Piața Catedralei – un WESTERN genul „de plâns” (2)｜Excavatoare, praf și nisip: zeci de muncitori ca niște furnici și locuitori iritați

După 6 luni, biserica din Piața Catedralei are ambele turle, nu mai e chioară — ca o mâță fără un ochi. Piața este plină de macarale, excavatoare, praf, nisip, iar printre muncitori, își croiesc drum bătrâni și bătrâne cu poșete și plase de cumpărături, care se opresc și critică muncitorii

Echipe de muncitori par că lucrează de zor, săpând, mutând pământ și un container de tablă. Într-un colț de alee pavată, o femeie îmbrăcată într-o bundiță neagră de blană ascultă atentă lămuririle unui muncitor. Trecători nemulțumiți se opresc și întreabă cu iritare în voce: „Le-ați pus pe întuneric? Eu pe vremea lui Ceaușescu am fost muncitor! Atunci nu vedeai așa ceva!”

Vocile sunt cu greu inteligibile, frânte de sunetul greu al motoarelor. Excavatorul care varsă o cupă de nisip peste craterul abia format din piața unde recent o porțiune a fost din nou săpată de munictori.

Motivul, explică bărbatul cărunt, este că, pe parcursul lucrărilor, muncitorii au spart din greșeală vechea conductă de încălzire, pe care au fost nevoiți să o înlocuiască. Mulți dintre ei sunt străini și necalificați, acest fapt reprezentând o altă problemă în rândul echipei responsabile cu lucrările.

Zecile de muncitori lucrează de zor

Pe șantier sunt muncitori de la două firme responsabile cu lucrările. În piață, zecile de muncitori lucrează de zor. Ei se plâng că trecătorii vin, le fac observații despre lucrări și îi întrerup din munca lor.

Strada nu este închisă ca pensionarii care trec prin piață să nu fie nevoiți să ocolească zeci de metri pentru a o parcurge. Totuși, cei care trec își croiesc drum printre muncitori și traversează pavajul nisipos, asurziți de zgomotul infernal făcut de utilajele grele.

Locuitorii sunt nemulțumiți și frustrați

Câțiva locuitori își beau cafeaua pe terasa unui bar micuț. Sunt trei inși, care stau în cerc, împărțiți la cele două mese micuțe, iar un al patrulea stă în picioare. Pe una din măsuțe este așezat un ziar, încă necitit. Bărbații discută aprins:

— Au săpat, au acoperit, apoi au săpat din nou. Au pus pavaj, apoi l-au scos! Sunt zeci de oameni care lucrează fără nicio eficiență.

—A doua oară fac toate lucrările. Ca și în centru când scot bucăți de granit, pe care  iarăși le pun… ăsta e sistemul! În Primărie nu este un om care să răspundă de toate lucrările astea! Mi se pare ciudat. După ce au avansat cu lucrările mai bine de jumate, au văzut că sunt țevi de la CET și trebuia spart ca să refacă țevile! Nu-s normali! 

—Din câte am auzit eu s-a spart conducta veche. 

—Trebuiau să știe că e acolo dinainte să se apuce de lucrări! Înainte să înceapă o lucrare trebuia să vadă ce avem în zonă: sunt cabluri, nu sunt cabluri, canalizări, țevi de încălzire; acordul de la toate instituțiile care au aici țevi și fire – așa e anormal. Trebuia să fie cineva în Primărie și să le spună!

Chiar și cei care nu mai locuiesc în Arad sunt oripilați de imaginile apocaliptice pe care le primesc de la apropiați

„Nu am văzut dezastru mai mare în Arad ca ce se întâmplă acum în piața Catedralei… au spart, din nou, dalele nou puse și au spart, din nou, țevile de canalizare, nou puse! Nu sunt în Arad, primesc poze de la ai mei, de la câțiva cunoscuți care stau exact acolo. Repet, nu știu dacă se mai poate face ceva, dar cum să închizi ochii la dezastrul acesta?”

Dacă acum 6 luni pe șantier bătea vântul, acum te pierzi în agitația excavatoarelor și nu mai ai loc să arunci un ac, iar primul lucru pe care-l vezi sunt zeci de muncitori, unii dintre ei srilankezi care mută roabe inscripționate cu grafitty. De această dată platoul din piață este pe alocuri pavat, peisaj asemănător, dar și contrastant cu ce era în episodul  Piața Catedralei – un WESTERN genul „de plâns” (1)｜Biserica chioară, adversarul și confruntarea.

În tot peisajul haotic, un motan gras stă cu ochii închiși sub o sferă din marmură de la intrarea în piață. Nu-l deranjează nici trecătorii, nici muncitorii, nici zgomotul infernal, macaraua ori excavatoarele, nici vântul secerător, nici praful, nisipul sau mocirla din zilele ploioase.