La 25 aprilie 2017, CEDO a pronunțat încă o hotărâre pilot împotriva Guvernului României.Curtea a fost nevoită,pentru a doua oară, să adopte o asemenea Hotărâre care presupune obligarea statului român să prezinte un calendar cu măsuri generale pentru remedierea încălcărilor sistematice ale Convenției Europene privind Drepturile Omului.
Din lectura Hotărârii,care are nu mai puțin decât 56 de pagini, se desprind câteva concluzii care scot în evidență o realitate cutremurătoare.Guvernele României nu au manifestat, în nici un moment,o dorință și o voință reală de a elimina problemele extrem de grave cu care se confruntă de ani de zile sistemul penitenciar.
Curtea a apreciat necesar să conexeze patru dosare,constituite în baza a patru reclamații având același obiect și anume: suprapopularea (lipsa spațiului vital), condiții rele de detenție (toalete și dușuri insuficiente, lipsa aerisirilor și lumina naturală insuficientă, hrană de proastă calitate etc.). Sunt vizate penitenciarele Aiud,Gherla,Oradea,Timișoara, Craiova,Târgu Jiu, Iași, Rahova și arestul Poliției Baia Mare.
În cuprinsul Hotărârii, Curtea face referire la legislația românească în acest domeniu, recomandările făcute de Avocatul Poporului din România, datele statistice privind evoluția efectivelor de deținuți și prezintă pe larg documentele pertinente ale Consiliului Europei și ale Comitetului pentru prevenirea torturii, a tratamentelor inumane și degradante. Se reține, printre altele, recomandarea ca: privarea de libertate să fie considerată ca o măsură extremă; să se pună accent pe măsuri neprivative de libertate; reducerea la minim a duratei detenției provizorii și utilizarea largă a alternativelor la aceasta (arest la domiciliu,supraveghere electronică); crearea în comunități a celor mai bune condiții de susținere și ajutor pentru cei liberați.
Un capitol aparte este rezervat Regulilor Europene pentru Penitenciare elaborate de către Comitetul de Miniștri, la data de 11.05. 2006. Se reamintește că, încă din 2012 Comitetul de Miniștri a apreciat, pe baza analizării a 93 dosare, că situația din aresturile poliției române este „foarte preocupantă”, că acestea nu corespund pentru „deținere de lungă durată”. S-a recomandat insistent luarea unor măsuri urgente pentru ca aresturile să îndeplinească exigențele ce decurg din Art.3 al Convenției, iar arestații să fie transferați cât mai rapid la penitenciare.
Curtea trece în revistă și Rapoartele Comitetului pentru prevenirea torturii,din anii 1992,1997,2006 precum și observațiile făcute de reprezentanții CPT în urma vizitelor întreprinse în penitenciare și aresturi preventive din România. Sunt constatate aceleași probleme legate de lipsa spațiului, condiții precare de igienă ,hrană de proastă calitate.
Este evocată și Carta Albă asupra suprapopulării din penitenciare elaborată de Comitetul European Pentru Probleme Criminale în 2016.
După ce parcurge argumentele părților (Guvernul României și reclamanții),Curtea apreciază că „dat fiind caracterul sistemic și numărul crescând al reclamațiilor având ca obiect probleme comune, sunt întrunite condițiile pentru o nouă Hotărâre Pilot”, după cea din 2012. Se reține că „existența și amploarea problemei structurale din acel dosar (Iacov Stanciu contra României) a justificat recomandarea unor măsuri generale pentru ameliorarea condițiilor materiale din penitenciarele românești combinate cu un sistem adecvat și eficace de căi de atac interne, preventive și compensatorii, de natură să asigure respectarea deplină a art 3 si 46 din Convenție (prin Convenție înțelegând Conveția Europeană privind Drepturile Omului)”.
În cuprinsul Hotărârii se reamintește că, în paralel, Comitetul de Miniștri a evaluat în două rânduri măsurile generale adoptate de către autoritățile române și aceste concluzii nu au făcut decât să confirme situația preocupantă din majoritatea aresturilor preventive și a penitenciarelor care continuă să fie grav suprapopulate și dispun de condiții materiale precare. În plus, toate aceste constatări au fost confirmate de Avocatul Poporului din România prin Raportul special din 2016.
