DEMISIA MINISTRULUI EDUCAȚIEI NU ÎNCETEAZĂ DEMASCAREA PLAGIATORILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR
Unii poate cred că, prin demascarea plagiaturii fostului ministru al educației, prof. univ. dr., habil (dreptul de a coordona obținerea de către tineri a doctoratului) Sorin Cîmpeanu, presa a pierdut un subiect interesant, demn de un discurs seducător.
O jurnalistă de investigație a demonstrat cu argumente incontestabile că S. Câmpeanu, în 2006 și repetat în 2010, a înlocuit numele unor colegi cu numele său într-un „caiet de seminare”, intrând astfel sub incidența plagiaturii.
Corelat cu grija sa de „a spăla” alte plagiate ale colegilor de rectorat și de partid,
prin propunerea unor articole în legea proiect a învățământului superior, prin care să fie amnistiați plagiatorii, S. Cîmpeanu a ignorat că el însuși s-a folosit de textele altora pentru a urca trepte în învățământul superior, inclusiv de a obține trei mandate funcția de rector și acela de rector al rectorilor, dar și de a conduce tinerii spre titlul de doctor în științe. De altfel, nici nu s-a considerat vinovat de plagiat, găsind scuză în lipsa ISBN și în caracterul de uz intern al notițelor de seminar. Mai mult, îi consideră pe acuzatori „habarniști”, „analfabeți puri” și „analfabeți funcționali”.
Primul care-i sare în sprijin este rectorul UVV Timișoara, Marilen Pirtea, considerându-l corect
(există zvonuri în presă că timișoreanul a plagiat și a beneficiat de al treilea mandat, primit cadou de la Ministrul Cîmpeanu), iar profesorul nonagenar, I. Pleșa, de la care a copiat, consideră gestul colegului său inocent și obișnuit.
Numeroase voci au luat atitudine împotriva plagiatului ministerial
(pentru că orice text elaborat de altcineva publicat sub numele altcuiva intră în zona hoției intelectuale, deci a plagierii).
Decanul unei facultăți bucureștene a declarat grevă japoneză și a lipit pe o carte de-a sa numele plagiatorului, trimițându-i-o pe adresa ministerului. Cristian Tudor Popescu afirmă că S. Câmpeanu „pe lângă că fură, mai și minte”, iar hoția și minciuna „concubinează” din 2006. R. Pantazi îl acuză că lasă o moștenire dezastruoasă: „proiecte de legi cu dedicație pentru plagiatori, legi ce servesc interese ilegitime ale rechinilor imobiliari, fabricilor de meditații și rectorilor, degringoladă totală în preuniversitar”
Prof. univ. dr. Armanca Brândușa publică o fotografie de la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad cu „doi plagiatori care s-au cățărat în funcții și și-au umplut buzunarele: Sorin Cîmpeanu și Ramona Lile”. Mai continuă prof. univ. Armanca Brândușa: „Madam Lile de la UAV Arad e cea mai performantă plagiatoare cu 12 lucrări plagiate”.
Mai știm, din presă, că șapte rectori, aflați într-al doilea mandat (printre care și cei doi),
s-au autosuspendat când au fost în delegații oficiale în Burundi (apr. 2018) etc., spre a avea mandate incomplete și a putea beneficia de Ordonanța de urgență, dată expres de ministrul de atunci în guvernul Ponta, astfel că șapte rectori se află la al treilea mandat, deși Legea Înv. Superior limita la două mandate.
E suspect faptul că Academia Română, Universitățile reprezentative din țara noastră,
universitarii onești, o anumită parte a presei a tăcut și, prin tăcere, a încurajat complicitatea la
furt și plagiatură continuată. Ministrul a plecat, după cum alți miniștri plagiatori au părăsit,
din același motiv, portofoliile. Ce facem însă cu ceilalți plagiatori din eșalonul secund, cu cei
care, prin tăcere, acceptă complicitatea la plagiat? Nici n-ar avea relevanță obținerea doctoratului ori alcătuirea unei opere științifice prin plagiat în alte domenii.
Zona învățământului superior presupune obligativitatea doctoratului pentru promovări, obținerea de funcții, includerea în comisii, construirea autorității științifice etc. Unii au ajuns în
universității fără a ști scrie o operă științifică, alții n-au sclipici pentru idei valoroase, care să
bată la ușa științei înalte. Avem în țară peste 80 de mii de doctori și 235 școli doctorale, cu
mulți profesori habilitați, adică toți cei care au solicitat atestarea. De aceea, universitarii fac
orice, inclusiv cumpărare de texte, pentru a avea titlul de profesor universitar, conferențiari,
să ofere (probabil și posibil după modelul propriu) tinerilor doctorate în cercetare. Salarii
mari, autoritate, demnitate mascată …
Așteptăm să fie demascați și deconspirați acei indivizi din învățământul superior care
și-au dobândit titluri și au obținut avantaje de toate felurile,
trăind în umbra minciunii, perfidiei, sub protecția unor plagiate, constatate și unele deocamdată neidentificate. Demisia lui S. Câmpeanu și acceptarea acesteia de către Premier are loc cu câteva zile în preajma începerii anului universitar. Ei, cum ar arăta Președintele țării alături de un ministru al educației, rector, mason, academician, doctor honoris cauza de vreo zece ori, senator și altele, care e un plagiator dovedit! Așteptăm alte demisii de demnitate ale celor ce se află în funcții de rectori, decani, dar și profesori, conferențiari universitari!
Cum să faci educație,
cum să fii exemplu pentru studenți, cum să contribui la proiectul „România educată” dacă porți sub cutele conștiinței tale o minciună, de care ai profitat ca individ, responsabil cu educația tineretului?
