Play-off-ul național se derulează într-un mod specific național. Știu, chiar voi atrage antipatia tuturor microbiștilor. Doar încercând să fiu obiectiv. Nu sunt stelist, n-am fost niciodată. Nu mai sunt nimic, nu mai țin cu nimeni. Doar mai arunc câte-un ochi pe sticlă, pentru a-mi face o imagine. Mie-mi este clar, Astra s-a coalizat cu Dinamo, împotriva Stelei. Portarul Cerniauskas a încercat să vadă dacă poate apăra prost șuturile lui Alibec. Și a reușit. S-a văzut…de la o poștă. Mă și mir că n-a fost pe fază o întregă țară. E-adevărat, nu ne-am uitat la același televizor. Câinii roșii au fost foarte plouați, în meciul cu cei din Giurgiu, dar cu Steaua au lătrat din toate puterile. E clar, chiar de după gratii, patronul Astrei se descurcă mult mai bine decât cel al Stelei, în stare de libertate. Iar Șumudică este un clown nu lipsit de inteligență și talent. Și de farmec, la urma urmei. Astra, în condiții normale, nu prea mai are cum să rateze titlul. Doar dacă, în ultimele trei etape, își va da cu stângu-n dreptu. Paralizată de emoție, cumva, înainte de a-și înfige steagul în everestul campionatului național.
În Peninsula iberică, Barca e în cădere liberă. Toate marile imperii s-au prăbușit, finalmente. Nimic nu e veșnic. Tot acum, își va da duhul și sistemul „tiki-taka”. Care a făcut toți banii, la vremea lui, trebuie să recunoaștem. (Până să decadă-n monotonie.) Și care va rămâne în istorie. Pe bună dreptate. Au fost frumoși. Dar acum, catalanii sunt dezumflați și dezamăgiți, după ratarea performanței de-a ridica deasupra capului, în doi ani consecutivi, trofeul Champions League. Sunt saturați, supergalonați, obosiți și previzibili. Nu-i văd bine nici în campionat, unde, după părerea mea, nu vor trece primii linia de sosire.
Fiindcă veni vorba de Champions League, mă bate gândul să pronostichez o finală madrilenă. Real și Atletico sunt în vână. Nu văd cum Cetățenii din Manchester le-ar putea face față cailor pur sânge de la Real Madrid. (Nu țin nici cu Real, să ne-nțelegem, dar au o echipă frumoasă, recunosc.) Bale și Ronaldo sunt pe cai mari.
Cu Atletico n-ar vrea să cadă nimeni. Diego Simeone e bine dat naibii, ce să mai vorbim. Băieții lui de pe Vicente Calderon mâncă jar, cum se spune. Se luptă mereu ca niște caporali, și nu este exclus ca, într-o bună zi, să pună mâna pe bastonul de mareșal al Europei. Au o inimă mare, cum spune Guardiola. Cu toată admirația mea pentru antrenorul spaniol, Bayern nu mai arată mare lucru. S-a cam târât, în fazele eliminatorii. Par inerțiali. Doar dacă, cumva, Pep a ținut să ne amăgească, să ne adoarmă, în toată această ultimă perioadă. Pe noi și, mai ales, pe adversari. Poate bavarezii vor tura la maximum, pe acești ultimi metri europeni.
Finală spaniolă întrevăd și în Europa League. Șahtar nu cred că poate face față Seviliei. E-adevărat, Lucescu e singurul care mai joacă fotbal, prin Europa de Est. Dar nu te poți pune cu Occidentul. În aproape nimic. Poate doar la protecția copilului, unde se pare că au probleme grave, îi mai putem bate. (Și la femeile frumoase, dacă bine mă gândesc.)
Villareal cred că va trece de Liverpool. Echipa engleză are antrenor, are tradiție, dar nu este încă o echipă. L-au bătut pe Pierre-Emerick Abumeyang (ce nume frumos!) cu al doisprăzecelea jucător care, probabil, este printre cei mai buni din Europa. Știu că știți, publicul.
