Dacă ai dat click pe linku’ ăsta, e foarte probabil să ai habar că sunt o persoană destul de acidă. Nu menajez pe nimeni de critici, nici măcar pe mine. Fac mișto de proști și îi înjur cu năduf; pentru că dacă ești prost în ziua de azi, în 90% din cazuri e vorba de o alegere, nu de o întâmplare.
Nu de puține ori sunt interpelat/criticat/sfătuit/dojenit că ar fi cazul să-mi văd de treabă, să las oamenii în pace, că sunt arogant, că nu sunt eu vreo instanță morală care să judece și că oricum nu mă ascultă nimeni. Just, instanță morală nu îs, da’ mi-am arogat eu rolul ăsta, după ce am citit vreo trei etichete de borcane și-am încetat să mai cred în Zâna Măseluță.
Că proștii nu mă ascultă, iar e just; că, printre alte caracteristici, prostul e mai sigur pe el decât orice învățat. Și să-i spui că e prost e exact cum i-ai spune unui mort că e mort. Și nici arogant nu cred că sunt, din moment ce nu îmi arog calități, doar critic defectele altora, dar asta e altă discuție.
Să trecem la miezu’ problemei și să vă explic de ce mă deranjează pe mine că majoritatea românilor sunt proști; sigur că nu m-ar deranja dacă proștii ar sta la ei acasă, și-ar asculta manelele în căști, și-ar scuipa cojile de semințe în buzunar șamd. Doar că nu fac aceste lucruri și nici n-ai cum să le explici că greșesc, că ei sunt deținătorii adevărului suprem.
Mă interesează să nu fii prost, spre exemplu, în momentul în care mergi la vot; că votul tău pe o umbrelă sau pe un mers gratis la moaște îl anulează pe al meu, dat cu bună credință, pentru a ne fi mai bine tuturor, inclusiv ție. Știu, ție îți e greu să filtrezi, orbit de culoarea găleții de pe cap și bucuros că ai cu ce căra apă de la fântână la iarnă, dar unii gândesc mai departe de atât.
Dar, lăsând la o parte lucrurile abstracte, pe care sigur nu le prea pricepi, să trecem la situații mai palpabile în care prostia ta mă afectează.
