[NOTĂ EXPLICATIVĂ. Cu ceva timp în urmă, niște prieteni, care mă mai citesc din când în când și care știau că mă auto-intitulez (la marele bășcău!) misogin și sexist, m-au întrebat de ce numai „urmașele Evei” într’ale politikiei fac parte din a mea „Menajerie de sticlă”… Nu este, cumva, o formă de apartheid de gen? Ei bine, așa mi-a venit ideea: ce ar fi „să pornesc” un nou mini-serial, unde, de data asta să deschid Cutia Pandorei care conține urmașii „masculini” ai lui… Adam?… Zis și făcut! Mai ales că, în acest caz, fauna este mult mai bogată decât ne-am fi așteptat! AUTORUL]
ȘI CALIGULA ȘI-A INVESTIT CALUL (INCITATUS) SENATOR!…
1. Dacă excentricul și crudul împărat roman, Caligula (12 – 41 d.H.) a făcut ceea ce a făcut… de bășcălie, la adresa Senatului, acum, „ciudatul” Kim Jong-un n-a mai glumit!…
ȘTIRE… sec!): «Liderul nord-coreean Kim Jong-un a numit-o pe fiica sa de 13 ani, Kim Ju-ae, să supravegheze forțele nucleare ale țării, a relatat The Chosun Daily, citând serviciile de informații sud-coreene. Conform serviciilor de informații, Kim Ju-ae deține funcția de „director general al programului de rachete al Coreei de Nord”. În acest rol, ea a participat la congresul Partidului Muncitorilor din Coreea, care a avut loc în februarie [„Tăticu’ ” – a fost reales la al nouălea congres: dictatorul nord-coreean a primit un nou mandat în fruntea Partidului Muncitorilor, n.n.]. Fiica de 13 ani a liderului nord-coreean ar primi rapoarte de la generali și se pare că le dă instrucțiuni, scrie Meduza, citând publicația sud-coreeană. Chosun Daily adaugă că Kim Ju-ae apare în mod regulat în public alături de tatăl ei, inclusiv vizitând centre de testare și observând testele. Sursele publicației din agențiile de informații sud-coreene sugerează că este prezentată drept succesoarea lui Kim Jong-un. Mai exact, serviciile de informații au înregistrat deja cazuri în care fiica liderului nord-coreean și-a exprimat opiniile cu privire la anumite probleme politice. Autoritățile nord-coreene au publicat foarte puține informații despre familia lui Kim Jong-un. Se crede că acesta mai are doi fii, inclusiv fratele mai mare al lui Kim Ju-ae, Kim Jong-ju, care s-a născut în 2010.» [DG 24.ro. – 25 februarie, A.D. 2026]. O singură observație: Kim Ju-ae nu e cal!…
Acum, să ne scuturăm bine și să încercăm să gândim „la rece”…
Încă spre finele sec. XIX, K. Marx vorbea despre un „mod de producție asiatic”. În anii ’80 ai sec. XX, marele reformator chinez, Deng Xiaoping, vorbea despre „o țară, două sisteme”, cu referire la R.P. Chineză. Azi, liderii Chinei comuniste (?) nu se sfiesc să vorbească despre „un socialism – model chinezesc” (?)… Dar să revenim la ideea „o țară, două sisteme”: Vietnamul, din două sisteme (la sud – capitalist; la nord – socialist) a re-devenit un singur stat (țară), dar în privința „sistemului”, lucrurile sunt neclare… probabil „un socialism – model vietnamez”… China, mai are „de recuperat” Taiwan-ul spre a se putea numi, cu adevărat, „o singură țară”… cât despre „sistem”…cred că mai avem ceva de așteptat, având în vedere aspirațiile teritoriale ale Beijing-ului în toată zona Pacificului de Sud-Vest… probabil vom vorbi de „un sistem imperialist chinezesc”!… Ei bine, în cazul peninsulei Koreea, avem de-a face cu „o țară împărțită în două sisteme, i.e., două state”: la Sud, un stat capitalist modern; la Nord???, nu mă pot pronunța… Mă gândesc la „un comunism – model nord-coreean”. Cred că ar trebui amendată sintagma de mai înainte și cu atributul „dinastic”… după „modelul românesc” eșuat prin „chiuretajul” din decembrie ‘89… În Koreea de Nord e încă viabil… s-a ajuns la „Kim al III-lea”!… Și, fiindcă veni vorba de Românica, nu mă pot abține și să nu fac precizarea: comunismul românesc avea propensiunea unui dualism național-socialist dinastic (sic!) [„El” – Motanul Arpagic & „Ea” – Ovarășa Codoi]… potențial, „trialism”, cu… Nicușor… („ăla” de „atunci”, nu al nost’ Nicușor, „de acum” ). Heureusement, il n’en fut rien! (pe românește – mai frumos zis – „Din fericire, n-a fost să fie!”)…
