ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (VIII). Despre interviul cu PUTIN (1)

alexandru v. mureșan
Distribuie:

FURTUNĂ  ÎNTR-UN PAHAR CU VODCĂ ȘI JOC CU MIZĂ NULĂ

                     PERVAIA CIASTI   –


Much Ado About Nothing”? („Mult zgomot pentru nimic”?).

Geniul lui W. Shakespeare m-a ajutat și de data asta – umil trăitor-„venitură” pe pământul patriei marelui englez. Eu nu am adăugat decât semnul întrebării la inspiratul titlu al piesei sale de teatru (foarte „Elizabethan”!). Să știți însă că termenul englezesc de „ado” a fost tradus în românește mai mult… metaforic… să „puște” cu „zisele” româneşti Furtună într-un pahar cu apă sau Mult zgomot pentru nimic; am consultat tot felul de „ceasloave” ( Oxford și de „limbaj” shakespearian) unde „ado” semnifică mai degrabă „(mult) de lucru” „bătaie de cap” sau mai pre limba noastră, „tevatură”, deci cu conotații mai puțin „sonore”… Dar – vorba ardeleanului – „mere și așe”… La ce bun atât „ado” aici, în textul de față? „Sine ira et studio”, i.e., ca „tot românu’ imparțial”, am urmărit și eu „celebrul interviu” luat de Tucker Carlson lui Vladimir Putin. Și audio-video și prin lectura textului brut (recte, cu multe erori de  traducere, omisiuni, inadvertențe etc. dar – încă „necenzurat”, „la cald”, „brut” (!) ceea ce a însemnat „în tot răul e și un bine”…). Am fost curios, legat de ceea ce se petrece și în mass media românești și în cele din Britain, din U.S.A., din Țara „Cocoșului Galic”, de la „macaronari. Mi-au „scăpat” Vaticanul și nemții… Textul scris l-am revăzut de nu mai puțin 5 ori ( Sic!)… Din capul locului, NU vreau să îngroș, la rândul meu, „Everestu-ul” de comentarii all over the world… Tot ce vreau să fac – în rândurile care urmează – este de a vă propune „o altă lectură”; evident, cu riscul de a mă suprapune, uneori, cu puncte de vedere deja expuse sau rostite… Momentul istoric, strict la zi, este totuși foarte important… pentru toți, vrem nu vrem…


 I. „LA POMUL LĂUDAT SĂ NU TE DUCI CU SACUL”…

„Celebrul interviu” de care s-a făcut atâta tam-tam, mai ales „înainte”, paradoxal, mai puțin „după”, a fost o „triplă lovitură” de presă (lovitură, în sens bun dar și în sens rău): Întâi, un gazetar de o anumită notorietate printre yankei, „șifonată” destul de rău, mai recent, a reușit să revină în prim plan, crezând c-a dat de El Dorado-ul  jurnalistic al momentului… În al doilea rând, un om de stat, cunoscut ca dictator, tot al momentului, a reușit  să refocalizeze atenția lumii asupra sa și, mai ales, să transmită întregii suflări planetare, în mod clar (?…), ce gândește, ce vrea și ce o să facă… În al treilea rând, ceea ce s-a dorit a fi o „bombă” de presă, chiar „nucleară”, nu a reușit decât să scoată un „fâsss” lamentabil; e drept că și lumea se aștepta la  cine știe ce „minunăție”, mai ales cu acest an calendaristic încărcat de atâtea „gunoaie electorale” (sic!). S-o luăm pe îndelete:

