Ca orice om cât de cât interesat, urmăresc câțiva politicieni pe Facebook. Și din ăia pe care nu i-aș vota nici fript și din ăia care par frecventabili. Am mai spus deja că mi se pare complet deplasat valul de critici împotriva USR, un partid care încă nu a apucat să presteze. Dar ce știu eu?
Între timp, postacii au început să diversifice. Să caute și să arunce informații despre candidați, rude, prieteni, angajatori, colaboratori, mă rog, cam orice detaliu de care se poate lega un cusurgiu din ăsta asmuțit. Deversează cantități impresionante de informații greu sau complet neverificabile, fac jumătăți de raționamente (pornind de la așa-zisele lor informații) și-i lasă pe proști să deducă restu’, să creadă ăia că au ajuns singuri la concluziile respective și vezi-doamne ce deștepți e ei.
Cu alte cuvinte, îi manipulează pe proști în direcția în care vor și ăia săracii au impresia că izvorul înțelepciunii sălășluiește înlăuntrul lor. Și mă gândeam că, de fapt, în asta a evoluat mult temuta Securitate din timpul comunismului: în aparatu’ ăsta care distribuie informația favorabilă manipulării și bruiază orice informație amenință scopul.
Erijați în jurnaliști, unii dintre acești neo-securiști aduc în spațiul public informații cu tentă compromițătoare despre ‘dușmanii’ sistemului; în speță, în ultima vreme, membrii Guvernului tehnocrat și candidații USR. Urmează ca cei mai anonimi să rostogolească aceste informații la nesfârșit până când ele devin adevăruri. Din când în când, câte un neo-securist din ăsta de vază e recompensat cu o poziție pe listele de la alegeri și astfel sistemul își asigură aliați cu coloane vertebrale de râme infiltrați în ‘câinele de pază al democrației’.
Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt genul de naiv care crede că toate informațiile astea suspicioase sunt false, însă am o mare nelămurire: cum reușesc stimabilii jurnaliști să adune informații complete despre niște oameni care până acum câteva ore erau anonimi, da’ n-au reușit să observe când țara asta era jefuită sistematic?
Cum află ei în zece minute CV-ul unui om care a mers la Harvard pe bursă da’ au ratat toate
