Ciopârțirea Planului de învățământ prin decizii politice afectează educația elevilor din școlile patriei. Recent (și mai înainte de „recent”), dl Iohannis a abrogat legea de studiere, ca disciplină de învățământ, la clasele a XII-a/ a XIII-a, a „Istoriei revoluției din 1989 și a schimbării de regim din România” (câte rubrici din foaia matricolă ocupă această denumire!). Proiectul de lege a fost propus de deputatul Marilen Gabriel PIRTEA, consilier prezidențial, rector de trei mandate, la Universității de Vest din Timișoara, fiind adoptat în cele două camere parlamentare.
Astfel își justifică deputatul inițiativa:
„După mai bine de treizeci de ani de la Revoluţia Română din 1989, devine absolut necesar ca elevii să beneficieze de o disciplină înscrisă în ciclul liceal, prin care să fie evocate schimbările de regim produse în decembrie 1989, datorate curajului iniţial al timişorenilor eroi care au pornit Revoluţia ca mişcare socială şi politică”. Disciplina este „absolut necesară” să evoce schimbările de regim produse în decembrie 1989, datorate curajului inițial al timișorenilor eroi care au pornit Revoluția ca mișcare socială și politică”. Votat, abrogat și pace!
Chestiunea acestui articol nu are nicio conotație politică, ci una de politici educaționale.
Așteptam ca Marilen Pirtea și atâția parlamentari cadre didactice să manifeste suficientă prudență în a aduce, prin lege (?), modificări ale Planului de învățământ liceal, știut fiind că există o anumită procedură coerentă și rațională în alcătuirea documentelor „curriculare”.
O nouă disciplină didactică, chiar dacă fac parte din categoria celor opționale, adică Curriculum la Decizia Școlii, dezechilibrează Planul de învățământ, instrument concret de conturare a profilului tânărului ce urmează școala în sistemul de învățământ preuniversitar. Să explicăm, deși atâția pedagogi și profesori cunosc procedurile coerente privind realizarea ”idealului educațional al școlii românești”.
Ce este idealul educațional?
Este filosofia („ideal”!) prin care se proiectează profilul elevului care intră ca preșcolar în sistemul de învățământ spre a dobândi standarde de educație până la ieșirea din sistem prin examenul de bacalaureat. La noi, acest ideal cuprinde 66 de cuvinte, are o formulare greoaie și are menirea de a satisface voința societății privind creșterea și educația tinerei generații până la maturizare.
Orice lege a educație pornește de la identificarea acestuia, concept de bază care marchează toate celelalte documente curriculare și care sunt derivate din acesta: Planul de învățământ (ca înșiruire a disciplinelor cu număr de ore și repartizarea acestora în timp), Programele școlare ale disciplinelor (detalierea conținuturilor învățării), precum și alte modalități de implementare a acestora (sistem de evaluare, materiale și mijloace de învățare, pregătirea metodică a cadrelor didactice etc.). Planul de învățământ cuprinde disciplinele și domenii de cunoaștere care satisfac cerințele exprese ale idealului educațional. Punct. Toate celelalte adăugări încarcă programul elevilor fără a avea efectele scontate.
În ultima vreme, Planurile de învățământ au devenit surse de politizare, acceptându-se „vicierea” profilului de formare a elevilor
prin discipline care n-au de-a face cu educația proiectată conform idealului educațional, cel care identifică însușirile, calitățile, competențele, cunoștințele, deprinderile elevilor în urma unui proces didactic sistematic și coerent de 16 – 18 ani. Prin 2019, în setul de discipline liceale a fost introdus opționalul „Utilizarea tehnologiilor de modelare și imprimare 3 D”. A urmat disciplina „extracurriculară” „Educația pentru drepturile omului” (care are la bază materialul „Spune adevărul puterii” în baza cărții scrise de Kerry Kennedy), apoi „Egalitatea de gen” (”predarea și integrarea în învățământul preuniversitar”, cu un manual semnat de șase dascăli, inclusiv Alexandra Columban). În 2021, s-a introdus în Planul de învățământ disciplina „Istoria evreilor. Holocaustul”.
Ministerul Educației propune pentru „opționale” discipline „pentru a salva niște catedre și a umple niște norme”, afirmă Rareș Voicu, reprezentant al elevilor.
Opinia este susținută de expertul în educație, Marian Staș: „proiectarea este făcută pentru a asigura profesorilor norme şi salarii şi nu pentru a asigura copiilor un model curicular de secol 21“.
Iată lista (propusă în guvernanța lui S. Cîmpeanu): Finanţe personale; Inventică; Apps design; Animație/Animație 3D: Managementul afacerilor; Scriere ficțională/creativă; Drama/teatru /teatru educațional; Discurs public/Public speaking; Artă și comunicare. Acestora li se adaugă cele menționate mai sus.
Las informațiile de mai sus spre analiza experților”, a „elevilor”, a „profesorilor”, a „părinților”,
dar mai ales a onorabililor consilieri din birourile ministerului educației și ale inspectoratelor școlare, ale Caselor corpului didactic ori ale CJRAE… Îmi permit totuși să fac o mențiune legată de ”liberalizarea” educației, efectuată încă din 2000, prin viziunea ministrului de atunci Andrei Marga.
Atunci s-a elaborat Planul de învățământ cu discipline obligatorii și discipline opționale. Disciplinele opționale vizau două aspecte:
cele alese spre a satisface cerințele particulare și specifice ale unei comunități (exemplu: Salvamont, pentru școlile din zonele montane), iar acestea se numeau Curriculum la decizia școlii – adică a comunității; în al doilea rând, discipline care satisfac cerințele elevilor, răspunzând pasiunilor și vocațiilor unui grup din aceeași comunitate (exemplu: șah sau tenis, bucătărie), iar acestea de numeau Discipline la opțiunea elevilor.
Înșiruirea listei propusă de minister (vezi mai sus) are titluri și realități „oarecum fără noimă”.
Până la urmă, disciplinele numite opționale au devenit sursă de completare a normelor profesorilor, fiind mai degrabă „la dispoziția directorilor și profesorilor” decât la opționalitatea elevilor. Aș fi așteptat atitudine față de implicarea, prin lege (?), a unor nepricepuți în ciopârțirea Planurilor de învățământ preuniversitare.
Doamnă ministru a educației, profesori de pedagogie, experți în educație luați atitudine! Nu e atribuția Parlamentului să adauge sau să scoată o disciplină didactică din Planul de învățământ. Tăcerea confirmă complicitatea sau inocența în fața ideii de educație a tineretului patriei noastre educate.
