ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (LII) | „UN «NICUȘOR» LA CURTEA REGELUI YANKEU”
1. Să mă ierte, distinsul Mark Twain (Samuel L. Clemens)…
Mda, îi cer cu umilință iertare „tatălui literaturii americane” [apud William Faulkner]: mi-am permis o aducere la zi, prin inversare, a savurosului „Un yankeu la curtea regelui Arthur”… În roman (1889), yankeul (american, desigur!…) – printr-o vrajă – plonjează, peste ocean, taman în țara (mamă, bunică, stră-bunică, stră-stră…!) a emigranților europeni în Lumea Nouă; mai precis, America de Nord. E vorba de Anglia legendarului King Arthur. Va mai trece o vreme până la invazia normandă, condusă de William the Conqueror (1066 – Hastings) și punerea bazelor a ceea ce se va numi Anglia clasică (modernă?). Importantă rămâne șarja spumoasă la adresa sclifosiților de britanici, dar cu bătaie – în ricoșeu! – la adresa cui, oare?
Aflând despre mult trâmbițata (în gol?!) vizită a lui Nicușor al nost’ la Washington (prima în calitate de președinte ales), dar nu vizită de stat, ci de „chibiț” pe tușa bizarului The Board of Peace, nu puteam să stau cu mâinile încrucișate… Cei care m-au mai citit știu că, deși admir SUA, nu-l am la suflet pe fanfaronul DDD (Donald- Duck-Dick)… tocmai pentru că este un… fanfaron politic!. Noroc că – legal, constituțional – mai are doar trei ani de lăbărțare în fotoliul din Biroul Oval… Cine știe?… poate că… Conform bancului clasic: „Cum a murit președintele X?… Împușcat! Dar președintele Y?… Tot împușcat! Da Motanul Arpagic?… Iarăși, împușcat!… Ei, vedeți, tovarăși, că se poate?…” Și la DDD a fost cât-p’aci!… Timpul n-a intrat în sac!… Cât despre Nicușor al nost’… ce naiba aș putea să spun? A trecut deja ceva vreme de când s-a înscăunat la Cotroceni, dar… nu-l văd strălucind deloc… Și câte așteptări aveau foștii „daco-romani”! Unica mea consolare: tot e bine că „acolo” nu-i „așezat” Călin-File-din-Poveste sau – Doamne feri! – un alt fanfaron aborigen, i.e., Gică a lui Simion… „Rău cu rău, da’ mai rău fără de rău!”. Nu mă dau de ceasu’morții nici după cel de la Palatul Cotroceni dar nici după cei din Palatul Victoria. Dar cred că mi-aș scrie iute testamentul sau aș tuli-o unde aș vedea cu ochii dacă i-aș vedea înscăunați, „acolo”, pe Călin-File-din-Poveste… Gică a lu’ Simion… Șoșo-Coaie… Gavriloaie von Deva… Să scuipăm în sân!…
Mi-am rupt de la gura obligațiilor mele conjugale (acum, la vârsta mea, doar bucătăria mi-a mai rămas…) două zile (joi & vineri) spre a urmări – live și prin comentariile presei internaționale – ce s-a „petrecut” la Washington (D.C.). Am pierdut timp util. Gradul meu de înțelegere, mult diminuat de vicisitudinile vârstei, m-a condus, totuși, la o serie de concluzii (anticipate, după cum mai scriam și anterior):
a) Am găsit în presa internațională o sintagmă deșteaptă, inspirată: „DDD-ul vrea să privatizeze diplomația mondială”: se crede un fel de nou împărat al Imperiului roman de națiune germană (acum yankee!). Deocamdată postează doar ca un „rege”. Vrea să aibă „curtea” lui (i.e., lingăi și pupincuriști de pretutindeni) care să pozeze frumos în „yes– mani (?)”.
b) Încă la Davos (Forumul economic – pretins , mondial) s-a cimentat ideea că vechea ordine economică și politică internațională a ajuns pe năsălie; e nevoie de „ceva nou”, de care trag cu dinții și cu mult sârg, americanii, chinezii și rușii. Ultimii, ar cam trebui să mai meargă și pe la un „stomatolog”, deși „proteza lor dentară” are forma unui război clar de agresiune asupra unui stat suveran și independent (Ukraina).
c) DDD-ul confirmă strălucit pe „tata” S. Freud: este profund complexat și refulat că n-a primit – EL! – Premiul Nobel pentru Pace. Doamne, câte războaie nu a „stins” el? Parcă ne apropiem de zece… D-na Maria Corina Machado Parisca (59 ani), lider al opoziției în administrațiile lui Hugo Chavez & Nicolas Maduro (fostă membră al Adunării Naționale a Venezuelei; 2011-2014), ultima „titulară” a râvnitului premiu, „ajutată” totuși de yankei să scape de „soluția finală” pe care i-o coceau cei doi președinți amintiți, i-a donat simbolic medalia „Nobel”, marelui șef alb de la Casa Albă … Ce folos? Nu-i destul! Aura de glorie a strălucitei venezuelence, parcă s-a aprins și mai mult, prin gestul făcut! De aici, marea ofuscare a lui DDD!
