Cu siguranță, 2024 e anul antologiilor de poezie.
La începutul anului a apărut antologia clubului de lectură Noise Poetry, alcătuită de Mihai Marian, cu titlul: Ce-ți spui seara înainte de culcare (editura Cartex). Apoi, la editura Brumar a fost tipărită antologia atelierului Mornin Poets, Aripile cenușii ale păsărilor pe liniile de înaltă tensiune, îngrijită de Ramona Boldizsar și Andrei Zbîrnea.
În miezul verii, Ovidiu Baron a adunat mai mulți poeți la festivalul „Astra Poetic” din Dumbrava Sibiului, în urma căruia a rezultat antologia Histories. Nu pot omite nici antologia pe care am coordonat-o la editura Tracus Arte: Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks.
Toamna asta Ioan Matiuț a editat la Mirador antologia taberei de creație de la Săvârșin, Ca de la egal la egal, de care s-au ocupat Toni Chira și Bogdan-Alexandru Petcu. În fine, poetul timișorean Eugen Bunaru a îngrijit antologia premianților concursului național studențesc de creație literară „Pavel Dan”, publicată de Casa de pariuri literare, cu titlul O rană pe care nu o las să se vindece. Cu siguranță au mai fost și altele.
Acum, la Editura pentru Artă și Literatură a rupt gura târgului (de carte) una dintre cele mai originale antologii de poezie de pe piața culturală autohtonă. Ea se numește Antologeek, cu subtitlul: Către tine, cel de peste 2000 de ani (după titlul unui poem de Emilia Nedelcoff) și a apărut în colecția „Violet” de literatură română contemporană, coordonată de Violeta Borzea. Selecționerul volumului este poetul Andrei Zbîrnea, iar coperta a fost realizată de Loredana Dumitru. Au fost invitați să contribuie cu texte tematice 32 de poeți români contemporani, iată care sunt ei, în ordine alfabetică: Vlad Alui Gheorghe, Ovidiu Baron, Elena Bălășanu, Teodor Bindiu, Ramona Boldizsar, Anca-Ioana Câdă, Ion-Valentin Ceaușescu, Andrei Codrescu, Teodora Coman, Mina Decu, Alin Dimache, Andrei Dósa, Vlad Drăgoi, Alina Dumitrescu, Ferenc André, Cristian Gălățanu, Silviu Gongonea, Romina Hamzeu, Alexandru-Codruț Ivașcu, Daria Maruseac, Cătălina Matei, Mihók Tamás, Andrei Mocuța, Daniel Cătălin Năstase, Emilia Nedelcoff, Laura Francisca Pavel, Bogdan-Alexandru Petcu, Miruna Romanciuc, Ana Săndulescu, Cătălin-Mihai Ștefan, Răzvan Țupa, Ioana Vintilă.
Cititorul va regăsi în acest univers insolit o paletă largă și generoasă de preocupări și subiecte „geeky”: anime-urile, idolii K-pop, jocurile video, neuroștiințele popularizate, serialele Netflix/HBOmax/Disney/Amazon, filmele de Oscar, sporturile de masă și chiar ghostingul ca modalitate de (ne)comunicare. De altfel, cuvântul „geek” este un termen de jargon, care se referă la „o persoană neobişnuită sau ciudată, în special una care pare să fie obsedată de unul sau mai multe lucruri incluzând cele legate de intelectualitate, electronică, jocuri, etc.” (wikipedia). Termenul provine din limba engleză, bineînțeles, și dovedește (contrar gânditorilor critici puriști și conservatori alergici la romgleză) că poezia poate funcționa foarte bine în toate limbile pământului, într-un singur poem chiar, fără să denatureze mesajul artistic.
Cum a apărut ideea acestei antologii cosmopolite și extrem de actuale?
Aflăm de la însuși selecționerul lotului de 32 de poeți/cinefili/gameri/microbiști/melomani etc., Andrei Zbîrnea: „Țin să menţionez că a fost o experienţă pe repede înainte, cu sufletul la gură, o iubire de-o vară, care a debutat în mai de la propunerea Cristinei Munteanu, susţinătoarea #1 a proiectului. Am trecut de la brainstorming la ideea de tematică venită de la Bogdan-Alexandru Petcu (subculturi şi culturi pop în poezia contemporană românească), iar apoi am primit şi numele Antologeek de la Alexandru-Codruţ Ivaşcu. A urmat heirupul de câteva zile de a contacta cei treizeci şi doi de autori, urmat de religiozitatea unora de a respecta termenul-limită şi de prelungiri de deadline motivate de vacanţe de vară şi concedii. Nume noi au fost adăugate pentru a completa puzzle-ul lipsă la început de august, iar susţinerea editoarei Violeta Borzea rămâne de netăgăduit.”
