Sunt Lavinia Zamă, am 18 ani și sunt elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava. Sunt membră a Casei de Poezie „Light of ink”. Am obținut Premiul revistei Observator cultural la Concursul Virgil Bănescu, Premiul Editurii Vinea și Premiul Revistei Steaua la Concursul „Porni Luceafărul”, Premiul I la Festivalul Național de Poezie „Ion Cozmei”. Am publicat poeme în Antologia Conexiuni 2023, în cadrul concursului Lirismograf. De asemenea, textele personale au apărut în revista Steaua, Revista de Poezie L.ink, Insert cultural, Editura, precum și pe platforma culturală omiedesemne.ro.
Etajul 9 salonul 4
sunteți bine?
m-am scârbit să văd o telecomandă
în care este explicat la ce e bun patul pe care stau
ca o moartă
aud din 10 în 10 minute ambulanțe care salvează
sau nu omoară oameni
le asemăn cu niște clopote care sună de nevoie
aud țipete ascuțite de copii care nu mai pot trăi
în mediul ăsta nu vor să vadă medici
seringi și mâncare proastă
care sunt atașați de aparate
de piept și de mâini
și se lipesc și așa de mame epuizate
ca de nălucile din coșmaruri
mă holbez la pereții albi
văd prin ei durere în cealaltă parte de cameră
mă simt ca într-o conservă
care miroase când deschizi capacul
fără aer curat
un loc de pace cu gratii la geamuri
pentru a evita o evadare din acest spațiu
oricând este posibil
siluete în verde trecând la fiecare jumătate de oră
fire care se aliniază pe tavan din luminile
strecurate printre jaluzele
zeci de perfuzii făcute în vene
transformate în fire de ață
mă întorc de pe o parte pe alta număr
picăturile din camera de picurare
aștept un magnet să tragă durerea
să o așeze sub mocheta
călcată în picioare
scuipată la greu
ieftin sau ieftină
tot ce este ușor de obținut
nu va avea valoare
într-o industrie în care eugenia bate prețul fericirii
vei avea mereu de câștigat
dar niciodată nu vei fi câștigat cu tine
banii au ajuns să demoleze căsnicii
să dețină puterea & să calce peste
respect & demnitate
banii au ajuns un surplus de dopamină
de care nu te poți molipsi
în schimb fericirea este
chiștocul de țigară ieftină de pe marginea trotuarului
fumată simțită & aruncată
au ajuns banii să ne joace
pe degete noi ne jucăm
viața pe bani
cum e să te pierzi pe tine
adică te uiți undeva și nu mai știi de tine
sau te uită cineva acolo și nu mai știe de tine
sau te uiți acolo și nu mai știu de tine
cine ești tu
care e culoarea ta preferată
azi ce vrei să mâncăm
hai să ne uităm împreună la desene animate să mâncăm pufuleți și să facem casă din perne
să ne jucăm de-a magazinul pe stâlpii electrici și să rămâi mereu cu datorie la mine
să furăm struguri și să-i mâncăm pe podul unde trec rar mașini
să facem mâncare din nisip în veselă din bucătărie
să luăm țigări false din gumă și să ne prefacem că știm să tragem în piept
să căutăm pietre plate și să facem ochiuri pe apă
să alegem pietre diferite și să facem colecție în buzunare
să ne luăm de mână și să-ți amintesc că noi nu ne-am pierdut
suntem în aceleași corpuri
pline de copilărie
cum arată viața unui bătrân văduv
cana umplută cu ceai de tei
remediu natural pentru somn
poate reduce durerile ușoare
prinzi perdeaua de urechi
aștepți străini pe care
să-i plesnești cu singurătatea
ataci televizorul
chinuind butonul roșu
funcționezi în paralel cu puterea ta
de a trece
infiltrată în mușchiul de susținere
ultima doză de pe stoc
‘răbdarea în chin’ uitându-te
la viața trăită
cu toată persoana ta
- Mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