d) Care era soluția? The Board of Peace! (traducerea termenului „board” prin „consiliu” nu mă satisface: DDD nu vrea ceva care să sau / și să se „sfătuiască” în privința intestinelor belicoase ale lumii, aflate în plină chiorăială azi…). În fapt, rușii au termenul perfect de „cobet” [sov’iet]… chiar așa, cum ar suna, conotativ, „Sovietul pentru Pace”? (ha, ha, ha!…). Deci, un fel de „board” care are în frunte un dictator… nemilos, nemuritor ne-…pătat… Dacă pe teritoriul Unchiului Sam nu i-a prea mers cu excesele autoritariste (mai au yankeii, totuși, instrumente democratice care să-i mai ogoaie „căldurile”), poate „chestia merge” la „The Board of Peace”. Aici vor veni mulți nehaliți, coate-goale, temebeli etc. dispuși să pupe imineii și bucile sultanului pe cale să se instaureze pe post de „alternativă” la Consiliul de Securitate O.N.U…. sau chiar de O.N.U. înseși!… „Never say never!”…
e) În fine, apare marea întrebare: De ce nu l-au încoronat (pardon, încorNorat!) participanții veniți la Washington pe DDD drept „el lider maximo”? Din nou, pardon! Vreau să spun Shahanshah (în persană, „regele regilor” / „împărat”), precum se numea ultimul suveran al Iranului (încă fidel Statelor Unite), Mohammad Reza Pahlavi?… Păi, sunt două cauze peremptorii. Prima, DDD este în prag de război cu perșii, „Invincibila Aramada” adunată în vecinătatea Golfului Persic de către DDD, abia așteaptă să… „Câinii războiului”, asmuțiți bine, dar încă ținuți în lesă, abia așteaptă (și ei) ca…. Prin urmare, încă! – nu dă bine… A doua, îmi amintește un vechi banc politic din vremurile noastre „bune”… îl voi adapta… Cică, lingăii din Cepeex, ca de obicei, de 26 ianuarie, se tot chiteau „ei”, ce cadou să-i mai facă lui Șefu’ (Motanu’ Arpagic). Grea treabă… avea de toate… la un moment dat, cineva propune „o coroană” (că „baston” de președinte deja avea)… dar, altu’ „sare”: „Nu se poate to’ași, că nu se găsește coroană pătrată”… Tot așa, și pentru DDD, nu s-a găsit nici tiară și nici coroană pătrată!…
« „Rezultate de menționat după ce s-a încheiat soareua lui Trump: pentru El, o șpagă consistentă, de 6 miliarde $ – așa zice El –, cu care au dăruit masa dictatorii bogătani. Pentru președintele nostru și România, habar n-am. Pentru sus-semnatul: mi-am confirmat încă o dată că nu eram bun de politician și de patriot – n-aș fi în stare nici să dau mâna, darmite să vorbesc, fie și «de politețe», cu scârnăvia asta de om care vrea să stăpânească planeta, oricâte interese naționale aș avea în cârcă”» [Cristian Tudor Popescu, pe Facebook].
2. Nicușor a(l) nost’… „calcă a președinte”…
Eram încă „școler”, acasă la Cluj, în clasele primare, când îmi căzu în mână o cărticică: „Povești / Povestiri ardelenești”. Era un fel de culegere de folclor ardelenesc, bensur, rural și unde, cam toate își aveau hazul dar și a propos-ul lor… Nu mai țin minte autorul „culegerii” dar strădaniile sale denotau un mucalit. Ei bine, acum mi-am adus aminte de una din istorioare, stimulat de emulația „general-patriotică” din ultimele zile… Cică, un episcop ortodox ardelean avea un fel de nepot mai îndepărtat, un fel de Bulă, care ținea cu tot dinadinsul (mai ales familia!) să se facă… popă. Deși era „tufă de Veneția”… Nu conta, unul mai „mic”, de țară, dar cu parohia lui și musai și musai… popă! Ce să facă Sfinția Sa, episcopul? Își adună camarila și dădu „prețioasele indicații”. Ultimii, îl chemară pe Bulă al nost’ în fața soborului ad-hoc spre a se lămuri cum stătea „catindatul” cu cele sfinte… Bâtă! Ce să facă?… ce să facă? La un moment dat, „șefu’ soborului ” avu o intuiție genială: își dădu un pălmoc peste frunte și grăi: „Păi, sfințiile voastre, ce naiba – Doamne iartă-mă! – nu vedeți că băietul aista calcă a popă?”… Și popă îl făcură!… Au bon entendeur, salut!
