ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XXXV) | PRIVIND CU DETAȘAREA (DISTANȚAREA) BRECHTIANĂ: „ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT” SAU A „TIMPULUI REGĂSIT”?
– MEDITAȚII PE MARGINEA REVOLUȚIEI ROMÂNE DE LA 1989 – (5)
[AVERTISMENT. „Detașarea / distanțarea brechtiană” ne învăță că la o anumită îndepărtare crono-topică (rezonabilă) de evenimentele istorice „colțuroase”, acestea ne vor apărea tot mai „rotunjite”: există șansa să ne smulgem din marasmul, haosul evenimentelor concrete – mai ales dacă le-am și trăit,… „pe viu”… – și să ajungem la ceea ce anglo-saxonii numesc „The Great Picture”… Nu sunt istoric, nici politolog, nici filosof al istoriei sau al politicii; sunt un simplu om cu studii de logică și care – la final de crepuscul – trebuie să facă față cumva la „Cronica unei morți anunțate”… (cu umilință, Gabriel Garcia Marquez!). Și cum titlul acestui „episod” de serial trimite la Marcel Proust, am ales 3 Motto-uri din ilustrul scriitor, cu pretenții de AVERTISMENT… Autorul.]
(i)„Amintirea lucrurilor trecute nu este în mod necesar amintirea lor așa cum au fost”
(ii)„Despre ideile altora spunem că sunt clare dacă sunt la fel de confuze ca ale noastre”
(iii)„Totul nu e că te pierzi, ci că nu te mai regăsești” … (PROUST)
ROMÂNICA, DE LA „O.H.!” LA… „O.K.!”
Scurtă digresiune sau destrăbălare lingvistică.
Chestia cu acronimele „OH” și „OK” am întâlnit-o prima dată la C.T.P., în „zisele” sale din Republica… Mi-a plăcut și am început să fac ceva „săpături”. „OH” nu are aici nicio semnificație chimică (radical-bază), deci nicio tangență cu „prima gloabă-chimistă și academician” a țării (Ovarășa Codoi). Semnifică – simplu – sintagma rusească „Ocien’i harașo” (=„foarte bine”) și se spune că era un tic verbal al tovarășului Stalin, atunci când „zâmbea șoimește” (… după poeții români prolecultiști ai anilor ’50), i.e., lucrurile mergeau plăcut pentru mintea sa „genială”… Cu „OK”-ul istoria e mai complicată, mai întortochiată. Poate veni fie de la Charles Gordon Green (23 martie 1839, ziarul Boston Morning Post – unde, numitul, ca editor, marca cu „ok” pe marginea vreunui articol la care-i „dădea drumul”, vrând să spună, în transcriere fonetică, all correct), fie de la porecla dată celui de-al optulea președinte SUA, Martin Van Buren (1840), recte, „Old Kinderhook” (după localitatea natală), fie de la inginerul de la uzinele Ford, Otto Kraus, care ștanța cu inițialele sale fiecare automobil „bun” de ieșit de pe bandă, fie de la expresia germană „ohne Korrektur” (=fără corectură), tot din presa, evident, de limbă germană… fie de la „răsucirea” cu umor a Knock-out-ului din Box (KO), vrând să spună că sportivul-combatant „a scăpat cu bine”, fie de la… Eu, unul, filo-britanic convins (după patru ani de ședere între „ei”), prefer „istoria” englezească: în evidențele militare britanice se marca cu „x”K (= „x”, <<un număr determinat>> de morți în lupte – iar „K” = „killed”); totul era „perfect”, când nu existau morți, recte, O (zero), deci OK!… Sintagma britanică mă ajută să fac legătura cu morții noștri de la Revoluția din 1989… Evident, noi nu vom putea spune O (zero) K (killed)… din nefericire, nu ne mai rămâne decât să ne întrebăm „de ce?” și „a cui e vina?”, mai ales în cazul „Cine a tras în noi, după 22?”…
Tot „marile puteri”… săracele (!) au fost nevoite să ne „rânduiască” istoria recentă: ca în coproducțiile cinematografice („ei” cu actorii, noi cu… caii), și acum: „ele” cu trasul sforilor, noi cu plata în morții noștri…
Aflându-mă în pragul sfârșitului… de an 2024 (!), m-am „dumirit” definitiv: istoria nu o făuresc nici masele populare, nici strălucitele elite istorico-politice, nici tiranii. Determinismul istoric adânc este de factură economică (plecăciune, K. Marx, ai avut dreptate!), i.e. cercurile oculte de interese, dublate de „individualități carismatice” (pace, Max Weber!) ce nu vor ieși niciodată la rampă. Acestea, sunt, în esență, marile puteri… Dar să mă justific, contrapunând cercul geo-politic de la ’89 cu cel de la 2024 / 2025…
