Noemina CÂMPEAN este psihanalistă, eseistă și poetă. Practică psihanaliza lacaniană în România și în Franța, fiind membră a Școlii de Psihanaliză a Forumurilor Câmpului Lacanian (EPFCL Franța). Deține un doctorat Summa cum laudae în Filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, și o bursă de studii doctorale la Academia Română din București cu teza August Strindberg și Ingmar Bergman. Perspective comparatiste asupra durerii inocentului, studiu publicat în 2018 la editura Școala Ardeleană & Eikon Cluj-Napoca. Este interesată de influențele și relațiile polimorfe dintre cinema, teatru și psihanaliză. A organizat, împreună cu Flaviu Câmpean, Colocviul Internațional de Cinema, Teatru și Psihanaliză (2018-2023, Cluj-Napoca și București). A beneficiat de stagii de cercetare la Universitatea Jean Moulin Lyon III, Franța, și la Universitatea din Copenhaga, Danemarca. Volume de poezie publicate: Nudul lui Pilat (București, 2005); Culori ectopice (București, 2022); Ecouri lichide de avocado (București, 2025).
am născocit calendare la finalul cărora obișnuim sǎ ne felicităm
reciproc și ingenuu pentru viațǎ
ca și cum fiecare an ar fi un câștig indexat în portofel
o burtă în plus
nu o pierdere degenerativă pe cântarul iubirii infinite
burta nu e o lună argintie folosită strategic în artă rezilientă
cameră de filmat care să ne arate obiecte rar contemplate
burta e o piatră de calendar aztec
cu limba scoasă ce-și curăță cu poftă odraslele pe gură și pe fund
mănâncă tot ce adună de la neamuri mărinimoase
pliuri fecunde de neîmpliniri rușinări și puneri la colț
pe boabe de porumb cu chili
la llorona icoană a egoismului suprem
una i-a ars e solară săgetătoare alta i-a înecat
e clar e marină zodie de apă lină
copiii mor pe capete în invazia pasională a mamei
când tatăl își ascunde ochii în palmă
mama ca ideal de patrie tata un dezechilibru frontalier
consecință a agresivității statelor vecine
în starea de excepție a războiului vlăstarii sunt spirite pierdute
în căutarea unei escatologii zadarnice
***
la llorona în rochie neagră de mireasă
știa că după ce își va îneca copiii în râu
se va sinucide
intrarea în paradis nicicum nu e permisă
apa nu e ca focul nu se termină deloc
nici chiar cu maternitatea și infanticidul
te lupți cu gândurile lui încerci să îl îndupleci pianissimo
îl rogi să nu vă părăsească
femeie plângăreață
negru mângâietor te iubesc doar dacă mă iubești
iubirea e condiția răspunsului la iubire
creez prin moarte doar dacă sunt dorită gustată visată
viața fără copii mă vindecă de trecut și cânt cu fardul închegat
la finalul fiecărei identificări mai mor o dată
salma hayek/ frida kahlo în brațele chavelei vargas
ce o curtase și pe ava gardner
dragostea lesbiană de staruri nu e de ieri de azi
decât să devin și eu adulterină să mă îmbăt
să nu uit destul
să mă fut în fiecare noapte cu bărbați sau instrumente
târfă maladivă deplorabilă în cererile de ajutor
mai bine îmi fac copiii pastă comună cu marea
suflete inundate arătări anemice ce se pot stoarce de apă
și de ceva în plus
juisarea mea abandonată
Foto: de Darie Pop
Citește și:
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