                       (i) Cine este Tucker Carlson? Controversatul om presă yankeu s-a născut în 1969, are 1,85 m. înălțime (nu știu și câte kile…), are 4 copii, ține de Partidul Republican deși s-a înregistrat ca votant democrat în Democratic primaries (Washington D.C.), numai pentru a putea vota (?) – spun gurile rele… A avut o emisiune cunoscută – nightly political show „Tucker Carlson Tonight on Fox News” (din 2016) – post TV cu mare audiență, de unde a fost „zburat” relativ recent. Cauza?: simpatiile sale prea zgomotoase pentru Donald Trump și antipatiile sale, tot destul de „audio-video”, față de Ukraina… Acum se pare că are  his own Network, dar mult-trâmbițatul interviu apare, cu susținerea lui Elon Musk, alt personaj miliardar și controversat. Elon Musk a transformat „Twitter”-ul în platforma ”X”. Cum a ajuns Carlson la V. Putin? Au fost mulți jurnaliști de mare notorietate ( mai ales yankei și britanici… nu-i mai pomenesc, șirul ar fi prea lung…) care și-au încercat „norocul” dar nu au reușit. De ce? Simplu: aceștia erau cunoscuți (inclusiv la Kremlin) ca oameni „dintr-o bucată” care nu l-ar fi menajat pe cel intervievat, nu ar fi făcut concesii deoarece mai cred că mass-media este a patra putere în statul democratic-liberal, mai cred în „câinele de pază al democrației”… Interviul lui Carlson a fost acceptat de rusnaci, fiind primul acordat de V. Putin, unui jurnalist occidental (dintr-o țară membră și „cap” al NATO), după invazia asupra Ukrainei. De ce Carlson și tocmai acum? Păi, s-a văzut impactul imediat – bâjbâielile din ambele Camere ale Congresului S.U.A, cu privire la continuarea și cuantumul ajutorului dat Ukrainei. Aici, republicanii, „impactați” de „viziunea” lui D. Trump, au reușit destule blocaje și întortocheli… Mi-e greu să spun cât a cântărit aici și „interviul”; parcă totuși nu aș crede că… Dar e sigur că Putin a dat o „lovitură de maestru”… Tot atât de sigur e și faptul că interviul a fost negociat „la sânge” cu „Inchiziția” de la Moscova: ce întrebări „da”, care „nu”, în ce ordine etc. dar mai ales faptul că ele trebuiau cunoscute „dinainte” de „ilustrul” intervievat. Tot așa, mă gândesc și la un ultim rest de conștiință profesională a lui Tucker Carlson: poate că a contat pe ceea ce se întâmplă de obicei, cu efecte surpriză – pe parcursul discuției, oricât ar fi ea de crispată și regizată, tot mai apar și spontaneități, se mai scapă vreun „porumbel” din gură… poate mai scapă și ceva la post-procesare (pardon, post-cenzură…). Cred că aici au fost principalele așteptări din partea publicului din lumea liberă. Cât despre Kremlin, trâmbițele au sunat foarte zgomotos, parcă ar fi debarcat deja rusnacii pe… Marte…

                            (ii)Vladimir Vladimirovici a dat, din nou, dovadă de „oportunism geo-politic” ingenios și…rentabil. Pur și simplu, așa, en passant, îmi vine în minte Motanul Arpagic… Cât dorea „El” și i se părea „Lui” că „pare” inteligent în jocul de șah „politic” al planetei, la vremea sa! Oho-ho! Să mă „aia”… grebla! (vorbă arădeană!) dacă am crezut vreodată așa ceva! Dobitoc a fost ( și el și „motana Ovarășă”), dobitoci au crăpat… Dar cu V. Putin lucrurile stau complet altfel… Înainte de toate, care dintre ei („Putini”)? Cred că de data asta, originalul; nu putea fi lăsată o „fantomă”, oricât de bine „dresată” să iasă în prim plan, taman acum… (Despre Putin sau „Putini” prin prisma teoriei conspirației, voi vorbi mai târziu). Apoi, în ciuda calificativului de „apă de ploaie”, acordat de mulți oameni de presă interviului atât de disputat, eu continui să cred (fie „conspiraționist” sau nu) că „tavarisci Putin” a intenționat să „comunice” ceva, mai ales Americii. Ceva important! Se pare că acum și aici era momentul… Sunt chestii (politico-diplomatice) care nu pot fi abordate nici măcar în intimitatea întâlnirilor „tete-a-tete”, nici în comunicate/declarații oficiale date publicității ș.a.m.d.; ca în teoria informației – fiecare informație își are canalul său propice pentru a fi optim transmisă… Nu vreau să anticipez încercările mele de „a desluși” ce naiba transpare din „zisele” lui Putin dar cred că este deja momentul să atrag atenția la niște chestiuni care m-au frapat. În primul rând, este prima oară – cred eu – când liderul rus vorbește „cu subiect și predicat” despre „erorile de neînțeles” comise de V.I. Lenin, la constituirea statului sovietic (1922), „greșelile inexplicabile” făcute de Stalin la constituirea „statului artificial” Ukraina, ca republică unională a U.R.S.S.. În al doilea rând, este tot o premieră faptul că ne deslușește (vorba vine!) ce înțelege el prin „denazificarea” Ukrainei, evident, prin prisma raportului cu poporul rus (răspândit și majoritar peste tot!…). Aici, atitudinea cititorului/spectatorului nu poate fi decât de perplexitate… În al treilea rând, modul – nu prea subtil – prin care-i face o „curte îndrăcită” lui Donald Trump: el (Putin) vrea „prietenie și colaborare” cu yankeii, președinții americani vor și ei „prietenie și colaborare” cu rușii, numai conspiratorii din cadrul C. I. A., nu! E cumva de înțeles: fostul „securist” sovietic nu se poate teme decât de adversarul „profesional” direct… În al patrulea rând, atitudinea nedisimulată față de China: o atitudine de lingău, preamărind realizările economice ale „primei puteri” economice a lumii din prezent (în opinia domniei sale), dar neuitând să dea să se înțeleagă că „Mati” Rossia este „prima” (măcar emergentă) în chestiuni militare (revine obositor cu menționarea atâtor și atâtor rachete hipersonice intercontinentale – poziție de monopol!). Se simte unde bate – să se termine cu actuala ordine mondială, e depășită, există mai mulți poli de putere ș.a.m.d. (în esență, o chestie corectă dar tendențios prezentată). În al cincilea rând, o nuanță realmente comică – zic eu: Lumea liberă, capitalistă nu mai are de ce să se teamă de lumea socialist-comunistă care și-a epuizat resursele istorice (China e comunistă doar cu numele!). „Și noi suntem acum burghezi….”, de ce nu ne-am înțelege între noi, acum când sunt altele chestiunile arzătoare ale planetei? Dacă pentru Putin, burghez = capitalist, mai ales în lumea strict contemporană, apoi – să ne fie cu iertare – tot omul de pe Pământ este acum un LGBT (+Q, dacă vreți…)