Pentru o mai bună familiarizare cu subiectul, redau mesajul rezumativ și cuprinzător al lui Cosmin Perța de pe coperta patra a antologiei:
„Nu știu cum va arăta poezia viitorului, cu atât mai puțin geekșii de peste o jumătate de secol sau de peste un secol. Care vor fi deliciile de nișă? Poate „Insula iubirii” va deveni un soi de „Squid games” sau poate chiar „iubirea” va avea alte înțelesuri, cum am văzut că tinde să aibă de la secol la secol și de la zonă culturală la zonă culturală. Poate că jocurile video vor deveni de-a dreptul realități virtuale și poate că unii vor alege să trăiască exclusiv acolo. Poate că cinemaul va fi făcut de AI și fiecare om își va putea face filmele lui pentru el și prietenii lui. Poate că manga și anime vor rămâne niște relicve culturale ca stampele japoneze, iar universurile derivate din ele vor avea o cu totul altă formă și viață. Un lucru știu însă sigur: va exista poezie. Poate nu în această formă, însă poezia bună, chiar dacă își schimbă forma, tinde să își păstreze sensul și esența un timp destul de îndelungat. Așa că da, sunt convins că și peste o sută de ani textele din această antologie vor putea fi gustate de publicul viitorului, pentru că sunt aici 32 dintre cele mai expresive și mai intense voci poetice ale momentului. Și ele vor sta mărturie poetică și antropologică pentru acest moment din „trecut”.”
La final, nu putem lăsa cititorii cu ochii-n soare, fără câteva mostre din Antologeek, so to speak!
(Andrei Codrescu)
tot felul de inimi
Impuritatea şi acceptarea sunt viitorul
capătă mâini, picioare, urechi şi zâmbesc
bat tare în piept
Mă ridicam cândva cu drona îmi imaginam
am văzut peisaje diurne
munţi înzăpeziţi gheţari povârnişuri
La poale, colonii de smart humans se mişcau
viaducte pasarele aeroporturi ale minţii
împânzeau geografia
Am văzut apoi tot felul de inimi
preferau să rămână în cuşti
Câte o adiere le schimba forma
nu ştiau să lege zilele
nu ştiau să aibă grijă de ele
(Alina Dumitrescu)
beetle juice
am ieşit să-mi iau picături de ochi
şi pe drum tot văd femei care au părul mamei
aceeaşi formă de caleaşcă-dovleac
acelaşi violet decolorat care dă în roz
acelaşi after smell de fixativ wella
le văd de la spate şi sunt gata să le ating umerii
când îmi amintesc că mama e acasă şi îmi tricotează cardigane
aşteptând-o pe fetiţa cu batic din leagăn
să-i povestească ce face la job
şi să-i panseze urmele de gloanţe
(Cristian Gălățanu)
***
Zilele în care
toate traumele mi se activează
ca şi cum aş fi
ultimul quasar din univers
şi asta cu nimic n-ar face o diferenţă
în faţa tuturor oamenilor care credeam
că sunt pierduţi
ca două foci pe calotă
cărora le fac cu mâna de pe partea cealaltă
şi zâmbesc ca o piesă de lego pierdută
dintr-un mare mecanism
care oricum nu ştiu cum funcţionează
la fel de bine
cu sau fără mine.
(Romina Hamzeu)
***
de ce pleci în oraşele mari
în care nu te poate recunoaşte
nimeni
oare nu ştii că şi ele ascund lucruri
grozăvii inimaginabile
vino la Paris
aici poţi vedea cum trec
vapoarele pe Sena la apus
aproape oricine va încerca să-ţi vîndă ceva
pentru cîţiva euro
bărbatul de lîngă turnul Eiffel te lasă
să-i ţii în braţe iepurii de cîmp
vino la Paris
toată afecţiunea de care ai nevoie
am strîns-o aici
(Cătălina Matei)
tristeţea umanilor
espresorul mi-a făcut mai multe cafele decât o să-mi facă cineva vreodată. ies. pe stradă sunt mai multe maşini decât oameni. de animale nu mai zic. ţin telefonul pe care l-am ţinut mai mult decât mâna oricărui iubit. GPS-ul mă duce de fiecare dată la destinaţie. conduc şi stăpânesc, în timp ce stau şi poluez. toate maşinăriile astea făcute să umple spaţii – vom începe să le semănăm din ce în ce mai mult.
Citește și: [CARTEA SĂPTĂMÂNII] Suzănica Tănase: „A unsprezecea zi din august”
