RAMONA PANTEA – O CARTE DE TERAPIE DIDACTICĂ TRECE ÎN GEN LITERAR

În prezența editorului, scriitorul Ion COCORA, și a redactorului de carte, Dana POCEA, de la Palimpsest, București, a avut loc, marți, „lansarea” cărții Ramonei PANTEA, cu titlul Povești cu inimă de copil și înțelepciune de fluture (2026). Sala Marii Unirii a fost neîncăpătoare pentru un public de calitate să asculte alocațiile verbale ale prezentatorilor: Gheorghe Schwartz, Silviu Szentesi, Anton Ilica, Dana Pocea și Andrei Ando.

Prezint mai jos intervenția de prezentare a volumului Povești cu inimă de copil și înțelepciune de fluture.

O MĂMĂRUȚĂ mi s-a așezat pe dosul mâinii. Era roșie și avea șapte punctulețe negre. Mi-am amintit din copilărie cântecul ei: „Mămăruță ruță,/ Suie-mă-n căruță/ Încotro-i zbura/ acolo m-oi însura”. 

Lângă mine apăru o fetiță cu o mămăruță în palmă. „Ce frumos i-ați cântat! Mămăruța mea nu are curajul să zboare. Îi este teamă să nu se piardă. Îi dau numele meu, Olina. Să-i cântăm”. Buburuza roșie se aventură în zbor. „Din acea clipă de perseverență, cerul a devenit mai bogat cu două aripi și o lumină”, rostește cu glas drăgăstos Ramona. 

E o poveste-cântec pentru copii, menită să înlăture frica și să stimuleze curajul și perseverența. E concepută de bunica Olinei. Ramona răspândește dragostea sa printre copii, prin poezie și cuvânt povestit. „Femeia din mine a încetat să se mai teamă de cuvinte, de complexe, de timidități”. Se descoperă pe sine și se mărturisește într-o stare de bucurie, cuprinzându-și gura (Bucură-te gură / de taina dintre frăguțe), mâna (Bucură-te mână / că tu scrii ce simte talpa-n iarba udă), ochii (Bucurați-vă ochi / că aveți cuvântul/ încrustat în retină). Am citat din Împrimăvărarea pietrelor. Ramona a deprins gustul locuirii în Casa Poeziei, prin care își întreține emoția, condiția intelectuală și virtutea emoțională. Iubirea POETEI pentru LUME „s-a împrimăvărat” și continuă să înflorească, asemenea unui bujor înfocat de orgoliu scriitoricesc și de afirmare a dragostei sale pentru binecuvântarea copiilor și realitatea naturală a vieții.

Ramonei nu i-a fost de ajuns o asemenea locuire în inima cuvintelor. Își extinde scrisul în spațiul profesional, în consiliere psihologică, vizând „terapia cognitiv-emoțională” conform volumului Povești cu inimă de copil și înțelepciune de fluture, în excelente condiții editoriale, o carte vie cu trupul configurat din hârtie de calitate, cu o arhitectură elegantă a textului, cu grafică potrivită și relevantă pentru conținut, cu o copertă plămânie, asemenea florilor de cais răsfățate de frumusețe. Este o carte frumoasă, fără cusur tipografic și fără vicii editoriale. Coperta înflorată e centrată pe o palmă grațioasă, care protejează un fluture și o inimă de copil luminată (ca o aură de înger). 

Ramona Pantea valorifică expertiza sa de consilier în Cabinetul de specialitate și descrie, într-un limbaj specific psihoterapeutului, tehnici de întremare și de reechilibrare emoțională a copiilor, a oamenilor aflați, într-un trecător moment al vieții, în dificultate. Afecțiunile se pot ivi sub forma fricii, spaimei, dorului, frustrare, teamă, anxietate, patologii ce țin de domeniul medicinei psihoterapeute. Iar poveștile sunt utilizate pentru sănătatea emoțională a copiilor. Acest volum e demn de distribuit în farmacii, mai degrabă decât în librării. De ce? Lectura ne ajută să găsim răspunsul.

Cum procedează Ramona Pantea, ca și psihoterapeut și deopotrivă scriitor? Crezând în „puterea vindecătoare a poveștilor”, folosește, în ședințele de consiliere, povestea, rânduită în poeme terapeutice. Prin povești, învinge frica, formează caracterului, gândirea raționale, învinge timiditatea, furia, asimilează iubirea, siguranța interioară, prietenia, dragostea pentru animale, trăiește dorul și jalea. Cartea ne învață cum să fii prezent în propria viață, cum să rămâi TU și să-i tolerezi pe Ceilalți, cum să iubești oamenii, animalele, plantele, chiar și pietrele, care și ele au sentimente, se împrimăvărează. Cum rostește alegoric în Portret liric: „Sunt o fântână/ doar cei însetați vor bea,/ sunt un foc,/ doar cei înfrigurați vor prețui,/ sunt o baladă/ doar cei îndrăgostiți vor simți,/ sunt cuvânt, /doar cei care ard de tot îmi vor auzi inima.” Ramona Pantea a poetizat cu grație și cu ținuta lirică a unui om fericit. E cald și soare, pietrele au împrimăvărat, Doamna „înflorește floarea”, regăsind surplus de bucurie pentru toți cei care au șansa să-și vindece emoțiile. 

În concluzie, resimt acum că sufletul Ramonei Pantea se lipește de destin, iar acesta alunecă spre centrul ființei sale. Bucuria metafizică e sursă de terapie cognitiv-emoțională, iubitori de povești admirabile despre inimă de copil și înțelepciune de fluture.  

M-am adresat autoarei: „În toate câte le faceți, puneți sămânță de poezie, din care vor răsădi adevărate minuni pentru sănătatea copiilor. Dumneavoastră răspândiți zâmbetul printre oameni, printre noi, cei care vă degustăm din demersul de a scrie cu lumina din ochii degetelor aurite. Binemeritați respectul și prețuirea noastră a celor ce vă suntem alături. Suntem mai fericiți ca ieri și aspirăm ca mâine să fim mai fericiți decât azi.”

De ce? „În cabinet, psihoterapeutul de fiecare dată întreabă: ai avut azi riduri în jurul ochilor zâmbind?” DA! Un zâmbet nu costă. Merită îmbrățișat cu sufletul îmbucurat de o carte scrisă cu iubire.