                                     (iii) De ce „bomba de presă” doar „fâsâie” și totuși miroase a teoria conspirației? Din capul locului mărturisesc că nu cred în așa-zisele teorii ale conspirației! Cel puțin în accepțiunea  atât de nebuloasă și confuză care li se dă, mai dintotdeauna. Așa le și stă bine, să fie cât mai cețoase… Dar… există un „dar” și mă bazez pe ceva „neconspirativ”- de unde nu este foc, nu iese fum… Așa că… să ne lămurim. Termenul de conspirație, respectiv, conspirativ, semnifică „ceva ascuns”, poate „ilegal”, ceva ce „nu e accesibil oricui”… De către cine se face „ascunderea”? De cine e interesat să… Față de cine se face „ascunderea”? Față de alte persoane, dacă se poate, față de cât mai mulți oameni… Ideea-schemă, la nivelul societății umane este cam așa: factorii de decizie (în diferite treburi) nu sunt cei „la vedere”; oriunde există o ierarhie, după criterii „naturale” – forță fizică (militară), putere economică, prestigiu, capacitate de persuasiune, capacitate de constrângere (fizică și morală) etc. Cine se află în vârful piramidei (un individ sau un grup – de obicei, restrâns – de indivizi) ia decizii. Oricare ar fi natura lor. Dar nu întotdeauna acest lucru e evident, mai mult, cel mai adesea, în spatele celor care „defilează în față” se află altcineva, ocult. Atunci, P.C.R. (pile, cunoștințe, relații), serviciile secrete… până la urmă, totul, tot ce este „clasificat” reprezintă conspirație. Până și gândurile, sentimentele, intențiile etc. ale unui singur individ… Nici chiar așa! O teorie (nefantezistă) a conspirației acoperă o realitate socială diferită: situația când este vorba de decizii cu impact larg și profund. Altfel, și miturile străvechi, marile religii de azi (iudeo-creștino-musulmane), caută să explice „ascunsul”, „neînțelesul” tot prin ceva ascuns, inaccesibil oricui… Revenind la tavarisci Putin și mister Carlson, orice om de bună credință, infestat sau nu de teoriile conspirației, se va întreba legitim: ce dracu’ s-a vrut, hodoronc-tronc, tocmai acum?  E greu de pătruns în labirintul Kremlinului și chiar al echipei „noului”  candidat republican la re-președenția Statelor Unite… „Expozeul” istoric băgat pe gâtul lui Carlson, încă de la începutul interviului, chiar dacă reprezintă poziția istoriografiei rusești, oficiale,  din prezent, are totuși o calitate (vorba distinsului C.T.P.): printre minciuni se strecoară și multe adevăruri istorice. Aceasta este tehnica elementară a oricărei manipulări. Două observații am de făcut aici (pentru că voi comenta mai pe larg acest „curs/compendiu de istorie”, în episoadele următoare, dorind a dovedi că nu a fost o simplă întâmplare sau gomoșenie ex-/post – sovietică). Pe de o parte, straniu (!), acest fapt îmi amintește de anul 1974 când „s-a lansat” Programul P.C.R. de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comunism (evident, era vorba de Românica!… că numai la noi se putea „petrece” așa ceva…). Și aici, o primă parte (mega-introductivă) ne povesteşte nouă Istoria poporului român şi a caracterului său nativ „revoluţionar”… E drept, fiecare popor, nație își scrie istoria așa cum o simte, cum o vrea sau cum o  visează că ar fi… dar la noi… falsificarea a fost atât de grosolană că până și tinerii „mai tineri”, cu mintea mai deschisă, zâmbeau ironic… Pe de altă parte, excursul istoric al lui Putin (adresat jurnalistului cu o pregătire și în istorie, așa cum știa și boss-ul de la Kremlin), nu conține minciuni! Doar… unele omisiuni…elocvente… Nu sunt istoric, dar cred că pot pretinde că în cultura mea generală, cunoașterea istoriei României și a celei universale nu este superficială, nu a rămas la nivelul liceului. Totuși, pentru siguranță, am consultat ceea ce am mai credibil, aici, în U.K., mă rog, pe Net; n-am avut altă variantă… dar știu că britanicii, cel puțin în privința istoriei, sunt cât e posibil  de obiectivi. Chit că… perverșii (!)… au grijă, măcar subliminal, să ne atenționeze cât îs ei cu 2 perechi de cojones…  Ce a vrut astfel Putin? Ce a conspirat? De data asta lucrurile sunt foarte străvezii: glorificarea poporului și statului rus (implicit pretențiile sale la superioritate și dominație mondială) și umilirea poporului și statului ukrainean (stat „artificial”, răpitor de teritorii de la vecini – polonezi, unguri, români…bien sur –  și ruși…). Din tot expozeul său (mai degrabă un monolog, bine ticluit!), transpare clar: popoarele (mai ales cele europene care sunt „naturale”) au dreptul să-și refacă patria istorică, în primul rând, teritorial!…. Adio acordurile internaționale convenite (mai liber, mai impus!…) după al Doilea Război Mondial – baza tratatelor de pace ce țin totuși încă Europa în frâu, că altcumva… Aluzie și la statul nord-american! Mai lipsea un lucru: delicioasa și delicata problemă a Alaskăi! Îmi frec mâinile de frenezie (sadică!…) gândindu-mă că va veni și acest moment tragi-comic (mai degrabă …grotesc de comic!) și întrebându-mă pe unde naiba o să scoată americanii cămașa? Deci să așteptăm. Our show must go on…



