LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXIV) | YOU, DONALD-DUCK-DICK, YOU’RE A RUDE GUY!
[… Adică, „Bă, Trump, ești un necioplit!” Mă’ta și tac’tu nu te-au învățat regulile elementare de politețe?…]
– Al doilea act al unei „Commedia dell’arte”… –
VEZI – AICI Primul act al unei „Commedia dell’arte”…
1. „For Whom the Bell Tolls” (Ernest Hemingway)… în versiune românașă…: „De ce trag clopotele, Mitică?” (Lucian Pintilie)… „De frânghie, monșer!”…
În general, în buna tradiție creștină (și catolică și ortodoxă), atunci când clopotele sună vesele și jucăuș, e semn de nuntă de nuntă… încă unuia i s-a urât cu binele și și-a pus pirostriile…; atunci când bat rar și grav („bat în dungă” – cum se spune pe la noi), e semn că binelui i s-a urât cu „vreunul” sau „vreuna” și i-a pus „altfel de pirostrii” (începând cu monedele aplicare pe ochii închiși…)…
Miercuri – 26 februarie A.D. 2025 – în Bula lu’Pândaru, încă de dimineață (ajunul zilei când încep depunerile de caTindaturi la prezidențialele mioritice), fu mare zaiafet de zaiafet – într-o parte, bruiat de clopote în dungă – în altă parte… Toate mass-media (și știriste, și mondene, și „de socializare” etc.) au estompat orice altă veste cu prezentarea – in extenso … și „in intenso”– a „săltării” lui Călin-File-din-Poveste (zis și noul Mesia-legionarul). A fost „săltat” în șaua Parchetului General spre a fi „luat la întrebări” vreo 4-5 ore în șir… Apoi, fu lăsat să re-plonjeze în brațele muierii sale – mare terapeut esoteric – nu înainte de a saluta – la ieșirea de „acolo” – prostimea (pulimea) adoratoare de viitoare moaște… Gurile rele zic despre salutul lui Mesia ca ar fi fost „foarte fascisto-legionar”; mă rog, depinde de „optică” și în definitiv, de ce nu l-ar imita pe Elon Musk-the-Devil? Sau, și mai și: salutul – cu mâna dreaptă întinsă oblic-sus – era de origine romană și avea sensul de a arăta intenții pașnice prin faptul că nu purta nicio armă la vedere… Era și un simbol al omagiului adus unuia ierarhic-superior (până la rang de împărat…). Romanii de rând, atunci când se salutau amical, nu-și „dădeau mâna”, ci tot antebrațul (cu aceeași semnificație pașnică). Deocamdată, „președintele ales” (cum este deja aureolat „… File-din-Poveste ”), s-a ales doar cu un „control judiciar”… este cam de mirare, având în vedere acuzele extrem de grave ce i se aduc (deocamdată doar 6 capete de acuzare…), însoțite de o probațiune irefutabilă… Dacă e adevărat ce se spune (un magistrat important al Curții l-ar fi favorizat, în formă continuată, trădând jurământul de credință așternut la picioarele patriei și justiției), atunci nu mai este nimic de mirare… inclusiv valul de mulțime tâmpită sau tâmpizată ce s-a „ițit” imediat la locul cu pricina. În frunte, cine altul? Schizofrenicul de Gică a lu’ Simion, proaspăt revenit de pe meleagurile Unchiului Sam… Silfidica de Gavriloaie von Deva a ajuns (tocmai ea?…) să fie acuzată de a nu fi făcut suficientă garagață cu ocazia „mărețului și tristului” eveniment… În același cazan în care fierbe, ca smoala iadului, o grămadă de căcat politic (tot mioritic!), au mai fost aruncate și „gorilele” fizice și financiare ale lui Mesia Carpathius (nu știm cum s-a terminat încă „saga” lor). Probabil că pe marginea pomenitului „cazan” va sta – cu tridentul în gheare – Șoșocoaie of Noaptea minții: ce vreți? va fi nevoie și de un fochist priceput!… Restul… nu mai „e tăcere” pentru că … bat clopotele!
2. „Ce ne enervează?… voi înșine!”