(i) Prin politica de perestoika & glasnost’i, Mikhail Gorbaciov (zis și Gorby) nu a făcut decât o ultimă tentativă (disperată) de a salva socialism-comunismul, orânduire de tip marxist-leninist (la el acasă!); în realitate era vorba de salvarea și apoi consolidarea Testamentului lui Petru cel Mare: Uniunea Sovietică trebuia să devină tot mai mult o „supra-putere” rusească! Nu, lucrurile nu i-au scăpat de sub control în Europa de Est! Nu este vorba de nicio „conspirație”: Gorby & G.H.W. Bush („cel Bătrân”) au pus lumea la cale, din cercuri „înalte”, inaccesibile muritorilor de rând ai planetei. Era fatidicul an 1989. Aș putea spune că Gorby a fost ultimul „naiv-romantic comunist”. Spre deosebire de „stalinismul dogmatic” al Motanului Arpagic… Și, spre deosebire de comuniștii chinezi, care au dat dracu’ „tradiția de la Mao” și au adoptat o politică economică super-pragmatică („o țară, două sisteme”), de tip neaoș „capitalist” și au ajuns azi unde au ajuns… Pentru noi, aici în Europa, este straniu episodul Boris Elțîn la conducerea Federației Ruse (post-sovietice)… El n-a făcut decât să se compromită (personal!) și, prin contrast, să netezească drumul „adevăratului” rusnac, ce n-a mai știut de glumă (pardon, vodkă…) și a pus țara sa (Mat’i Rossia) pe „drumul cel bun” (… pentru rusnaci ): Vladimir Vladimirovici Putin… Lucru, pe care-l continuă și azi; fie că e dictator, fie că se dovedește un neo-imperialist, o face tot pentru Mat’i Rossia și de aceea este atât de susținut (încă?!) de către poporul său. Din „interior” nu poate fi acuzat că face ceea ce face; din „exterior”… e altă treabă. Morala lui ’89: yankeii și-au luat „porția lor”, prinzând cea mai mare parte a „lagărului socialist” și mutând-o în „lagărul” capitalist (NATO & UE). Și-au făcut „damblaua”… acum este momentul ca fostele „țărișoare frățești” să-și aducă aminte de „mămica lor” și să se reîntoarcă „acasă”… Numai că… nu prea mai vreau: s-au „dedulcit” la societatea de consum! Acesta este adevărul… meu! Departe, în alte galaxii, e gândul meu că mi-ar fi dor de „Măreața…”! Dar nici cu Unchiul Sam nu mi-e rușine…
(ii) Iar acum… „să trecem puntea” peste ani: anul 2024 (muribund), în așteptarea „Anului Nou” 2025… Am urmărit pozițiile dragilor mei britanici (mai placizi ca de obicei): Donald Duck [mereu îmi vine să scriu „Donald Dick”; cred că știți ce înseamnă în engleza popular-vulgară „Dick”!…] se pregătește de „revoluția MAGA”- („Make America Great Again!). Ceva, „mai ceva” ca Revoluția americană (= Războiul de Independență), ceva interpretat ca „anti-globalism”, în sensul yankeu, de „globalism american”… I.e., Donald Duck [Dick!] (mai în glumă, mai în serios, dar cine poate pune bază pe „declarațiile” sale…), bașca, vrea, nici mai mult, nici mai puțin, următoarele: în primul rând, Canada să devină al 51-lea stat al U.S.A. („ademenirea”: canadienii, deveniți yankei, vor plăti impozite cam cu 60% mai puțin!, recte, ca la „Unchiul Sam” !), în al doilea rând, Groenlanda să treacă – prin cumpărare (știm noi cum!) – de la danezi, unde, oricum, este teritoriu „semi-independent” (?!), la U.S.A. (!), în al treilea rând, Canalul Panama trebuie să revină sub control american (doar yankeii l-au făcut, pe banii lor și <<???>>… morții lor… evident, cu avantajele materiale ce decurg de aici)… Peste toate acestea, Donald Duck („Dick”) mai cere ca statele membre NATO (mai ales cele europene!) să-și urce cheltuielile de apărare la 5 % din P.I.B., să o lase mai moale cu impozarea produselor americane importate și… alte „mărunțișuri”…Unde dracu’ mai este „anti-globalismul” / „suveranismul” lui Donald-… Dick? Morala lui ‘ 24: Întrebați-i pe „suveraniștii noștri anti-globaliști”, care, numai ceea ce spun despre ei, nu sunt! „Echilibru și verticalitate”? Poate, în curând, vor zice – în loc de „verticalitate” – erectibilitate!!!… Chiar, suntem tâmpiți, noi, românașii?… Anul 2024 a marcat al treilea an de război de agresiune a Rusiei împotriva Ukrainei (doctrina „farte lîngă frate”!?…), s-a resuscitat conflictul din Orientul Apropiat, se reia „criza” Taiwan-ului, mai nou, a avut loc „debarcarea” regimului BasharAl-Assad, în Siria (urmată de pierderea unicei <<?>> baze militare-navale de la Mediterana… pentru ruși!… și, probabil, de un nou război civil…).
