„În cazul romanului Povestea elefantului care trăia într-o nucă, am avut inițial o temă și o frază. Tema era imprevizibilitatea vieții personale după ce ai ieșit din casă, iar fraza descria cum un om (personaj) ajunge într-o gară, cu intenția de a pleca într-o vacanță cu iubita, pe care trebuia să o preia de pe traseu, numai că urcă într-un tren greșit. De aici, mai departe, viața lui nu îi mai aparține, nimic din ce preconizase nu mai este valabil, trenul este parte într-un experiment, iar personajul, Edgar Teodorof, devine martor și actant al unor aventuri pentru care nu era pregătit. În rest, lucrurile s-au adunat pe parcursul scrierii, au evoluat spre un final care m-a luat și pe mine prin surprindere, trebuie să recunosc.” – ne spune prolificul scriitor nemțean Adrian Alui Gheorghe despre cel mai recent roman al său, într-un interviu din revista „Familia”. Povestea elefantului care trăia într-o nucă este un roman publicat în acest an la Editura pentru Artă și Literatură, în colecția Violet, și se remarcă printr-o combinație inedită de realism magic, satiră socială și reflecție filosofică.
Povestea urmărește destinul unui miliardar român din topul Forbes, Iulius Berca, filantrop și activist, care investește întreaga sa avere într-un proiect aparent absurd: producerea timpului. Romanul explorează astfel teme precum călătoria în timp, virtualizarea vieții moderne și căutarea sensului într-o lume dominată de tehnologie și superficialitate. În centrul narațiunii se află metafora elefantului care trăiește într-o nucă, simbolizând paradoxurile existenței umane și limitările percepției noastre asupra realității. Protagonistul Edgar Teodorof se confruntă cu o serie de situații absurde și provocatoare, reflectând asupra propriei identități și a locului său în lume.
Adrian Alui Gheorghe utilizează un stil narativ complex, îmbinând elemente de poezie, proză și eseu. Narațiunea este presărată cu reflecții filosofice și observații sociale, autorul reușind să creeze o atmosferă onirică, enigmatică și chiar kafkiană, în care granițele dintre real și imaginar sunt adesea estompate. Personajele sunt construite cu finețe, fiecare având propriile dileme și conflicte interioare. Dialogurile sunt pline de subtext și ironie, contribuind la dezvoltarea temelor centrale ale romanului.
Povestea elefantului care trăia într-o nucă îmbină cu măiestrie elemente de ficțiune speculativă și satiră, oferind o perspectivă originală asupra lumii contemporane și a dilemelor existențiale ale individului modern. Este o lectură recomandată celor care caută o experiență literară nonconformistă și stimulantă, nu una liniară.
![[CARTEA SĂPTĂMÂNII] Adrian Alui Gheorghe: „Povestea elefantului care trăia într-o nucă”](https://www.criticarad.ro/wp-content/uploads/2025/06/Povestea-elefantului.webp)
Încheiem prezentarea cu textul cuprinzător al lui Radu Paraschivescu de pe coperta romanului:
„Fiecare călătorie e, în ultimă instanţă, o opţiune, scrie naratorul acestui rebus existenţialist , un roman care te duce cu gândul la cât de strâmţi ne sunt uneori pereţii vieţii şi la cât de imprevizibile virajele ei. Când te sui într-un tren care urmează să te poarte spre persoana iubită, o faci sub imperiul tandreţei şi cu un scenariu al fericirii dospindu-ţi în minte. Când însă îţi dai seama că nu te-ai urcat în trenul potrivit, te încearcă furia. Şi poate un început de panică. Pe de o parte, eşti pe cale să ratezi sublimul. Pe de altă parte, eşti pe punctul să fii luat părtaş la un experiment în mijlocul căruia ai nimerit fără voie. Fiindcă trenul în care ai suit circulă pe şine care se generează din mers, fiindcă nu se ştie nici traseul, nici durata călătoriei, fiindcă restul pasagerilor par în neregulă. Experimentul e o iscodire curioasă a viitorului, în care un milionar din topul Forbes bombardează materia cu timp greu, un urmaş al lui Dedal închipuie un nou labirint al destinului, iar un copac produce oameni în loc de fructe. Contururile şi esenţele lumii se schimbă de la o zi la alta, pe când protagonistul lasă în urmă prozaicul şi se pregăteşte de o explorare neanunţată de nimic. Elefantul se face mic cât o gămălie. Sau poate nuca se dilată cosmic. Povestea pe care o scrie Adrian Alui Gheorghe, cu ricanările ei contramitologice, poate fi, în fond, tragicomedia oricărei trestii gânditoare care îşi pune în permanenţă întrebări.”
Citește și:
- [CARTEA SĂPTĂMÂNII] Vasile Ernu: „Generația canibală”
- [CRITIC GUEST] Adrian Alui Gheorghe: „Cercul poeților dispăruți, reloaded”
- Mai multe CĂRȚI – AICI
