Într-un amplu interviu la una din televiziunile naționale, Raluca Prună, încă ministru la Justiție, și-a expus o sumă de idei și proiecte, care mai de care mai ciudate , ca să nu spunem de-a dreptul aiuristice. În cele ce urmează am să mă refer numai la câteva afirmații ale sale, relative la sistemul penitenciar și care scot în evidență incapacitatea dumneaei de a înțelege esența problemelor acestui sistem, voluntarismul combinat cu un amatorism pagubos și chiar periculos, precum și totala lipsă de viziune și proiecte fezabile menite să scoată acest sistem din starea de colaps în care se află la fel ca celălalt sistem complementar, cel de probațiune.
Una din intervențiile ministrului s-a dorit a fi o punere la punct a celor care pedalează pe acordarea unei legi de grațiere. Astfel, a afirmat, nici mai mult nici mai puțin că , o asemenea lege, ar fi total inoportună și, mai mult, inutilă. În eventualitatea acordării unei grațieri colective ar trebui să fie exceptate o serie de infracțiuni (infracțiuni cu violență, infracțiuni de corupție și asimilate etc), astfel că, în realitate, ar putea beneficia de grațiere numai câteva sute de persoane, ceea ce nu ar rezolva problema supraaglomerării penitenciarelor iar după o perioadă de timp majoritatea celor eliberați ar reveni în penitenciare.
Toate aceste afirmații sunt neadevărate, răuvoitore și menite a dezinforma opinia publică. Iată de ce. În penitenciare se află în prezent 25.297 condamnați definitiv, din care 11.842 cu pedepse sub 5 ani. Din totalul acestor condamnați cca 11.000 sun încadrați în regim semideschis iar 3000 în sistem deschis. Din rândul acestor condamnați se pot selecta cu ușurință cel putin 5.000 care pot fi grațiați (unii parțial). Se pot face simulări și prognoze exacte privind categoriile și numărul persoanelor care se vor elibera, luându-se în calcul toate infracțiunile exceptate cum ar fi cazul celor de corupție. Din păcate, ministrul privește grațierea ca pe o simplă măsură de reducere a numărului de condamnați, ceea ce, personal, mă înspăimântă. Atrag atenția că grațierea unor condamnați este un act de suveranitate al Parlamentului cu un profund caracter social. Printr-un asemenea act, mii de persoane se reîntorc în sânul familiilor, se reintegrează în câmpul muncii, devin plătitori de taxe și impozite, contribuie la PIB-ul României. A ignora aceste aspect definitoriu al unui asemenea act de clemență, este extrem de grav.
Faptul că după o perioadă de timp (din experiențe anterioare anului 1989) cca 30-40% din cei eliberați revin în penitenciar,se încadrează în procentul de recidivă din România ultimilor 75 de ani. În documentele ministerului Justiției se vehiculeazaă o informație din Republica Cehă ,unde, în urma unei grațieri din 2013, cca 27% din cei eliberați au revenit în penitenciar. Beneficiile unei grațieri depășesc cu mult acest efect, de altfel normal pentru astfel de situații.
În legătură cu fenomenul „lucrărilor științifice” realizate de condamnați și reducerile din durata pedepselor acordate acestora, ministrul a prezentat soluția personală- de suspendare și ulterior de modificare a legii nr 254/2013- ca fiind o soluție eficientă, oportună și perfect fundamentată juridic.
Se poate afirma că, în această problemă, d-na ministru a avut o prestație lamentabilă. Încă de la începutul scandalului legat lucrările științifice din penitenciare, s-a situat înafara problemei, a aruncat acuze nefondate și răuvoitoare asupra ANP, asupra persoanelor, dealtfel onorabile și total nevinovate care au dat recomandări celor care doreau să realizeze asemenea lucrări (la solicitarea ANP ) și chiar a reușit să atragă întreg Guvernul în această tevătură.