2. No, da’ „care-i jazz-ul” cu „La Dauphine”, cea a Koreeei de Nord?
Aici, boieri dumneavoastră, două mențiuni:
a) Chestia cu „Care-i jazz-ul ” am preluat-o – loco – la venirea mea în Arad…
b) Chestia cu „La Dauphine” necesită niște precizări, mai ales că am „malformat” puțin sensul termenului… „l-am adus la temă”. Decât să „bavardez” cu cuvintele mele, prefer informațiile (tot seci!) oferite de Wikipedia: «Dauphin (Delfin, în română) a fost titlul oficial purtat de moștenitorul aparent al tronului Franței în perioada Vechiului Regim, mai exact între anii 1350 și 1830 (cu o întrerupere în timpul Revoluției Franceze). (…) Iată principalele aspecte despre statutul de Dauphin la curtea Franței: Rolul: Era fiul cel mare al regelui Franței sau, în lipsa acestuia, cel mai apropiat moștenitor de sex masculin. Echivalentul britanic ar fi titlul de „Prinț de Wales”. Originea numelui: Titlul provine de la regiunea Dauphiné din sud-estul Franței. Guigues al IV-lea, conte de Albon și Viennois, avea un delfin pe blazon, primind porecla „le Dauphin”. În 1349, Humbert al II-lea, ultimul conte de Viennois, a vândut provincia coroanei franceze cu condiția ca moștenitorul tronului să poarte acest titlu. Statutul la Curte: Dauphinul era o figură extrem de importantă și prestigioasă. Era educat și pregătit din tinerețe pentru a deveni rege, implicându-se în afaceri politice și militare. Dauphine: Soția moștenitorului purta titlul de Dauphine.» [Wikipedia] N.B. Titlul de „Delfin al Franței” nu trebuie confundat cu titlul de „Fiu al Franței” (Fils de France), care era titlul general al copiilor legitimi ai regelui. Aici, pentru mine, „Dauphine” este titlul pentru moștenitorul legitim (?), indiferent de sex (sic!) al „tronului” Koreei de Nord (R.P.D. Coreană).
Acest mini-serial are – ca „eroi” – personaje deșuchiate de gen masculin. Un nou sexism? Ba! Doar consecvență cu cele zise în „Nota informativă”. În definitiv, „ce contează, atunci când doi oameni se iubesc?”… Aici, tatăl & fiica…
Prin urmare, să mă „focussez” (!) pe despotul absolut, de tradiție tipic-asiatică…
3. „Hiper-hitlerism”?… „Hiper-stalinism”?… „Hiper-maoism”?… sau Ce știm și, mai ales, Ce nu știm despre „spațiul nord-coreean” hiper-etanșeizat și despre „dinastia Kim”?
Informațiile pe care le deținem despre Koreea de Nord (R.P.D. Coreeană) pot fi de trei feluri: (a) „imaginea cosmetizată” la superlativ, de către propaganda așa-zis comunistă și care nu este credibilă datorită caracterului său evident manipulator; (b) informațiile (adesea trunchiate) care parvin, în primul rând, de la surse sud-coreene și care, evident, la rândul lor nu au garanția de 100 % verosimil & informațiile culese de diverse agenții (de știri, de spionaj ș.a.m.d.) care monitorizează „fenomenul”; (c) propriile noastre construcții subiective, reprezentări ghidate de ideologia fiecăruia, inspirate de oriunde dar și fanteziste (în proporție de 80 %). De aceea este riscant să „jucăm totul pe o carte”.
Koreea – în ansamblul său – nu poate fi ignorată, având o istorie îndelungată și plină de convulsii, mai ales datorită vecinătății „prea cuprinzătoare” a Chinei și a Japoniei, fiecare cu propria sa istorie. Nu e „timpul și locul” unei astfel de discuții hic et nunc. Nu vreau decât să amintesc momentele cruciale din istoria modernă-contemporană. „Țara dimineților liniștite” (nu se referă doar la Sud!) devine în 1895 – prin tratatul de la Shimonoseki – protectorat japonez. În 1910 este anexată de Japonia. După al Doilea Război Mondial trece sub tot un fel de „protectorat” dual URSS-SUA (nordul, respectiv, sudul). În 1950 are loc invazia din Nord (cu sprijinul Chinei și al URSS): războiul Koreei. În 27 iulie 1953 se semnează armistițiul de la Panmunjon, care separă „cele două Koree” prin paralela 38. Acest armistițiu e valabil și azi. S-a creat o așa-zisă „zonă demilitarizată” (la paralela 38) care este – în fapt – una dintre cele mai militarizate din lume… Din acest moment, drumurile celor două state (nu pot zice „țări”!) se despart radical: Sudul (cu aprox. 51 de milioane de locuitori) ajunge unul dintre „cei patru tigri ai Asiei”; Nordul (cu aprox. 25 de milioane de locuitori) o ia razna și devine una dintre cele mai sângeroase dictaturi cunoscute în istoria planetei, un fel de apoteoză a tiraniei de tip… asiatic!
