Corespondență de presă de la Anton ILICA, trimisul nostru special în ORAN
Orașul algerian Oran fusese cuprins de o boală misterioasă, riscând să producă decimarea a jumătate din populație. Călăuzit de jurnalistul Raymond Rambert, am sosit aici la începutul lunii, cunoscând personaje ca doctorul Rieux, doctor, Richard, părintele Peneloux și mafiotul afacerist Coltard.
„Primele semne ale bolii”, mărturisește doctorul Rieux, au fost anticipate de invazia șobolanilor, care puteau fi văzuți peste tot, unii morți, în stare de putrefacție. „Lipsiți de imaginație”, locuitorii n-au crezut că acest semn anticipează declanșarea unei boli misterioase. Oamenilor le-au apărut stări febrile, pete pe corp, ganglioni inflamați și vărsături, urmate de decese. Până la urmă, autoritățile decid să instituie carantină în oraș, dar oamenii mor în procent alarmant, fără ca moartea să aleagă victimele: persoanele infectate erau tot mai multe, iar sistemul medical este complet depășit în capacitatea de vindecare a bolnavilor. Unii încercă să
scape din carantină, recurgând la fel de fel de complicități. Alții apelează la Coltard, mafiot recunoscut, profitor de situația tragică a comunității, prin comerțul cu țigări de contrabandă și alcool contrafăcut. Au trecut câteva luni de la declanșarea epidemiei în Oran, încât oamenii se obișnuiesc deja cu înmormântările. Disperarea și panica erau stări firești între oameni, iar moartea devine aproape o certitudine.
Preotul așteaptă îndurare de la divinitate, boala fiind, spune el, „o mustrare divină pentru relele și hainirea oamenilor”. Prefectul așteaptă ordine de la guvern spre a se implica, neavând curajul responsabilității. Până acum, spune dr. Rieux, nu mi-am dat seama că și răul are un leac și că solidaritatea face diferența dintre viață și moarte. A fi împreună e o problemă de educație. Îmi spunea o prietenă că, făcând voluntariat pentru ajutorarea celor afectați și neputincioși în fața izolării, a întâlnit „oameni cu suflet frumos și pur”: „eu nu pot fi fericită, când oamenii din jurul meu sunt atât de afectați”.
În fața pericolului de a nu mai avea – în cazul supraviețuirii – cu cine să se mai bucure cineva de viață, solidaritatea ia locul egoismului. Comunitatea afectată găsește putere pentru renaștere și salvarea a ceea ce mai este de salvat. Oameni anonimi devin curajoși, se angajează în lupta pentru învingerea bolii și salvarea semenilor. Avem nevoie de o întoarcere spre educație, singurul vaccin moral care aduce individului bunul simț, respectul pentru norme de conduită și responsabilitate civică. Împreună reușesc să depășească situația tragică, activând acel virus moral și altruist de care pomeneam. Boala misterioasă este învinsă, iar victoria populației a dus la
însănătoșirea orașului, care își deschide porțile. Cei ce intră acum în oraș găsesc morminte și tristețe, dar și altruism și solidaritate. Viața reintră în normalitate, iar efectul rănilor sufletești se ponderează.
La plecarea mea din Oran, am lăsat un final deschis interpretărilor. Două întrebări: Unde se află orașul Oran? Boala misterioasă este COVID 19? Un singur răspuns. Toată povestea relatează esențialul romanului CIUMA, a scriitorul francez de origine algeriană, Albert CAMUS, publica în anul 1947. Boala care a cuprins, pe atunci, orașul purta numele de „ciuma bubonică”. Relatarea narațiunii poate semăna cu o corespondență dintr-un oraș cuprins de coronavirus.
Acum? Aceeași piesă, alți actori, aceleași amenințări invizibile, aceleași comportamente umane. Dar se poate reține ideea romanului: solidaritatea oamenilor, educați pentru binele public, actele de voluntariat, disciplina asumată și eroismul unor medici au salvat populația de la înjumătățire. În fața amenințărilor cu dispariția fizică și cu disperările emoționale, toți oamenii sunt identici social, iar solidaritatea lor sacrificială poate salva lumea de la o îmbolnăvire, care le-ar afecta stabilitatea existențială.