Un american vine la Lubyanka, sediul FSB (Serviciul Federal de Securitate) din Moscova

– Sunt un spion şi vreau să mă predau
– Pentru ce ţară spionezi?
– America
– Du-te la biroul numărul 5
  Bărbatul se duce la biroul 5
– Eşti înarmat?, este întrebat el la biroul respectiv
– Da
– Atunci du-te la biroul 7
– Şi aveţi mijloace de transmisie?
– Da
– Atunci mergeţi la biroul nr. 20
– Şi aveţi o misiune?
– Da
– Atunci mergeţi şi ocupaţi-vă de ea, nu mai împiedicaţi oamenii să muncească!


Citește și:   


                                                              

Categorie: Opinii
Etichete: interviu, istorie, politica, tucker carlson, Vladimir Putin
Distribuie:
Articolul anterior
Artistul Șerban Paul uimește cu Gaia – portretul creat din frunze uscate și zăpadă, în Hunedoara
Articolul următor
UCIDEREA ÎN MASĂ A CĂPRIOARELOR CONTINUĂ! Zeci de animale au fost găsite moarte pe câmpia dintre Dorobanți și Caporal Alexa. Există suspiciuni motivate privind săvârșirea de fapte de corupție între fermieri și polițiștii de la „Arme”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

florea virgil

Cele două Românii

Așa după cum reiese ușor din titlu, cele de față vor fi despre două Românii, care au apărut după anul 1950 exact pe teritoriul administrativ al Republicii Populare (de atunci)…
razvan cadar

[Profile în câteva linii] RĂZVAN CADAR 

Mă informez cu dificultate despre RĂZVAN CADAR, precizând că nu găsesc aproape deloc date despre începuturile sale în politica arădeană și puține informații despre activitatea sa în spațiu public. NU…