Mda, al nost’ Nicușor nu „calcă a popă” da’ nici nu-și prea mișcă brațele ca popa… La Washington, nici „n-a călcat” în străchini; „a călcat a observator” … chestie nouă în diplomație… nu știu cine a venit cu „găselnița”… Dar s-o luăm metodic:
(i) O întrebare pe care mi-am pus-o era legată de modul în care se va deplasa președintele nostru la Washington. Iarnă grea (și) pe la noi, cum nu s-a mai pomenit de multă vreme… Credeam că va lua o sanie (aeriană) trasă de reni, pe cer, da’ nu-i Santa Claus! Bănuiam că, poate, o sanie trasă de câini polari (Siberian Husky) până la proximul aeroport „valid”… Nici!…
«S-a apelat atunci la un avion privat și a fost ales un model foarte performant, un Bombardier Global 6.000, închiriat de la compania omului de afaceri Ion Țiriac. Acest avion va zbura direct, timp de mai bine de zece ore, până la Washington și nu va ateriza pe aeroportul comercial de pasageri, ci are două variante: un aeroport privat mai mic, Ronald Reagan, ori chiar la baza militară Andrews, care este folosită chiar de către președintele Trump.(…) este îmatriculat în Austria și este operat de compania Avcon Jet. (…). Prețul zborului lui Nicușor Dan la Washington? [închiriere, sub 200.000 de euroi; comparativ cu Herr Klaus – Carmen, re-împachetează, schnell! – unde un ultim voiaj a costat 400.000 de „In God we trust” (era să scriu „In God we Trump!…) n.n.]»[Andrei Nourescu, Sorin Rusu, Euronews, 18 februarie, a.c.].
(ii) „Ce naiba cauți pe această corabie?” – o interogație retorică din… nu mai știu… ceva roman sau film… Iată, un bun motiv de reactualizare a ei…
«E foarte puțin probabil ca președintele Nicușor Dan să ajungă la Casa Albă, cu această ocazie, pentru că această primă reuniune a consiliului are loc în ceea ce se numea la un moment dat Institutul American de Pace. E un institut care a fost fondat în 1984 și care la finalul anului trecut a fost redenumit în Institutul Donald Trump pentru Pace. [se zice că „supra-botezul” s-a făcut la insistențele „externelui” Marco Rubio (rădăcini cubaneze); nu-l știam lingău… n.n. ]. (…) Prin urmare, această reuniune are loc la institut, în Washington. Participă peste 20 de țări, unele dintre ele în calitate de membri ai acestui consiliu, altele, printre care și România, în calitate de observatori. Calitatea de observator înseamnă că țara participă la discuții, însă nu ia decizii.» [ibidem].
(iii) Lumea bârfește. Și de ce n-ar face-o? Doar e „lumea bună”… Am frunzărit și eu câteva materiale apărute „afară” dar și la noi acasă… Cei de „afară” au fost neutri, placizi și nu s-au omorât „să disece” ciudata vizită a președintelui României… cel puțin, din ce am citit eu!… Dar acasă, să te ții!… În treacăt fie spus, am avut răbdarea de oțel să rezist cca. 20 de minute la postul tv. Realitatea plus. Știam că Anca Alexandrescu & Co. sunt lingăii și pupincuriștii deșănțați, „de serviciu”, ai lui Călin File-din-Poveste. Au ajuns la cele mai mari aberații, legându-se de chichițe pe care nimeni (cred) de la Washington nu le-ar fi băgat în seamă, în contextul vânzolelii generale, inițiate de DDD. Dar și cu posturile știriste considerate (de mine, pe riscul meu…) totuși „obiective”… nu mi-e rușine… Nu m-am așteptat ca DG24 și Antena 3-CNN (?) să preia osanalele cu care eram obișnuiți până în decembrie ’89… scârbos!… nu știu ce i-a apucat… Zău! Surpriza cea mare a venit de la CTP – om de presă pe care-l cunosc drept feroce în luările de poziție dar și cu o doză mare de obiectivitate… Deși nu fac nici un fel de parti-pris pentru actuala guvernare a țării, cu atât mai puțin pentru imbecilii care „se cred în opoziție”, mă văd obligat să trimit la texte… Florentina Grigore [adevărulștiriinterne – 20 februarie a.c.] publică sub titlul „«Mi-e ruşine de ruşinea lui!”. CTP a comentat întâlnirea „prim-ministrului” Nicuşor Dan cu Donald Trump» Textul autoarei:
«Printr-un mesaj extrem de dur, distribuit în urmă cu puţin timp pe Facebook, cunoscutul jurnalist Cristian Tudor Popescu şi-a exprimat dezamăgirea privind participarea „prim-ministrului” Nicuşor Dan, aşa cum l-a numit Donald Trump pe preşedintele României, la Consiliul pentru pace organizat la Washington.».