Ce trebuia să facă (în opinia noastră) doamna ministru? În primul rând trebuia să observe că:
Originea problemei se află în legea nr.275/2006 (inițiată și promovată de fostul ministru al justiției, nimeni alta decât Monica Macovei, actualul europarlamentar și șef al Ralucăi Prună la Consiliul Europei). Legea menționată a preluat trunchiat textul respectiv din vechea lege (Legea nr 23/1969) și a eliminat acea parte care instituia obligația ca „lucrările să fie recunoscute de organele competente” (art 26 lit e din legea nr 23/1969). S-a prevăzut în schimb obligația ca lucrările să fie „publicate”. Atrag atenția că, în 37 de ani în care s-a aplicat vechea lege, nu a apărut niciun asemenea caz. Nu ar fi fost atât de grav dacă prin normele de aplicare a legii adoptate de guvern, în decembrie 2006, s-ar fi stabilit modul în care se pot realiza și accepta asemenea lucrări. Atâta vreme cât legea, cu toate imperfecțiunile ei, folosea sintagma de „lucrări științifice”, Guvernul avea obligația ca prin normele de aplicare să transpună în practică textul legii, ceea ce nu s-a întâmplat.
Este uluitor, dacă nu criminal, faptul că, din 2006 și până la apariția scandalului, niciun specialist din Ministerul Justiției, ANP sau magistrați care s-au lovit de aceste probleme în cauzele privitoare la eliberarea condiționată, nu a reacționat și sesizat această gravă lacună a legii. Interesant este că, acolo unde a fost interes, procurorii au solicitat respingera eliberării unor autori de lucrări științifice pe motivul că nu sunt atestate ca atare de instituții abilitate. Într-un caz celebru, contestația procurorului a fost respinsă de magistrat pe motivul că autorul l-a convins că este apt să realizeze o asemenea operă (este vorba de M.M Stoica, autor a nu mai puțin de 5 asemenea capodopere).
În al doilea rând, ministrul avea la îndemână un mijloc simplu și cu adevărat eficient de a rezolva, dintr-un condei, toată povestea. Dumneaei avea pe masă proiectul normelor de aplicare a Legii nr 254/2013, în care putea introduce câteva articole prin care să stabilească procedura ce trebuie urmată în asemenea cazuri. Normele au fost adoptate prin HG nr. 271/11.04.2016 , fără să se pomenească despre aceste probleme, în condițiile în care scandalul era în plină desfășurare.
Pe lângă circul mediatic pe care l-a întreținut, de parcă lucrurile se intâmplau în altă parohie, ministrul Raluca Prună a aruncat anatema asupra ANP, asupra profesorilor universitari, unii chiar înalți prelați ai bisericii ortodoxe și a propus guvernului două ordonanțe de urgență de parcă ar fi fost vorba de viață și de moarte. Prima ordonanță a suspendat aplicarea textului cu pricina iar a doua, adoptată la 28.06.2016 , modifică art 96 alineatul(1)litera f din legea nr.254/2013.
Textul ordonanței este de o calitate îndoielnică și legiferează un lucru de o absurditate sublimă. Se precizează că „ în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții brevetate, se consideră 20 de zile executate, INDIFERENT DE NUMĂRUL LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE SAU AL INVENȚIILOR REALIZATE , PENTRU INTREAGA DURATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI”. Fără comentarii sau chiar noaptea minții.
În tot acest timp, cele câteva sute de autori ai unor asemenea lucrări realizate anterior, beneficiază de drepturile câștigate (e drept nu acolo unde sunt alte interese), pe motiv că noile reglementări nu se aplică retroactiv.
Despre alte „proiecte“ ale ministrului Raluca Prună, cu altă ocazie. Totuși, sper că apelul Asociației Magistraților din România să fie luat în seamă de către Primul Ministru.
1 comentariu. Leave new
PERFECTA DREPTATE ARE Domnul Bucur…. OK.BUN. DAR DESPRE ANGAJATII SISTEMULUI CARE TRAG FOLOASELE SI GREUL ZI LA ZI NU POMENESTE NIMENI…NICI MINISTRU JUSTITIEI NICI UN OM POLITIC DIN GUVERN SAU PARLAMENT….. SA NU UITAM UN DETINUT LA ORA ACTUALA CHELTUIE STATUL PE LUNA 25000 RON ( mincare,cazare,socializare,scoala,etc.) , ACESTI BANII SE ADUNA DIN IMPOZITELE SI TAXELE ROMINIILOR. DECI CU UN INFRACTOR CARE A FURAT , OMORIT SE CHELTUIE 25000 RON / LUNA SI LA UN OM SIMPLU CARE MUNCESTE SI E IN PENSIE SE DA 250 RON – 1500 RON / LUNA . RAU DESTUL DUPA 26 ANI DE LA REVOLUTIE CA AM AJUNS ASA DE RAU….CICA DREPTURILE OMULUI. HA.HA. VAI DE NOI.