(iii) Sunt comparabili anii 1989 și 2024? Probabil că nu. Criza anului 1989 a fost eminamente europeană, mai precis, est-europeană; criza anului 2024 este cu adevărat globală pentru că se încearcă reașezarea geo-politică a întregii lumi! Acum la „masa bogaților” stau trei „nehaliți”, yankeii, rusnacii și chinezii. Donald Duck (Dick) se laudă că va face pace și ordine în 24 de ore de la înscăunarea la Casa Albă. Din nou, probabil că nu… Grandomania nu este apanajul unui singur personaj (e.g. Motanul Arpagic…). Dar este foarte sigur că harta lumii se va schimba: marile puteri nu se mai împacă cu actuala „ordine mondială”. Cum va arăta această nouă hartă a lumii? Nu știm, putem da cu presupusul. Este foarte sigur că Ukraina va fi sacrificată. Este plauzibil că „fosta” Europă de Est, cu toată apartenența ei (în cea mai mare parte) la U.E. & NATO să sufere unele „schimbări”… „Suveranismul” este un termen înțeles greșit, mai ales acolo unde se „practică”, sensul său în „real politik” este mai degrabă cel de „autarhism”. Dar cum se vor împăca cel puțin „3 mari autarhii” la scara planetei? Pentru că – în cercurile oculte, etanșe – ale adevăratelor înțelegeri între „cei mari” este evident că soluția unui „Armagedon” nuclear nu poate fi luată în calcul: nimeni nu va mai fi nici învingător, nici învins… nu va mai fi nimeni și nimic!… Pe acest ocean în plină furtună trebuie „să navigheze” și Românica… Guvern nou este („nou” este o fentă semantică, dar să nu uităm zicala „rău cu rău, dar mai rău fără de rău”…), președinte va fi până la urmă găsit, până la Paşti (2025?… să nu fie „Paștele cailor”…).
Și totuși… să nu uităm de ce-am „venit” cu aceste rânduri: „Cine a tras în noi, după 22?”