Apoi, iată redate „zisele” CTP-ului:
„«Mi-e rușine de rușinea lui». Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.(…) Însă prim-ministrului Den nu are de ce să-i fie rușine. A fost decent și sincer, nu a încercat să facă din rahat bici. Marele «súmit», cu accent pe prima silabă, cu Marco Rubio, vânturat ca sigur de propagandăii prezidențiali, a fost o încrucișare pe hol, cu câteva vorbe schimbate – «de politețe», cum le-a caracterizat chiar Nicușor. Toate «bilateralele», inclusiv cu Trump, au fost la fel, cum au arătat toate fotografiile făcute fără AI: pe hol și scurtissime.(…) Cu Trump, a încercat să prelungească momentul «de politețe», dar a fost zgornit de un agent din unitatea de protecție. Între timp, televizoarele titrau în neștire: «N. Dan va dezvălui ce a discutat cu Donald Trump», «România, implicată în marile decizii ale liderilor mondiali», «SUA-România, next level», «Turcia, Egiptul, Arabia Saudită vor lua cuvântul după președintele Nicușor Dan».(…) Românii sunt «fentestic», prim-ministrul Den e și el «fentestic», toți cei care au venit la sfeștania Clubului Său sunt «fentestic», ba chiar și cei care nu au venit, căci vor veni și ei, curând. Președintele SUA nu obosește să plimbe prin gură, de zeci de ori, cuvintele care îi plac la gust.…» Comme d’habitude, „no comments”…
(iv) În definitiv, boieri dumneavoastră, ce i se impută lui Nicușor al nost’ ? S-o luăm și aici, pe îndelete, dar nu în ordine cronologică, ci descendent, după importanță și semnificație. (a) Președintele României a fost invitat și la Davos (lansarea nebulosului Board of Peace) și la Washington („botezul focului”). Nu putea să nu onoreze măcar cea dea doua invitație. Nu ne luptăm noi – toată suflarea mioritică! – să revitalizăm relațiile cu „partenerul nostru strategic”? Apoi, fiind „cel mai înalt în grad” dintre observatori, a fost solicitat să ia și cuvântul. În calitate de „observator” a fost și scurt și clar și sistematic: cele patru direcții la care Românica se poate angaja în problema-Gaza. Că a fost „retrogradat” la nivelul de premier nu este nici o dramă. DDD a făcut (și va mai face!) o mulțime de gafe, mai ales dacă e lăsat să vorbească liber. Ar fi fost „ceva” de-l numea pe Nicușor „rege al României” sau ceva asemănător… Că DDD abuzează de epitete flatante și băloase la adresa oricui, dacă îi este util cu ceva… nu e nici o noutate. Să nu ne credem buricul pământului! (b) S-a spus (pe la colțuri!) că Nicușor ar fi mers la Bruxelles, cu câteva zile înainte, la un nou „conclav informal”, spre a primi indicații prețioase de la liderii U.E., bașca, binecuvântarea pentru vizita la Washington… i.e., ar fi fost „dresat” cu „ce și cum”… Nu cred. Oricum, U.E. a avut, și aceasta, observatori (oficiali) la The Board of Peace… Despre un eventual „spionaj”… asta-i treaba rușilor și chinezilor… (c) S-a mai insinuat că Nicușor a tot încercat „să se bage în poză” cu liderii Unchiului Sam și că, un gealat / gorilă l-ar fi dat la o parte, fără prea multe menajamente. Astfel de busculade sunt ceva foarte comun atunci când se adună prea mulți la un loc. Și nici nu a fost – ca să zic așa – ceva de genul „ultraj”… Ca să răspund insinuărilor: eu îl știu pe Nicușor destul de „impiedicat” în situații de contacte multiple personale, la nivel „înalt”… ei bine, de data asta s-a comportat cât se poate de normal!
Și, ca să terminăm odată… a fost sau nu oportună vizita la Washington?
Să fie clar, Românica nu s-a angajat nici să scoată miliardul de verzișori (taxă minimă de membru permanent), nici să repudieze organismele internaționale consacrate în favoarea unei nebuloase organizații diplomatice (???) private, deci unilaterale! Noi, în sărăcia noastră, ne vedem de treabă… așa cum putem, cum ne duce mintea… Nimeni nu e vinovat (?) că nu avem, din nou, prezențe strălucite pe arena dură a diplomației internaționale actuale. Asta suntem, asta putem!…
Citește și:
- seria ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI
- mai multe articole ale autorului: AICI – Reportaje și AICI – Opinii
