O revenire într-un spațiu cu tradiție turistică: stațiunea Moneasa

Perioada concediilor se apropie de sfârșit, dar luna septembrie rămâne în continuare pentru mulți dintre noi pretext – mai accesibil financiar vorbind – de odinnă și de reîncărcare a bateriilor. Cu suișuri și coborâșuri în trecerea ei prin ani, stațiunea Moneasa rămâne la îndemâna arădenilor și nu numai, atât din motive curative, cât și doar pentru relaxare.

În timp ce unele spații de tratament au rămas demult în paragină, iar altele au dat înapoi, altele și-au menținut poziția sau chiar s-au revigorat. Cu pensiunile e cam la fel: unele sunt date spre vânzare, în timp ce altele se străduiesc să-și păstreze ofertele la standardele de altă dată, iar altele, cu aer ușor aristocratic, reînvie parcă atmosfera interbelică prin arhitectură, dar și prin configurarea spațiului interior.

Ne-am ferit să dăm nume din mai multe motive, cel principal fiind că am străbătut din nou acest spațiu relativ recent, ca simplu vizitator. În această calitate am putut constata cu bucurie preocupări fie ale administrației locale, fie ale unor ONG-uri, fie altele private, care se stăduiesc să mențină nu doar funcțională, ci și vie această veche stațiune.

La un sfârșit de săptămână găsești aici toate vârstele: pensionari veniți pe o perioadă mai îndelungată la tratament; oameni între două vârste aflați în trecere pentru o noapte sau două dintr- un tur zonal mai amplu, dar și copii și adolescenți. Pentru cei veniți să-și îngrijească sănătatea, există spațiile de tratament binecunoscute, dar și altele mai noi. Astfel o inițiativă recentă o
reprezintă clinica de recuperare medicală NeoKlinik, dotată cu aparatură de ultimă generație,
precum și cu o salină proprie.

La Moneasa chiar și simplele plimbări prin natură au efect terapeutic, întrucât aerul are proprietăți speciale, cu efecte pozitive asupra sistemului nervos.

Așa că, după o săptămână stresantă, un tur al stațiunii sau al împrejurimilor ei este binevenit. În ultimii ani inițiativele de îmbunătățire a zonei au vizat toate tipurile de turiști, respectiv toate vârstele. Indicatoare turistice foarte bine realizate duc spre ruinele cuptorului de topit fier, spre cariera de marmură, spre punctul belvedere care oferă o imagine panoramică asupra stațiunii, spre lacul cu nuferi, spre peștera liliecilor etc.; altele marchează diverse trasee turistice de parcurs pe distanțe relativ accesibile.

Un punct recent de atracție îl reprezintă Grota Ursului care pe o anumită porțiune a fost făcută accesibilă publicului larg.

Pereții de la intrarea în grotă sunt împânziți de poze care reproduc descoperiri ale desenelor primitive reprezentând diverse animale, semn al prezenței umane în această zonă din timpuri străvechi.

(Foto / video grota și interviu administrator grotă)

La dispoziția celor care nu agreează plimbările pe jos, stau biciclete de toate felurile sau diverse tipuri de mașini de teren. Alții preferă o plutire lină cu hidrobicicletele pe lacul liniștit. Dar alții, marii iubitori de liniște, se aventurează în zone ușor mai sălbatice, cunoscute mai mult pădurarilor, pe drumuri forestiere care merg lin sau în urcuș ușor de-a lungur pâraielor. Aici îți pot ieși în cale tot felul de vietăți, dintre care unele târâtoare ieșite pentru câtăva vreme într-o pată mai însorită.

(video cu Valea rugii)

În sfârșit, există locuri special amenajate pentru copii și adolescenți, cum ar fi Parcul de Aventură
unde se poate exersa semiplutirea în aer sau deplasarea pe sârme subțiri, toate pentru dezvoltarea
curajului și abilităților fizice ale celor mici.

O asemenea ieșire în spațiu ar trebui să însemne o ieșire din rutina zilnică, altfel nu și-a atins scopul. Dar uneori, în cazuri cu totul fericite, ea echivalează și cu o veritabilă ieșire din timp, creînd impresia dilatării la nesfrârșit a clipei. Asemenea momente reprezintă din păcate un lux pentru omul modern – luxul de a fi o simplă prezență și de a te simți cu adevărat o parte din lumea care te înconjoară. Luxul bucuriei pure de a fi.