MARIA PILCHIN (n. 26 ianuarie 1982, satul Răuțel, raionul Fălești, Republica Moldova) este cercetătoare, critic literar, cronicar de teatru, poetă, prozatoare. A publicat texte în cele mai prestigioase reviste culturale din spațiul românesc. Poemele și prozele sale scurte au fost traduse în franceză, engleză, neerlandeză, spaniolă, rusă, greacă, ucraineană, catalană, azeră.
Publicații (selectiv):
- Poezie: Poeme pentru Ivan Gogh (Paralela 45, 2015); Zarathustra e femeie (Cartea Românească, 2018); Tu ești rusul cel bun (Prut Internațional, 2021).
- Proză: Doggy (ARC, 2023); Băiețelul din teatru (ARC, 2024).
- Critică și eseu: De mână cu Marele Joker (Prut Internațional, 2013); Praguri critice, (TipoMoldova, 2013); Realități poetice în zigzag (Junimea, 2017); Poezie, Eros și Putere (Prut Internațional, 2017).
Distincții
- Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler al României, Categoria A, „Literatură”, 2018.
Premii (selectiv):
- Premiul Cartea Anului (pentru volumul Doggy), Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, Secția Națională a International Board on Books for Young, Republica Moldova, Chișinău 2023.
- Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova la categoriile: Cartea pentru Copii și Tineret (2024); Cartea de poezie (2022); Cartea de eseu, critică și istorie literară (2018); Debut (2013).
- Premiul „Mircea Ciobanu” pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (București, 2016).
- Premiul Academiei de Științe a Moldovei, „Pentru critică literară”, Tineri cercetători (2013).
mira se tot mărită în iarba verde
mira a venit în fața ministerului
însoțită de iubitul ei
s-au dezbrăcat de haine
rămânând doar
în dantele și coton
mira a râs tare
de a auzit tot guvernul
paznicul de la parlament
a tresărit
iubitul mirei a râs și el
ca un gigant din povești
de a tremurat firul ierbii
de au sărit în sus iepurii
în burta mamei lor
mira și-a sărutat iubitul
prelung apăsat dulce
și el i-a plătit
cu aceeași monedă
dulceața sărutărilor din iarba
ministerului vieții
a venit un polițist
un tânăr imberb
parcă fugit din academia
lui polițistă
– doamnă aveți acte? sărutările
sunt interzise în acest loc
în care eroii neamului au strigat
SUS JOS SOS
mira a tresărit
nu se cade să te săruți
în piețe urbane
nu se cade să profanezi
locuri sacre
mira e toată rușinată
mira tremură toată
iubitul ei tremură și el
o încordare de moarte
de artă
de amour toujours
– aveți acte doamnă?
– da mi-au dat
la oficiul stării civile
permis certificat diplomă
că sunt nevasta ăstui domn
care sărută dulce
chiar și în somn
polițistul a zâmbit bonom
sunteți pusă pe glume
dar vă cunosc de undeva
cum se spune
v-am văzut la televizor
sau cu un megafon
aici în piața marii adunări naționale
strigați urale osanale
pentru partidul poeziei murale
mira a râs cu gura toată
i s-a dus vestea o știu ăștia
plecați doamnă de pe gazonul
guvernului vă iert
vă rog să vă luați și iubitul
chiar dacă aveți acte pe el
e bun privatizat e legal
e cu voie de la primărie
vă rog să plecați din acest
perimetru 0
din inima țării
unde nu e voie să vă dați sărutări
în iarba ministerială
mira oftează
ce rușine ce necaz
a fost prinsă cu oca mică
și sărutul cel mare
mira își ia iubitul
și pornește spre casă
în spate cântă îngerii
șoptind taina cununiei lor
în spate cântă îngerii
de la cumetria lui mihu
mira saltă ca o îngeră
ca un înger care deodată
are însemne de femeie
polițistul e și el un angelic
florăresele și-au pus
văl de mireasă
gunoierii poartă demn cravată
măturătorii sunt toți la sacou
mira se mărită a doua oară
cu iubitul ei
cel cu care s-a mai măritat
prea era verde iarba
și pe ștefan cel mare 1
la clopotniță
acolo să te tot măriți
și mira omniprezenta
se tot mărită
și pe pietonală