„Ciudățeniile” Koreei de Nord pot fi sistematizate pe mai multe direcții:
(i) Este unicul stat din lume care nu colectează impozite (!…); nu mă îndoiesc însă de faptul că a găsit modalitați de a „se întreține” – ca stat-dictatură absolută – în forme mult mai profitabile…
(ii) Inițial s-a auto-intitulat stat socialist-comunist (mă rog, un fel de…). Adoptând ideologia juche, (din 1972), a trecut la o nouă fază (1998): renunțarea la toate referințele marxist-leniniste. Din acest motiv (și nu numai), eu nu consider R.P.D. Coreeană stat socialist (ce să mai vorbim de comunism!?). Este ceva care – așa cum vorbesc fizicienii și astrofizicienii – reprezintă… „o singularitate”…
(iii) Partidul Muncii (sau al Muncitorilor), paradoxal, nu este unic și absolut! Mai există două partidulețe tolerate (din rațiuni de propagandă), dar împreună formează așa-zisul Front Democratic pentru Reunirea Patriei. De fapt, nici nu e nevoie de un partid – „forţă politică conducătoare”; ajung (până acum) „trei zei”, formând „dinastia Kim”, pe care, din nou, personal, nu o pot numi „prima dinastie comunistă”… e cu totul și totul altceva. În treacăt fie spus, Motanul Arpagic (mai întâi, singur, apoi cu „mârțoaga”, recte, Ovarășa Codoi) a vizitat în mai multe rânduri așa-zisa Koreea comunistă. Notabilă este „vizita de pretenie” din iunie 1971: au urmat, în același an (la noi!…) „tezele din iulie”, cele care au statuat definitiv cultul personalității „sfintei familii” și au conturat – in nuce – ideea de dinastie comunistă mioritică…
(iv) „Zeii” care s-au perindat la conducerea R.P.D. Coreană au fost: Kim Ir-Sung (Sen) [1912 – 1944] și care „a domnit” între 1948 și 1994, rămas singurul și unicul „Președinte etern”; Kim Jong-Il [1941 – 2011] cu „domnia” între 1994 și 2011) iar acum, Kim Jong-Un [1984 -? (i.e., să avem răbdare!)] și care „domnește” din 2011 până în prezent. Probabil cel mai școlit dintre „cei trei” (cu „ceva” colegiu și prin Elveția, de unde a rămas – se pare – doar cu pasiunea pentru baschet…). Va urma „dophina” Kim Ju-ae? Necunoscute sunt căile Domnului!…
(v) Statul (nu țara!) unde oamenii trebuie să plângă și să râdă la comandă (nu-i banc!) căci altfel… a traversat mai multe perioade de foamete cruntă. „Cea mai cea”… se pare că a fost în 1995. Oricum fără dese ajutoare umanitare din afara țării, poate n-am mai fi vorbit azi de R.P.D. Coreeană. Țara (pardon, teritoriul! ) este relativ bogată în resurse naturale (mai puțin condiții propice pentru agricultură); totul însă se îndreaptă cu precădere spre industria grea și mai ales, către înarmare! (se suspectează că e vorba de o înarmare nucleară!). O fi știind „dinastia” ce o fi știind…
(vi) Represaliile la adresa celor ce nu se supun orbește „conducătorului suprem” sunt de neconceput pentru un cetățean al lumii libere. Pur și simplu, a asculta zau viziona posturi radio / tv. străine (mai ales americane sau din Sud) echivalează cu o condamnare rapidă și superficială la o „întâlnire de gradul III” cu primii doi din dinastia Kim… La fel în cazul unor cârcoteli (de orice fel!) împotriva regimului. Nu degeaba, care cum apucă (șansa – sub 1 %!) să „treacă” în Sud… o face… cu orice risc… Asta îmi amintește mie de trecerea Dunării (înot sau prin găselnițe uluitoare) la sârbi, pe vremea Motanului… Tot pe vremea „aceea” s-a trecut la unguri, în mijlocul unei turme de oi!… nemaipomenit!…
(vii) Imaginile difuzate public oficial (sau realizate de puținii turiști „cu aprobare specială”) ne arată o capitală modernă urbanistic, ba chiar niște stațiuni (la munte și la mare) aparent luxoase… Întrebarea e: cine locuiește sau frecventează asemenea apartamente sau așezăminte? Gurile rele spun că sunt mai mult pustii și fac parte din „potemkiada nord-coreeană”…
