Nepreţiute Domnule Doctor, Radu CĂRPINIŞIANU
(medic în Sebeș-Alba, nepotul arădeanului Avram Sădean, profesor preparandial, răpus de 6 gloanțe de mitralieră în Galiția, la Medyca, în anul 1914; nepot al directorului de liceu arădean, acum „Aurel Vlaicu”, Romulus Cărpinișan, întemeietorul Casei masonilor din curtea liceului; ORGANIZATOR al Zilelor Lucian Blaga de la Sebeș și Lancrăm – n.n.)
Am fost extrem de fericit cand poşta mi-a înmânat un volum sosit din partea Dv. Stiam că nu poate fi decât unul despre Lucian Blaga. După descoletare, am mângâiat cartea cea cu coperta albastră ca pe o comoară de preţ, imaginându-mi o imensă rotondă pe care trona Sufletul nostru din Lancrăm, iar în jur noi, muritorii, cei ce adăstam să ospătăm, împreună cu Maestrul, bucate din Poezia sa, frânturi din filosofia sa, desert din teatrul şi scrisorile sale. Maestrul de ceremonii sunteţi Dumneavoastră, acei oameni sufletişti întru Blaga din Sebeş-Alba, care, iată, ne chemaţi anual să-i dăm suflare celui ce-a avut şansa naşterii la Lancrăm. Acei oameni extraordinari, care ne suportă trei zile, dându-ne cele cuvenite oaspeţilor de seamă, acei oameni încărcaţi de atâta preţuire şi iubire pentru Blaga se numesc, în formula cea mai elegantă, Radu, Gheorghe, Elena, Constantin. Am simţit atunci, când familia blagienilor se întrunea la început de fiecare lună mai, că Lulu capătă respiraţie, vieţuieşte o clipă printre noi, veghind cu figura-i academică la festinul nostru atât de mic, în comparaţie cu sufletul şi mintea sa, fixate în corole de minuni, în texte superbe ce ne dau prilej de desfătare.
Cine poate uita frumoasele recitaluri ale Luciei, eleganţa discursivă a d-lui Achim Mihu, aleanurile de dor ale d-lui Gheorghe Maniu, cozonacii, vinul, dar mai cu seamă sufletul înaripat al Elenei Anghel de la Lancrăm, calda afecţiune a d-lui Constantin Şalapi. Şi peste toate, superbia metaforică, mereu proaspătă a poetului Ion Mărgineanu, gata oricând să facă a vibrare imprevizibilele ancore de taină ale ţesăturii atât de vii ale limbii române! Cine poate uita gândul înalt care-i cuprinde pe cei sosiţi acolo, la Sebeş, Lancrăm, Alba-Iulia, asumându-şi investiţia de suflet spre a-l împărtăşi cu Voi, în care curge veritabil sânge de preţuire albastră pentru cel ce-a binecuvântat toposul de lângă Râpele roşii! Cine vă poate uita pe Dumneavoastră, Domnule doctor Radu Cărpinişianu, care emanaţi, din trupu-vă fragil, atâta iubire pentru Blaga, atâta pasiune, aproape vecină cu patima pozitivă, pentru autorul Poemelor luminii! Mi-amintesc cu plăcere de căldura rostirilor (şi rostuirilor) lui Miloş, Cimpoi, Piscoci, Drimba, Vatamaniuc, Rotaru, Paula Romanescu, Pavelescu, Buzaşi, Diana Câmpan, Nistor, Zenovie Cârlugea, Anca Dinică şi ceilalţi pentru a nu lungi lista marii familii de blagieni.
Vă mulţumesc pentru volumul Contribuţii la exegeza blagiană (Editura Altip, Alba-Iulia, 2007), pe care, conform sugestiei Dv din dedicaţie, îl voi dona Bibliotecii Centrale Universitare a Universităţii din Arad, spre a fi la dispoziţia studenţilor de la filologie, ştiinţele educaţiei, jurnalistică. Înainte însă, mă voi încumeta să vă fac promisiunea de a scrie o recenzie care să apară în paginile cotidianului „Observator arădean”. Anual, din păcate doar la aniversarea naşterii şi morţii – coincidenţa le-a pus în aceeaşi săptămână -, arădenii pot lectura în paginile acestui ziar o scurtă răsuflare despre Lucian Blaga (pe care o respir în amintire), cel care ne-a plasat în propria biografie: aici, la Arad, a debuta în poezie (1910, Tribuna), în filosofie (1914, Românul) şi în volum de eseuri filosofice (1924, Feţele unui veac), la Biblioteca Sămănătorul, condusă de poetul Aron Cotruş.
Mulţumirea mea este dublată de o situaţie ciudată în care mă aflu. Filolog, fost profesor la Liceul pedagogic din Arad, mi-am exprimat pasiunea panprofesională pentru Blaga încă din 1977, când, la editura Facla din Timişoara, am publicat Încercări filosofice, o culegere de studii şi eseuri filosofice din perioada începuturilor (Cornelia Brediceanu, viitoarea soţie a lui Lucian Blaga era originară din Lugoj), apoi într-un volum, pe care l-am intitulat Lucian Blaga, Metafora iubirii (1999, Arad), distribuit tuturor elevilor de la şcoala din Lancrăm. În anul 2000, am decis să renunţ la filologie şi să apuc pe calea doctorală în ştiinţele educaţiei, spre a îmbrăţişa o carieră universitară. Din noua postură, de profesor universitar şi decan la studenţii care se pregătesc pentru carieră didactică, am nostalgii pentru textele beletristice, pentru frumuseţea atât de gracilă a exprimării literare, pentru faldurile de taină ale limbii române. Când stiu că se apropie luna mai, ziua nemuririi lui Blaga, vibrez de fericire, pentru că am prilejul de a face o baie de poezie autentică, de a mă spăla în metafore, de a trăi o clipă atât de albă şi plenară alături de textele blagiene, de atâţia oameni care împărtăşesc împreună marea preţuire şi dăruire pentru bucatele de suflet ale Nebănuitelor trepte.
Cartea pe cere mi-aţi oferit-o îmi întreţine sentimentul generozităţii şi al iluminării. Mi-aţi dat un Lucian Blaga viu, dar neîntrupat, mi-aţi dat aleanuri de dragoste pentru crâmpeie din viaţa omului, mi-aţi dat o dovadă a necondiţionării valorii blagiene.
Domnule Doctor, vă doresc multă sănătate, precum şi capacitate de a vă rispi în iubirea nemăsurată pentru Lucian Blaga. Astept să ne revedem, în luna mai, spre a ne acorda glasurile din zone atât de îndepărtate şi de apropiate, pentru a mulţumi lui Blaga, prin flori, rugăciuni, omagii şi cuvinte, pentru că ne dă prilej de a suferi împreună. În tristeţea lipsei Maestrului, se naşte bucuria creaţiei, pentru că fiecare cuvânt rostit îl aduce pe Blaga printre noi. În acele zile la început de mai, Duhul lui Blaga se află deasupra Lancrămului, Sebeşului şi întregii Românii. Vă mulţumim, domnule Doctor Radu Cărpinişianu.
(Arad, 12 ianuarie 2008)
* Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, România – d. 6 mai 1961, Cluj, Republica Populară Română) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