cu același iubit
deja de 100 de ani
peste tot
pe unde apucă
cu același bărbat
și viața și moartea și casele frumoase
azi am umblat bleagă prin praga
ca un maidanez ca o cățea fără adăpost
deși hotelul unde sunt cazată e drăguț e plăcut
umblam așa de parcă ceva
mă trăgea de mână de gânduri
praga era frumoasă
e ceva de cucoană dichisită în ea
care în loc să își rumenească obrajii
pune acolo o nuanță cărămizie
așa de parcă asta e culoarea vieții
culoarea vieții ei
ploaia alunga ultimii trecători
și câinii lor în lesa de duminică
frunzele arămii și ele scârțâiau plăcut
zgâriind asfaltul ud
deodată m-am oprit în fața unei
case vechi cu vreo trei etaje
se uita ea la mine mă uitam eu la ea
„acolo erau case frumoase”
mi-am amintit deodată
asta le povestea bunicul meu nicolae boboc
fiicelor lui despre cehia
bunicul meu a fost pe aici ca și mine
a făcut drumul acesta de la est la vest
bunicul meu însă e venit cu tancurile
cu avioanele cu pedestrimea
„ne puneau să intrăm în scara blocului
și noi pătrundeam dar ne era frică
să deschidem ușa apartamentelor
stăteam muți cu celălalt soldat
și într-un sfert de oră ieșeam și strigam: curat
ne era groază căci ei își apărau casele”
bunicul meu venit cu războiul aici
junele imberb luat de la pământ
și aruncat în vâltoarea luptelor
tânărul înspăimântat de război de moarte
de țările caselor frumoase
bunicul meu umbla azi cu mine prin praga
casele erau frumoase
casele erau mândre
ca niște fete cu zestre
tătuca meu toată viața și-a amintit
de această unică călătorie a sa
din 1945 în vest
un voiaj cu all inclusive
da toate erau incluse acolo
și moartea și viața
și casele frumoase din cehia
kafka la bruxelles
pe avenue louise păşim printre cravate şi sacouri
kafka umblă pe trotuarul bruxellez cerşetorul culcat
pe caldarâm poartă pantofi ecco cumpărăm godiva
şi leonidas chimay şi carbonnade flamande la vita e bella
ziua întâi cade noaptea toţi pantofii de domnişoare
basarabene doamne gospodine naşe cumetre directoare
navighează spre bruxelles ca în basmul cu fetele regelui
care dansează noaptea în subteranele lumii
toţi pantofii cu tocuri de zece vin de pe bâc şi fac trotuarul
aici pe avenue de louise ce ar fi zis kafka despre asta?
păşesc cu tine pe tocuri de cinci prin castel fără gps
apare deodată un melc pe tocuri de zece
la colţ o fată din bucovina vinde bere ieftină
picioarele mele strivite ca doi melci călcaţi de
tramvaiul de pe avenue de louise
ochi de feline într-o înserare berlineză
acolo la chekpoint charlie
stăteam și ne priveam
tu pe partea de vest eu în est
ochii noștri nu mai spuneau nimic
mâinile noastre nu mai tremurau
fumai așa cum fumezi tu frumos
toate rămâneau acolo
fascinația zvâcnetul ideilor
cărțile citite la patru ochi
tu rămâneai în vest
eu mă retrăgeam ca o armată în est
tot ce ne-am vorbit nu mai conta
nu poți intra de două ori
în apele aceluiași râu
ai îmbătrânit
am îmbătrânit
ochii au rămas aceiași
și felul în care tu îți fumezi țigările
ce minunat ce înțelept ar fi
să fie asta o ultimă și memorabilă întâlnire
ochii noștri verzi de feline berlineze
în seara de la chekpoint charlie
poem psihanalitic
fac valiza pentru veneția și plâng
ca o cretină ca o creștină
când mă pregătesc să plec la veneția
la bruxelles la roma la paris
verona istanbul berlin praga
mă învăluie brusc o tristețe neagră
mă uit în pașaportul meu biometric
actul măsurător de viață
și îmi vine să îi bocesc
pe toți acei care au căzut
de gloanțe de foamete
în vagoane în închisori
de frig de dor de vis
cei ce n-au ieșit niciodată
din țara cea mare
imensul lagăr de concentrare
fraților plec
plec și pentru voi
în țările cele frumoase
voi râde și pentru voi
voi plânge
voi iubi
voi fi
vă port în oase
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
