Io cred că pe undeva există un fel de izvor din ăsta de români verzi și mândri, care se activează de fiecare dată când cineva face mișto de valorile naționale precum inteligența, frumusețea, hărnicia, cinstea și stilul de condus. Cum critici ceva la România sau la români, cum încep să plesnească de pe te miri unde românii daci viteji, precum popcornu’ în mirăturile alea de vitrine de la Cinema City; și îți explică cum ești tu un nasol care faci mișto de valorile naționale, că ești nasol și nu știi să faci altceva ca să atragi atenția. Ăsta e argumentul suprem: ‘ești tu nașpa că nu știi să te uiți unde trebuie, românii sunt niște oameni minunați, România e cea mai frumoasă țară’.
Partea proastă la tragi-comedia asta denumită România e că lucrurile nu se vor schimba prea curând din moment ce ăștia sunt majoritari. Cum bine zice o vorbă, o problemă nu se poate rezolva până nu o (re)cunoști. Și majoritatea românilor nu vor să (re)cunoască ce probleme avem. Nu văd nimic greșit că suntem mereu în fruntea topurilor la corupție, mizerie, jeg, morți în spitale sau accidente și mereu pe ultimele la infrastructură, educație, cultură șamd. ‘Conspirația lu’ Soroș, man, noi suntem leagănul civilizației, da’ șopârlienii ne-au ascuns harta cu punctele energetice din Bucegi’.
Mândria asta fără fundament nu ne face bine deloc. Naționalismul ăsta deșănțat mărturisit în fraze agramate și semianalfabete nu ne face mai frumoși și deștepți cum nu se vindecă un nebun doar prin faptul că are impresia că-i normal. Lauda asta de sine trâmbițată a disperare nu ne face mai frecventabili ca națiune, ne face doar mai penibili. Refugiul ăsta imbecil într-o istorie paralelă cu realitatea, în care suntem descendenții celor mai minunate civilizații străvechi nu ne face mai valoroși, doar mai jalnici.
‘Da, man, dar avem elite care…’ Care, bă? întreb eu. Exemple? ‘Eminescu.’ Bun exemplu, zic eu, doar că opera lui reprezentativă a fost scrisă după ce a început să studieze în străinătățuri. Aurel Vlaicu? Idem. Coandă? Babeș? Brâncuși? Zii, mă’, unul pe care l-a făcut și l-a crescut țara asta! Este? Nu este. Nu că, deși stăm bine la inteligență nativă, țara și neamul ăsta s-a priceput mereu doar să taie aripile tinerelor talente, să-și îngroape oamenii valoroși, să-și fugărească elitele, să-și hăituiască și să-și înfometeze eminențele.
La fel e și cu frumusețea, avem o frumusețe nativă ca neam, doar că asta nu ține prea mult, până spre 30, p-acolo. Peste 30 de ani stăm nasol rău de tot. Femeile, după ce se mărită și toarnă doi copii uită să mai fie femei, că ce-o face prostu’? Doar n-o s-o lase, că sunt căsătoriți și au copii împreună! Bărbații, după ce își trec gagica care le place pe numele lor, își lasă burtă, râgâie beutură toată ziua și uită să se mai spele, că apa și săpunu’ e scumpe.
Și e la fel în orice domeniu, de fapt asta e politica de viață și singurul plan al românilor: dacă dă natura sau bunul Dumnezeu, o fi bine, dacă nu, asta e, ‘îmi merge nașpa pentru că e conspirația șopârlienilor pe urmele mele, n-am eu ce face! N-am pe cine vota, n-am unde să lucrez, n-am dinți, n-am apă curentă în casă, dar hai să-mi iau o bere, măcar să-mi treacă necazul! Ei, uite cât de minunat sunt!’
