Marian Oprea este pseudonimul lui Marinel Oprea, născut în 14 ianuarie 1962 la Timişoara. Este poet și membru al cenaclului „Pavel Dan”, coordonat de Eugen Bunaru. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat publicistic cu poeme, în revista „Orizont” (1990), iar editorial cu volumul Preludiu (1996). În noua selecție de poeme șugubețe pe care ni le-a trimis, poetul timișorean provoacă și demască ostentativ ușurătatea moravurilor sau intimitatea unor personaje reale din showbiz, lăsându-le mereu în offside, atras el însuși de un libidou, când divin, când prea omenesc.
Monica Bellucci
ce n-aș da să îți fiu roată
să îți sorb tristețea toată
ce n-aș da să-ți fiu ghidon
când iei curba înspre dom
ce n-aș da să învățăm
în tine să pedalăm
ce n-aș da să cânți mai des
din tine să nu mai ies
ce n-aș da mai des să râzi
pentru anii ce-au fost hâzi
ce n-aș da să-ți dau să dai
să-nmulțim ce-i de-mpărțit.
***
conspiră tot universu′ s-ajungi cât de cât în vizoru′ amaliei brăescu asceza a crescut cu ea oare credea ca femintristele că bărbații o trag în jos de a dat undă verde doar luminii s-o traverseze languros e cam de modă veche crede că are un singur suflet pereche să-i modeleze karma la ureche o din atâtea miliarde doar pentru unu se sacrifică și arde ceilalți să mai aștepte sau să găsească alte cucuiete sau să mai urce alte trepte problema-și caută rezolvarea
***
muică muică te tot binoclezi ca șantieriștii la Dana Săvuică și nu îți trece nicicând (e)ști rece ți se fâlfâie de covid căldura ei ține de frig e bine cotată codată a apărut în primul Playboy să fie decodată e când femeie când fată parcă ești de când lumea când apar pe sticlă știri despre ea calea-i când scurtă când lungă tre´ să fii impecabil ca farsa să nu te ajungă moartea să nu te înhațe nu-i loc de stat pe loc de masturbări de țațe pitiți în pântecul femeilor demonii fac aproape ce vor de aia bărbații se descarcă adevărul cu prostia se tot ceartă ca un pitpalac o curta Țiriac încă mai speră Giovani deși trecut-au ca holdele erecțiile și anii cu toate-i în armonie cu sau fără să știe cu sau fără căsnicie nu te cerți cu ea nici din greșală știe ce o să vină întâmpină evită e paranormală când apare pe câte un nor simți că faci parte din decor
***
pe-al nopții femur
ești tot ce-i în jur
un blok un delete
au plecat să te caute
ești viața din moarte
scriu la subsol sunt scris la mansardă
luminat de o vagă petardă
o altă idilă înverzește sub tină
strig strig păcălit de vid ridic tonul
să priceapă atomul
***
închideam ochii prindeam ca șamanii
posturi străine mi s-a arătat în mini
o ființă aproape eterică
era duminică era la biserică poate
căuta un bărbat
(unora singurătatea le dă dureri de cap)
privind-o atent am văzut munți ape câmpii violine
simțeam că și picioarele ei se uită la mine
de unu′ singur e ușor crezi că ești bun
n-ai încercări dar nici prea mult spor
***
soluția nu-i graba când ți s-arată îngerași ca Delia din Suceavatre´ să o iei fin subtil pe-ndelete ca c.v.-ul tău ea și prietenele ei să te recomande și altor cadete ce vor să se cunoască o inviți la joc dar ea stă pe loc defrișări crize boli ciclonu′ un´să se ascundă omu’ și pomu′ se-nvârte gloata vrea cele mai bune condiții vrea totul de-a gata de ne-am deschide inimioara am face amor mai des ca aceia ce vor să biruie fiara nimic nu-i degeaba pe Facebook am văzut-o pe Delia din Suceava nepotul meu (ajutați-l) are probleme o vrea doar pe ea pentru lipeala asta-mi repară bicicleta i-a căzut coșul cu bile în alte lumi mai subtile dacă nu vrea o să primim ceva mai bun ca ea i-am sugerat Denisa Arcip are ce spune e muză e arhetip când le vezi pe Delia Denisa și alte sărbători din Suceava ai impresia că te salută și iarba
***
am crezut în tine ca-ntr-un descântec pururi visător la steaua canabis din pântec ce n-am putut depăși a început să ne testeze aveai (și nu știai) apucături burgheze ca maximum de siguranță de confort ca orice viu mort beneficiam de pe urma tuturor hârjonelilor tale de mult de multe zi noapte erai nemulțumită ca toată lumea aiurită
Nicoletei
joci diferite roluri le dai valențe noi le-mprospătezi ai trei iubiri cu care defilezi ești puterea din munte vioiciunea din ape aeru′ pur din preerie totu’ te-ncântă nimic nu te sperie încălzești frigu′ domolești căldura de tine-i atrasă toată făptura pui orgasme-n mișcare ai grijă de alții îți pasă de fiecare râzi ca-n basme ne molipsești de fuge tristețea de n-o mai găsești ești plăcerea de dincolo de plăcere strălucirea din orhidee
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Marian Oprea: „Imaginația se plimbă goală pe tocuri”
- [RECENZIE] „Singur printre femei” – Marian Oprea
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