Curtea reține că „situația reclamanților nu poate fi disociată de problemele generale care își au originea în disfuncționalitățile structurale proprii sistemului carceral românesc și aduc atingere, în viitor, unui număr mare de persoane.”
Curtea dovedește reticență atunci când trece în revistă promisiunile autorităților române care au tansmis în 2012 și 2016 Memorandumuri cuprinzând măsuri pentru remedierea situației care, însă, nu au fost transpuse în practică.
În final Curtea decide „că a avut loc o nouă încălcare a art 3 din Convenție și, în consecință, decide ca statul pârât, într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a Hotărârii, să furnizeze, în cooperare cu Comitetul de Miniștri un CALENDAR PRECIS pentru aplicarea unor măsuri generale specifice apte să rezolve problema suprapopulării și a condițiilor de detenție, în conformitate cu principiile Convenției” enunțate în cuprinsul Hotărârii.
Totodată, Curtea decide „să amâne toate reclamațiile similare, mai puțin cele comunicate deja României și să declare orice reclamație inacceptabilă, pentru a da posobilitate autorităților interne să adopte măsurile necesare.”
În ceea ce privește despăgubirile acordate, reține atenția prin cuantumul relativ redus al acestora ,între 3000 și 5000 Euro.
Așa-zisele eforturi depuse de statul român în ultimii ani pentru rezolvarea problemelor semnalate la CEDO au generat despăgubiri însemnate pentru bugetul României
Spre exemplu, memorandumul trimis la CEDO de Guvernul Ponta, în septembrie 2012. Se afirma, printre altele, că Guvernul va intensifica eforturile pentru construirea de noi penitenciare. Nici în acest an și nici în anii următori , bugetele României nu au prevăzut nici un leu pentru investiții in noi penitenciare.
În 2016, Guvernul Cioloș, la inițiativa d-nei ministru Raluca Prună, produce,din proprie inițiativă și în scopul blocării unei noi Hotărâri Pilot, un nou Memorandum. În acest document,cu numai câteva luni înainte de alegeri, Guvernul se angajează să demareze un vast Program de investiții în penitenciare pe durata a 5 ani (pana în 2023). Potrivit acestui program se vor construi 10.000 locuri de cazare în penitenciare noi și modernizate. Pentru a fi „convingători” s-a alocat, în același an,fabuloasa sumă de UN MILION LEI pentru două studii de prefezabilitate în vederea construirii a 2 noi penitenciare, la Caracal și Berceni, în locul a două cazărmi militare abandonate. La sfârșitul anului 2016, însă, banii au fost returnați la bugetul de stat întrucât nu au putut fi parcurse procedurile de selecție a ofertelor.
Dar, ce poate fi mai convingător și să confirme dezinteresul guvernanților în acest domeniu, decât Programul de guvernare al PSD-ALDE aflat în derulare. Deși memorandumul de care am amintit era public și asumat de un Guvern, în noul Program nu s-a pomenit nici un cuvânt despre anume investiții sau măsuri pertinente pentru remedierea gravelor probleme din sistemul penitenciar despre care s-a tot vorbit în presă la acea vreme.
Cine are curiozitatea să lectureze Programul actualului Guvern va avea mari surprize. În legătură cu penitenciarele se afirmă că „guvernul va insista pe lângă Uniunea Europeană în scopul obținerii unor fonduri europene pentru construcția de noi penitenciare. A fost abandonată până și ideea construirii celor două unități, pentru care se alocasera niște bani în 2016. În schimb, programul prevede construirea a 20 noi locații pentru parchete,15 pentru judecătorii și un uriaș Cartier al Justiției în București, cu locații pentru instanțele capitalei și alte utilități auxiliare, inclusiv un mare hotel.
Ultimele evoluții legate de Ordonanța 13 și proiectul Legii de Grațiere nu au făcut decât să accentueze senzația de dezgust și rușine care domină în societatea românească. Se pare că, după adoptarea acestei Hotărâri care nu a prevăzut penalități pentru statul român (mult vehiculata sumă de 80 milioane euro anual), grațierea a devenit inoportună și a fost deja abandonată de PSD.
