Absolventă a masteratului de Inovare Culturală a Facultății de Litere din Brașov, Sabina Cristea este pasionată de istoria cuvintelor, astronomie, muzică și fascinată de trecerea ireversibilă a timpului pe care încearcă să o îndulcească cu ceai englezesc, excursii și artă fotografică. Adoră să surprindă micile detalii cotidiene în scrierile ei și să construiască personaje care o „bântuie” până le redă povestea în poeme variate. A publicat recent primul volum de poezie la editura Literagraf intitulat „Cum să fugi de acasă fără să afle mama și alte fleacuri” unde explorează etape ale evoluției umane pornind de la universul mental al fiecărei vârste (de la copilărie la maturitate) pentru a-și desăvârși propriul catharsis.
dansul lui Hugh Grant din love actually
tușea nervos de fiecare dată
când
spunea adevărul
dar nu avea nicio problemă
când împrăștia minciuni
în fiecare colț al lumii lui
(fiecare poveste era colorată
în nuanțe diferite ca să-și
marcheze propria evoluție:
începea cu carmin japonez,
apoi se delecta cu un verde de jad
ca să se arunce în iureșul acelui
viridian înainte să încheie
cu un simplu purpuriu de tir);
clipea prea des atunci când i se spunea
adevărul
iar când era mințit ochii lui scânteiau
în două acuarele sălbatice-
d-aia mereu mințea
&
era mințit,
numele lui era un mister
pentru toți
(avea multe acte
f.a.l.s.e)
și singurul adevăr
care i-a produs disconfort
în toată viața sa
de nouăzeci și nouă
de primăveri
a fost acela
că a admirat dansul
lui Hugh Grant
din love actually.
fâșii dominate de arcul lui cupidon
nimeni n-ar fi ghicit
că adora filmele cu
mumii și zei egipteni,
că era pasionat de
egiptologie și că
visa să facă o carieră
din asta-
totul indica un copil
timid și cuprins de
o fantezie pe culmile
căreia se prăbușeau
cărți pe care nici
adulții nu le-ar fi
citit în ziua-n care
a picat internetul
el, însă, era perseverent,
perspicace și curajos
și când a primit în dar
un kit de arheolog
a crezut că și-a atins
Everestul personal-
au trecut ani de atunci
și acum e student la
l.i.t.e.r.e,
se numește Ralustian,
iese la cafea în fiecare zi
cu altă colegă și se străduiește
să decupeze teoria platoniană
în fâșii dominate de arcul lui
cupidon-
colecționează frunze de stejar
și fumează miasma ghindelor
rătăcite în cărțile lui din
copilărie dorind să uite
tot ce a învățat și să învețe
tot ce a uitat pe vremea
când bicicleta lui avea
patru roți.
în iureșul amintirilor netrăite
n-a vrut niciodată
să chinuiască pisici,
ele-l chinuiau pe el
cu o iubire neîmpărtășită
pe care o purtau toate
cele patru lăbuțe;
nu s-a descurcat nici să
îmblânzească un cățel
sau să se facă iubit de
o pereche de iezi cu
priviri jucăușe,
nu putea să-și facă
un amărât de sandvici
chiar dacă frigiderul
trona lângă dormitorul
lui iar acesta era garnisit
de bunătăți,
se-mbăta cu metafore
și știa salutul nazist
și capitalele lumii
de când era de-o șchioapă;
asculta muzică rusească
și-și numea amicii
tovarăși
iar când fetele nu l-au
luat în seamă crezându-l
un dubios și jumătate,
s-a aruncat în iureșul
amintirilor netrăite
și a scris, a scris, a scris
întreaga dramă imaginară
a vieții lui cu confetti
și s-a însurat la o stare
civilă aflată în ilegalitate
cu singura capră pe care
a reușit s-o îmblânzească.
un selfie cu momentul pierdut
Ralustian s-a înscris la tess rally Brașov
doar pentru plăcerea de a asculta
muzica aia de dat din picior
ca să te-ncălzești
(nimeni nu l-a avertizat de
concurență, traseu ș.a.m.d);
era tentat să-și descalțe
piciorul de pe frână
doar ca să intre mai iute
în ritmul atmosferei brașovene;
îi plăcea să-și antreneze mușchii
pe hiturile momentului
chiar dacă el se delecta
ascultând the weeknd pe repeat;
trăia mai mult pe instagram
și se distra pe tik tok,
nu prea intra pe tinder
dar nu uita să dea seen
la toate mesajele de pe
ca să mențină interesul
celorlalți
(mereu plecat în misiune,
salva lumea de prezența
lui
și era fericit în absența
celorlalți)––––-
d-aia nimeni nu a fost
cuprins de șoc, șoc, șoc
atunci când s-a oprit
în mijlocul cursei
pentru un selfie nimerit
cu momentul pierdut.
și a scufundat întreaga Atlantidă
era urmărită de-un crevete
cunoscut pentru felul în
care dădea din picior
căci atingerea lui producea
mici cutremure în ocean-
era faimos pentru cariera
lui de rapper desăvârșit,
pentru cinele gustoase
pe care le prepara
și pentru alura,
atitudinea & stilul de viață
de casanova pe care orice
crevete respectabil îl
punea în practică
pedalând printre replici
romantice, scoici și
alte mărunțișuri găsite în
interiorul unor corăbii
scufundate;
nu știa cum să mai dea
din aripioarele aurii
cu care se mândrea
în viața ei de cantaril
ca să scape de urmărirea
galantului crevete ce
o tot complimenta
până la exasperare,
le mișca și parcă stagna,
le oprea-înainta,
derutată de înotătoarele care aveau
o autonomie personală,
frumoasa cunoscută sub numele
de dulcinea
s-a ascuns în cel mai întunecat
loc al unei epave,
și-a închis ochii și a oftat
poetic așteptând plecarea
crevetului
care răpus de nerăbdare,
a dat o dată din picior
producând un cutremur
de care nu se știa
capabil
și a scufundat întreaga Atlantidă.
uzul fanteziei scăpate de sub control
arta de a strănuta
nu era de el
a observat că nu făcea
un hapciu tradițional,
căptușit cu laitmotive,
nici un ciu pueril
sau unul feminin,
nu strănuta cu haz,
nici cu povești
pline de amprente,
sau cu gloriosul
sunet a unei
victorii neîmpărtășite
de restul suflării
umane-
trecuseră ierni & veri
poleite cu amintiri
iar el continua să nu se
perfecționeze în capod.opera
strănutului uman
dar după treizeci și trei
de toamne trăite,
a căpătat uzul fanteziei
scăpate de sub control
și a dat naștere mai multor
personaje legendare
când a strănutat cu
atâta patimă încât
noua regină a celui
de-al nouălea rege
din cel de-al nouălea
regat al lumii s-a intersectat
cu el și abia atunci
a declarat
că secretul de a domina arta
de a strănuta
este
să te lași dominat de ea.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Daniel D. Marin: „Poeme cu ochelari”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