Ciudat, întrebarea își estompează noima cu fiecare an care trece… Mi s-a „cronicizat” feeling-ul că, poate, nu vom afla niciodată… Pentru că după victimele dintre 16 /17 – 21 /22 decembrie ’89, nimeni nu mai avea nevoie de altele; când a început „tăvălugul”, mai ales odată cu „huluirea” Zidului Berlinului, se știa deja că „fenomenul” va „lovi” și Românica Motanului Arpagic…; se știa și de iminenta venire a lui I. Iliescu la putere…; se știa și că – la noi – va fi „ca la nimenea”…; dar nu se bănuia că și aici va fi „re-construit” capitalismul… Care a fost și (încă) mai este – vorba tot a lui Iliescu – „un capitalism de cumetrie”. După 45 de ani de îndoctrinare cruntă, nu ne puteam imagina (cel puțin, „atunci”!) decât un „socialism-comunism cu față umană”… atât eram de „drogați”, de îndobitociți… Și, la urma urmei, și așa-zisul „capitalism” blestemat în toate manualele și cărțile vremii, a evoluat și el comparativ cu standardele ce ne-au fost inoculate… Și astfel, din nou, revine obsedanta întrebare… Personal, nu pot da decât „cu presupusul”:
(a) În marea „bulibășeală” (=haos) din decembrie ’89 nimeni nu mai prea știa „cine cu cine” și „care pe care”. Sunt convins că în „acele” zile s-au „reglat” și o mulțime de „conturi” (personale, de grup etc.). Haosul în aparatul de comandă al structurilor militare și-a avut și el efectele lui tragice… Dar, lăsând la o parte, erorile, confuziile, năuceala generalizată… tot rămâne cineva care a tras sau a simulat „marțieni teroriști”… Cine? În interesul cui? A trebuit să mai treacă un deceniu până când – sub oblăduirea O.N.U. – țări membre NATO (în frunte cu yankeii) să intervină în fosta și însângerata Iugoslavie… Apoi, aproape un sfert de deceniu până când rușii (conduși de un Putin tot mai dictatorial și mai sigur pe sine) să se „dedulcească” la Peninsula Crimeea…care, în fapt, aparținea doar artificial Ukrainei dar… la fel, și Rusiei… (turcii au dreptate!…). De fapt, azi, Rusia super-imperială își dorește – pe față – ca Marea Neagră să rămână o „Mare Nostrum” (ce contează niște țărișoare din lumea a III-a europeană – Românica, Bulgaria, Georgia?). Dar până la controlul Bosforului și Dardanelelor, apoi, al litoralului sudic… mai este Turcia pe fir (încă… membră NATO!)… Tot Kremlinul (în adâncurile sufletului…) își dorește să ajungă – măcar cu „mahorkă și vodkă” – să controleze întreaga Europă… În decembrie 1989 nu se putea (încă!) pune problema unei intervenții străine… „pe față”… din nici o „parte”… Și atunci…?…
(b) Cine avea nevoie de măcelul care a continuat după 22 decembrie? Își putea consolida I. Iliescu poziția (și chiar prestigiul de atunci…) prin așa ceva? Gorby era deja prea încurcat (și încărcat) cu iminenta destrămare a Uniunii Sovietice. Modificarea frontierelor intra-europene era imposibilă (conform dreptului internațional care a consfințit stau-quo – ul la Conferința de Pace de la Paris 1947-48… I-au scăpat de sub control – lui Iliescu – indivizi cu ambiții halucinante de putere? (mă gândesc, doar pur speculativ, la un Gelu Voica-Voiculescu, la gen. Victor Atanasie Stănculescu ș.a.m.d. … absurd!…). Au rămas „fideli” vechiului regim (speciali pregătiți) care să viseze cai verzi pe pereți? Înseamnă că au fost demenți; la fel ca „dementul & dementa” care i-au format ca atare…
(c) Încerc să-mi imaginez ce fel de probe irefutabile ar exista pentru inculparea lui Iliescu (& Co.?), chestie cam târzie; tergiversarea mega-dosarelor trebuie să aibă vreun sens… În schimb, problema mineriadelor (cu precădere, cea dintâi) este clară! Și totuși… de ce, doar tipi de genul „Acarului Păun”? Dar revin cu ceea ce – realmente – mă obsedează: de ce fost nevoie de o nouă „baie de sânge” după cea de dinainte de 22? Oricum o „întorc”, nu găsesc răspunsul… am în vedere un răspuns cât de cât rezonabil… nu unul chiar halucinant!… Și, vă rog, atenție (!): nu sunt nici măcar în ipostaza de „avocat al diavolului” un apărător sau susținător al celui care … „când apare… soarele răsare”… Ha! uităm că soarele „răsare de la Răsărit”?
Și iaca’așa, boieri dumneavoastră, o istorie recentă, concretă, trăită pe viu și foarte colțuroasă nu se arată mai „rotunjită”, prin trecerea timpului, prin detașare brechtiană, nici după 35 de ani… Noile evenimente explozive (contestarea – a orice, a toate și nimic – de către Călin – File – din- Poveste) anunțate chiar pentru 30 decembrie a.c. de mai marii justiției din Românica, coroborate cu re-examinarea istoriei noastre de la finele sec. XX, ne împing pe toți spre noi „disecții” și analize… în episoadele viitoare…
Citește și:
- ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XXXIV) | MEDITAȚII PE MARGINEA REVOLUȚIEI ROMÂNE DE LA 1989 (4)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