(viii) Să nu ne imaginăm că doar „pârliții” sunt executați! Chiar membri ai nomenclaturii (cea mai de sus!) au pățit-o… se zice că inclusiv un unchi al actualului despot, Kim al III-lea… Să fie clar!: nimeni și nimic „nu mișcă în front”! Cum reușește un astfel de regim să-și mențină autoritatea aproape extra-terestră, rămâne o enigmă de descifrat… Singura ipoteză plauzibilă e bicefală: frica inoculată și ajunsă la paroxism, respectiv, o îndoctrinare și, astfel, o îndobitocire a oamenilor de rând, aduși în pragul animalității…
(ix) În fine, la aceste „curiozități”, niște interogații pe măsură: De ce preferă majoritatea statelor lumii (în primul rând, „marile puteri”) să tolereze o astfel de „oază a Iadului”? Este aproape complet izolată de lume și se dorește să fie o „vitrină de muzeu” despre cum nu se poate organiza și conduce o țară (pardon, teritoriu!)? Cum de infatuatul de DDD a ajuns să dea mâna cu Kim al III-a la „paralele 38”? Ce interes au rușii prin „strânsa prietenie” cu poporul nord-coreean, numai legat de faptul că a devenit sursă de „carne de tun” pentru frontul ukrainean? Enigma crește: ce hram poartă China actuală (!) în toată această tevatură? Există vreun interes serios de a menține „la linia de plutire (în derivă!) un stat (teritoriu) care nu întruchipează doar anormalitatea social-istorică dar și pericolul producerii unui război nuclear? Sau poate așa se crede că este ținut în lesă acest Kim al III-lea?…
(x) „Curiozitatea” & „Întrebarea de baraj”: Cine / Ce este Kim Ju-ae în calitatea de „delfină”? Ce soartă i se pregătește? După datele oficiale, Kim al III-lea e născut în 1984. Deci, acum ar avea doar 42 de ani… Se întrevede „ceva” la orizont (eventual în timpul viitor-apropiat)? La nivelul actual al cunoștințelor medicale, pare cam devreme să-și desemneze „un moștenitor” (La Dauphine); sau se coace „ceva” și mai lugubru?…
Poate că ar trebui să recitim cartea năștrușnicului dar și regretatului Erich von Daniken- „Amintiri despre viitor” – titlu tradus în românește mult mai inspirat decât originalul, recte, „Chariots of the Gods”… În acest sens și numai în acest sens…. am „cules” ceva:
«Iată câteva bancuri tematice despre Koreea de Nord, care satirizează viața sub un regim strict și cultul personalității liderilor săi:
- Vizita în Rai: Kim Jong-un vizitează o fabrică și întreabă un muncitor: „Sunteți fericiți aici?”. Muncitorul răspunde: „Da, suntem foarte fericiți!”. Kim întreabă din nou: „Și aveți dorințe?”. Muncitorul răspunde: „Da, să vă mai vizitați și alte fabrici!”.
- Afișul: De ce în Koreea de Nord nu se lipesc afișe cu chipul liderului pe pereți? Pentru că, dacă cineva lovește afișul, e lovitură de stat, iar dacă îl sărută, e hărțuire.
- Badea Gheorghe în Koreea (de Nord, evident !): Badea Gheorghe se duce în Koreea. La aeroport, îl aşteaptă un coreean amabil, care-l salută: „Vă rugăm să nu vă uitați la mine, eu nu exist!”. „Păi, cum aşa?”, întreabă Gheorghe. „Aşa a zis Tovarășul Kim, că singura existență e el!”.
- Radio Erevan: Un cetățean întreabă la radio: „Este adevărat că în Koreea de Nord este democrație?”. Radio Erevan răspunde: „Da, este adevărat. Tot poporul a votat în unanimitate pentru același lider, pentru că altfel nu se putea”.
- Turiștii: Doi turiști vizitează Phenianul și spun ghidului: „Ce curățenie, ce ordine!”. Ghidul răspunde mândru: „Da, am curățat totul. Oamenii care făceau mizerie au fost trimiși la reeducare”» [ Ziare.com ].
Iar acum, no, gata, dragilor… SERVUS!
P.S. De ce scriu Koreea cu „K” și nu „C” ? Nici eu nu știu!…
Citește și:
- seria GALERIA CIUDAȚILOR PLANETEI
- mai multe articole ale autorului: AICI – Reportaje și AICI – Opinii
