Romanul 4 3 2 1 semnat de scriitorul american Paul Auster (și tradus cu multă trudă și pricepere de neobosita Iulia Gorzo în colecția Musai a Editurii Art), reprezintă una dintre cele mai ambițioase construcții narative din literatura contemporană. La aproape șaptezeci de ani, Auster (între timp plecat dintre noi în 2024) a publicat acest volum monumental – de peste 900 de pagini – care marchează atât o sinteză a obsesiilor sale literare, cât și o demonstrație de forță a virtuozității sale epice. Titlul 4 3 2 1 indică deja cheia de lectură: romanul prezintă patru variante din viața aceluiași protagonist, Archibald Isaac Ferguson (pe scurt Archie sau Ferguson). Născut în 1947 în Newark, New Jersey, fiu al unor emigranți evrei de origine rusă, Ferguson trăiește simultan patru traiectorii existențiale distincte, fiecare marcată de evenimente decisive și de circumstanțe aleatorii.
Auster răspunde astfel întrebării fundamentale: cât de mult este viața unui individ rezultatul alegerilor proprii și cât de mult depinde de hazard, de coincidențe, de conjunctura istorică și socială?
Cele patru „vieți” ale lui Ferguson nu se contrazic, ci se dezvoltă în paralel, ca niște ipoteze existențiale, punând cititorul în fața unui labirint de posibilități. Structura romanului seamănă cu o partitură muzicală polifonică: cele patru linii melodice se întretaie, se armonizează și uneori contrastează puternic. Prin acest artificiu, Auster își propune nu doar să povestească o viață, ci să exploreze până în pânzele albe însăși noțiunea de identitate și de destin.
În toate variantele, Ferguson rămâne același copil curios, sensibil, pasionat de literatură și de sport. Însă micile diferențe biografice schimbă radical parcursul fiecărui „eu”. Într-o versiune, se confruntă cu dificultăți materiale și cu instabilitatea familiei. În alta, trăiește mai liniștit, dar este marcat de tragedii neașteptate. Într-o a treia ipostază, se îndrăgostește pasional (chiar și de persoane de același sex), dar contextul social îi deturnează drumul. În cea de-a patra, se implică intens în mișcările politice ale anilor ’60, plătind prețul pasiunii sale civice. Astfel, romanul funcționează ca un laborator al destinului: ce se întâmplă dacă un accident are loc sau nu, dacă părinții lui se despart ori rămân împreună, dacă tânărul alege un drum profesional sau altul? Auster nu caută să ofere un răspuns final, ci să arate că fiecare viață este doar una dintre infinitele configurații posibile.
Dincolo de experimentul structural, 4 3 2 1 este și o amplă cronică socială
Cele patru vieți ale lui Ferguson se desfășoară pe fundalul Americii anilor ’50 și ’60, perioadă marcată de schimbări culturale și politice radicale: protestele împotriva războiului din Vietnam, revoltele studențești, transformările sexuale și culturale. Într-un fel, romanul devine și o biografie colectivă a generației baby-boomers, reflectând neliniștile, idealurile și contradicțiile acesteia. Auster reconstituie cu minuțiozitate atmosfera epocii: jazzul și rock-ul, revistele literare underground, febra protestelor, descoperirea sexualității, tensiunile dintre idealism și pragmatism.
Un alt fir roșu al romanului este pasiunea lui Ferguson pentru literatură
În aproape toate variantele, el devine scriitor, traducător, jurnalist sau critic literar. Scrisul și lectura sunt forme de supraviețuire, dar și de înțelegere a lumii. Prin intermediul protagonistului său, scriitorul explorează rolul literaturii în formarea identității. Cartea devine astfel un comentariu meta-literar: fiecare viață a protagonistului este, de fapt, o poveste, iar Auster ține să demonstreze că puterea narațiunii poate organiza haosul existențial. Nu întâmplător, 4 3 2 1 seamănă cu o colecție de romane în miniatură, reunite într-o singură operă. Fiecare versiune a lui Ferguson este un posibil roman de sine stătător, dar împreună alcătuiesc o „enciclopedie” a devenirii.
Paul Auster este cunoscut pentru stilul său cursiv, direct și nelipsit de inserții lirice
În acest roman, scriitura lui capătă și mai multă amplitudine: fraze ample, descrieri minuțioase, dar și dialoguri vii, naturale. Autorul reușește să treacă de la scene intime – conversații de familie, prime iubiri adolescentine – la reflecții grave despre istorie și destin. Romanul respiră prin ritmul său amplu, dar nu devine niciodată redundant, pentru că fiecare detaliu are rolul său în construcția universului. În plus, Auster folosește o tehnică subtilă de contrapunct: evenimentele dramatice dintr-o viață sunt echilibrate de reușitele dintr-o alta, iar cititorul este invitat să compare, să pună în balanță, să reflecteze.
Experimentul narativ al romanului este impresionant, dar comportă și riscuri
Pentru unii cititori, multitudinea de fire narative poate deveni obositoare, mai ales că diferențele dintre variantele lui Ferguson sunt uneori subtile. Cartea cere o atenție susținută și o disponibilitate de a accepta jocul complex al autorului. Totuși, tocmai această structură constituie miza și originalitatea romanului. Auster nu propune o poveste lineară, ci un mozaic de posibilități, care reflectă complexitatea vieții reale. În fond, fiecare dintre noi ne întrebăm uneori „ce-ar fi fost dacă?”, iar 4 3 2 1 oferă o meditație literară asupra acestei întrebări.
Dacă volumele anterioare precum Trilogia New York-ului sau Leviathan se concentrau pe labirinturi existențiale individuale, 4 3 2 1 extinde perspectiva spre o întreagă generație și o întreagă epocă, devenind un roman total. El este mai mult decât o poveste despre un personaj: este o meditație asupra naturii umane, asupra rolului întâmplării și al istoriei în formarea individului. Este un roman despre fragilitatea și forța vieții, despre cât de puțin deținem cu adevărat controlul asupra propriului destin. 4 3 2 1 ne amintește că viața nu este niciodată unică și definitivă, fiecare alegere, fiecare întâmplare poate duce altundeva. Și tocmai în această multitudine de posibilități se află frumusețea și tragedia existenței.
