Posibil ca un asemenea titlu să determine pe unii cititori să abandoneze, încă de la început, lectura textului. Când am scris despre un volum onest de poezie despre „distopie” („Poezia distopică”), prea puțini au risipit efort pentru înțelegerea semnificației cuvântului, deși explicam sensul sinonim cu „anomalie” (medical, ex. om născut cu șase degete ori cu două capete sau cu inima în partea dreaptă etc.). Reflecțiile pot focaliza în zona actuală a politicii: partidele CLASIC opozante au făcut coaliție, grupul majoritar susține candidat de la partid fără loc pe podium, jumătatea alegerilor a fost anulată de justiția „constituțională”, alt partid își înlătură fostul candidat în favoarea unui independent, 25 de cetățeni se consideră încrezători (capabili) că pot conduce, ca președinte, țara, presa se vinde (ori se cumpără) legal, știrile false sunt preluate ca adevărate, democrația e etichetă, iar buna rațiune e supusă erodării intereselor. Societatea noastră a devenit agresivă și orice opinie diferită e ponderată cu etichete jignitoare. La Arad, „linia întâi…, armata „România Înainte” din Arad e pregătită de „luptă!”. Sub steagul alianței „România Înainte”, „luptăm uniți pentru un viitor european, prosper și demn pentru toți arădenii”, postează Fifor Mihai (corect Mihai Fifor!) și alți 30, într-un „moment cu adevărat istoric” (postare fb, 15.04.). Discurs belicos într-un limbaj specific anilor 1940.
Când Andrei Marga, filosoful român, care a pledat pentru pacea din Ucraina a fost declarat de această națiune „persoana non grata”, iar o parte a politicienilor l-au acoperit de invective. Pentru că am pomenit de Dl Andrei Marga, în revista de cultură Tribuna din Cluj-Napoca, filosoful publică anumite fragmente din cărțile sale, la rubrica „Diagnoze”. Recentele două studii sunt despre „Rațiunea, reziliența și distopia” și „Despre sursele distopiei moderne”. Limbajul pur al filosofiei actuale m-a determinat să le citesc de mai multe ori și să le studiez cu adnotări și informații suplimentare. Ideea polarizează, pornind de la Husserl, spre „lumea vieții trăite”: Viața omului, deci condiția umană, se regăsește actualmente sunt asalt („viața a devenit dificilă”) din partea societății, care face presiuni agresive prin „(ne)siguranța veniturilor, agresiunea competiției profesionale, falsa echitatea, educația deficitară, erodarea libertății și a ideii de democrație. Motivele de insatisfacție, neliniștea, furia, spaima de viitor sunt întreținute de presiunea mediului administrativ și decizional. Ruptura dintre decidenții administrativi și comunitatea umană e tot mai evidentă și necontrolabilă”. Marga are o carte cu titlul relevant: Societatea nesigură (2016), dar alți filosofi ori sociologi numesc societatea actuală ca „asimetrică”, „cinică”, „turbulentă”, „mincinoasă”, „haotică”, „indiferentă”. Poate că vom identifica din fiecare câte ceva, dar amprenta asupra unei acțiuni scapă de justificarea rațiunii echilibrate.
Zice Marga: „Numai că ‹societatea nesigură› a devenit între timp și mai nesigură decât era, odată cu criza valorilor organizatoare din societate pe care o trăim în ultimele decenii”. Cine sunt organizatorii valorilor sociale? Decidenții și administratorii statali care apasă asupra confortului social în numele relațiilor de putere: morala a devenit comercială, înarmarea a devenit argument, iar „omul de cuvânt, gentelemen-ul este tot mai ezitant și aproape că dispare”. Ce are a face individul și grupurile oneste în fața unor asemenea agresiuni care periclitează însăși calitatea condiției umane? Când raționalitatea este încălcată cu bună știință de chiar oamenii selectați pentru a o ocroti, echilibrul existențial riscă să pericliteze normalitatea. Numai că omul găsește, chiar în decădere, puterea de a se regenera, de a se schimba, a rezista și a se adapta deopotrivă la bine și la rău, la modificările naturale ori artificiale. Aceasta este reziliența, spune Marga, adică drept „capacitatea de revenire la forma (condiția – n.n.) inițială … sau capacitatea de revenire la normal a unui organism”. Din care situație nouă să revină? Sursele distopiei moderne, continuă A. Marga, într-o conferință la Maribor, derivă din „declinul alarmant al democrației”, întreținut de „guverne naționale care sunt executori de politici decise în altă parte sau condiționate puternic de evenimente pe care nu le pot controla”, citându-l pe filosoful italian, Sergio Romano. Societatea de astăzi s-a umplut de interese de grup și valori amputate, imposibil de a se manifesta ca acțiuni de viață publică.
Mirarea mi se lovea de optimismul nostru înafara relaționării comparative și în absența valorilor productive care să hrănească cu adevărat o societate, îmbunătățind-o până la condiția de a fi suficient de satisfăcătoare pentru majoritate. Câte verigi au nevoie de lustrul bunei raționalități ca să umple viața oamenilor și satisfacția acestora? Spectacolul limbajului, al practicii vorbirii, vizibil la televiziuni (mai ales), dă mărturie asupra nivelului de jos al manifestărilor publice și al patimilor dezlănțuite în amănunte biografice, jigniri publice, informații „pe surse”, rostite cu priviri ocupate de ură, mânie, ticăloșie și dezumanizare. Societatea e formată din oameni, iar ea este cum este și ca dânsa suntem noi. Sau o parte din noi, dar acea parte are acces financiar la calea spre a întreține spectacolul răutății și vulgarității. Mi-e teamă de victoria „unei societăți distopice”, aservită de „decidenți distopici”. Feudalismul modernizat a acaparat societatea actuală, neodemocrată și tulbulentă.
Citește și:
