M-am născut la 1 mai 2006, la trei ani după moartea bunicului meu, Alexandru Pintescu, care a pus bazele „Echinox”-ului și a fondat revista „Poesis”. Locuiesc în metropola Cluj-Napoca, localitatea Dezmir. Am urmat gimnaziul la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” și am absolvit Colegiul Național „George Barițiu”. Scriu poezie de la 7 ani, și proză de la 11. Mă consider, în principal, un prozator. Sunt un cititor avid și, ca și Borges, obișnuiesc de multe ori să recitesc. Am câștigat câteva concursuri de poezie, printre care premiul întâi la „Omul și Sacrul” din Cluj, premiul întâi la concursul „Ars Nova” din Constanța, și premiul doi la concursul „Nichita Stănescu” din Pitești etc. Am publicat poezii pe platforme online, cum ar fi Critic Arad sau Literomania.
Pe Alexandru l-am publicat în urmă cu vreun an, când a fost una din revelațiile concursului Gellu Naum. Acum revine cu un grupaj nou pe poeme.
În noaptea rozelor de rând
În noaptea rozelor de rând
Să nu mă părăsești,
Să moară toate pe pământ
Și tot să mă iubești!
Lasă copacii să își piardă
Toți codrii lor cei verzi,
Lasă dragostea lor să ardă
Dar tu, să nu ți-o pierzi.
În juru-ți, să fiarbă marea
Și-n lac să piară pești.
Când iubirea ți-e chemarea
N-ai cum să veștejești.
Pe pământ să nu existe
Loc în care să mai fugi.
Nu da glas pierderii triste,
Nu-nălța durerii rugi.
Iar gura ta cu buze mici,
Să nu mai scuipe foc.
Căci am ajuns până aici
Și n-am pierit deloc.
Ci-nalță chipul țesălat,
De-a frumuseții boare.
Și lasă-ți sufletul purtat
De o iubire mare.
În părul tău atât de fin
Dorințele-mi se pierd.
Iar de mă chemi, eu am să vin
Simțirea să-ți dezmierd.
În pielea de icoane sfinți
Eu sufletul mi-l aflu,
Se-ascund în taina ta credinți
Și tu le ești ansamblu.
Inima mea, în piept bătând
Doar pentru tine, azi,
Și numai tu îmi ești în gând
Ca focul, tu mă arzi!
Nepotrivire
Răsare mâna printre cuști
Iar lupii urlă să-i împuști,
Căci nu se-mpotrivesc deloc
Când ții tu acul de cojoc,
-De câte ori ai să-i strecori
În dansul tânăr de cocori?
Nici marii, nu vor cu mișei,
Cei însurați cu cei holtei,
Bătrâni cu tineri, vechi sau noi
Sclavii pe viață, cu ciocoi,
Viii cu morții, munți cu văi,
Că timpu-și crește fanii săi.
Stau curmezișului, acei
Ce dorm cu arma lângă ei:
Nu se-nțeleg, cu cei ce-ucid
Din fașă un război hibrid –
Nici simpli – cu cei învățați,
Neveste – cu – ale lor bărbați,
Cei la pomelnic amintiți,
Și cei cu totul părăsiți
Chiar de se-nșir, liberi sau robi,
E plină ața de neghiobi,
Ce-au constatat că pân’ la urmă
Toți facem parte dintr-o turmă,
Că întâmplările-s făcute
Să ne învețe senectute.
Te du și spală, dacă poți,
Întreaga lume de netoți- –
Iubește oamenii de rând…
Pe ei îi ai – să-i cerți în gând!
Flăcăii ce se cred eroi,
Adună-i grabnic înapoi..
Din viețile ce le salvezi
Taie-ți bucăți, pentru dovezi!
Colosul
Te-ascunzi de văzul tuturor,
Te caut în urma lucrurilor
Și nu te văd, înger discret
Cu al tău veșmânt secret.
Cuvântul tău antic răsună,
Vrea-n trecut să se impună,
Ca un bucium mare, falnic
Ce-n ecouri bate jalnic
Îți foșnește haina lungă
Șifonată și-ntr-o dungă,
Parcă vrând să se supună
Sub vreo zodie nebună.
Aripilie-ți trec pământul
Și-ți încărunțesc veșmântul,
Ce se prinde printre ramuri
Plin de scame și de găuri.
Dar la toată, această scenă,
Nimeni nu se uită-n jenă
Cum piciorul tău titan
Mișcă eșuatul, leviatan.
Ca și cum, în lumea lor
Înnecată în ichor,
S-a pierdut acum mult timp
Al cincilea anotimp.
Ca și-un spectru bântuit
De un blestem intuit,
Tu colinzi aceste locuri,
Un pitic printre nimicuri.
Și, te-mpotmolești aloc,
Ca și în al copilăriei joc.
Și te uiți în jurul tău,
Bestie răzbită-n hău.
Și tocmai când mi se pare,
Că te zăresc în depărtare,
Te metamorfozezi din nou
Și te afunzi în vreun cavou.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Alexandru Cuibus: „Suspinul maurului în Alahambra”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