Lozinca, minunat de inspirată, a lui Mircea Dinescu din finalul fiecătui număr din „Plai cu boi” trebuie re-iterată și aici! Să mă justific:
- Pe vremea copilăriei mele, până prin anii ’64, nu mișca nimic în Republica Populară fără aprobarea Moscovei… lozinca pe „ordinea de zi” era invariabil „să vedem ce spun tovarășii sovietici…” Cum arătam și altă dată, până și Imnul de Stat (vasal) de atunci conținea versurile „Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator…”. După ’65, pupincurismul s-a mutat de la Moscova în Bula lu’ Pândaru: adresa cea nouă? „Întrebucile” Motanului Arpagic… (… și imnul, acum Imn Național, cu text adaptat după „Trei culori” << Treiculorul >> lui Ciprian Porumbescu; adaptarea?: Motanu’… ).Așa a fost!…
- Acum, lozinca nouă, pe ordinea de zi, este: „… să vedem ce spun <<Tovarășii>> americani”… Se pare că suntem mereu sub blestemul căutării unui cur de pupat!… Ce mers cu „pâra” la CEDO, la Bruxelles, la „sora mai mare – Franța”, la „ruda – prin familia noastră regală – U.K.”?… No, my friends! Acum se merge cu jalba-n băț, deci cu pupatu’n’cur, direct la bucile din Biroul Oval de la Washington!… A-propos de evenimentele din „ajunul” pomenit, Gică a lu’ Simion băuna ca din gură de șarpe că (deja) „a informat” pe tovarășii americani: Donald Duck-Dick, Elon Musk-the Devil, Junele Marco Rubio… PUR-istul ăsta, chiar că e dablagit rău!: Ce-și închipuie „Schizofrenia-Sa”? Că yankeii vor sări ca arși? În primul rând, îi doare – exact în „locul de pupat”! – de Românica cea nesemnificativă pe malurile Potomac-ului. Nici nu-i interesează acuratețea informațiilor despre… Mă și mir ce dracu’ păzesc „serviciile” lor… A, nu, „există o explicație” (cu simpatie, Mugur Mihăescu – pe post de Leana din „Vacanța mare”!): yankeii au altă mare „durere de cap” acum, recte, construirea „podului” Washington – Moskva, cu un singur stâlp de susținere (Riad)…
- Prin urmare, Românica tinde să fie sfâșiată în două: „suveraniștii” (care sunt ca atare, așa cum sunt eu Dalai Lama) și care – se pare – cer revenirea la țucatu’ curului de la Kremlin, respectiv, pro-europeniștii și nord-atlantiștii, cărora li se par mai puțin puturoase „întrebucile” lui Donald-Duck-Dick și cele ale lui Frau Ursula… Vulturul cu cap alb yankeu este, așa cum am mai povestit, un bă-dă-ran! Cu „finețurile” politikiei & diplonației nu are nimic în comun. Trufia lui nemăsurată, mania grandorii alimentată de fumul de marijuana, emanat de țigăroiul pe care scrie „America, first! ”, toate îl fac să nu vadă decât „adevărul Lui”, departe de „realitatea Noastră”… La fel, Frau Ursula, amețită și ea de parfumul șefiei de la Bruxelles vede Românica prin prisma Europei și nu Europa prin prisma Românicăi. Pe de altă parte, Putin, vindecat de bețiile predecesorului său, Boris Yelțîn, fuge de vodcă ca dracu’ de tămâie, trădând cu cinism tradiția seculară a poporului său, mereu „însetat”… Rusnacul de la Kremlin nu știe decât una și bună: Yalta 2! În acest nou Rai visat de el („Moștenirea” lui Petru cel Mare) noi, românașii, ne trezim în coșmarul Iadului ce ni se preconizează. Și totuși, sforile destinului negru al Românicăi, mie, nu mi se par ca fiind trase de la Moscova, ci tot din Bula lu’ Pândaru: „Guvernul / Statul paralel” există! El e format din acei „foști” dar și „actuali” din umbră frustrați că nu și-au atins încă obiectivele bunăstării… Lor… nu ale prostimii (pulimii). Această fantomă poartă un nume ce nu mai este ocult, ci pe față: corupția endemică mioritică…
Iată de ce, boieri dumneavoastră, „subscriu” (pace, Mircea Badea!) la idea lui Dinescu: ce mă enervează (și pe mine)? Voi înșine!… Aferim!
3. Românica – aruncată în „Groapa cu lei”? sau „Groapa cu lei” aruncată în Românica?
Dacă vrem să ne reprezentăm „geo-politic” lumea în care trăim, atunci n-avem decât să trasăm un fel de „roză a vânturilor” cu Românica în centru… De vrem să ne reprezentăm pe noi înșine față în față tot cu noi înșine, nu ne rămâne decât să ne investigăm „grădina Zoo” de acasă… În ambele cazuri ne trezim cu o „groapă cu lei” pe cap… În ambele cazuri, „leii” sunt furioși, flămânzi și gata să se arunce aspra „prăzii”: în primul caz – noi; în al doilea caz – tot noi… A.
A. Românica în „groapa cu lei”…
(i) La Nord, se află (deocamdată?) Ukraina. Mai „sus”, Polonia, apoi Belarus, enclava Kaliningrad (fostul Konigsberg al lui Immanuel Kant), apoi Țările baltice, în fine, Finlanda. Să nu omitem ieșirea rusească la Baltica prin zona fostului Leningrad. În afară de pericolul (real!) de a avea – de la frontiera noastră nordică până la Pol – vecini „ruși” sau „rusificați”, nu văd vreo altă amenințare…
(ii) La Sud, lucrurile sunt mai complicate. Bulgaria, Grecia și Turcia (europeană) ne sunt prieteni. Balcanii de Vest ar fi problema: sârbii au devenit o enigmă pentru noi (deși adesea, istoria ne-a adus umăr la umăr), Albania este – tot pentru noi – inodoră, incoloră, insipidă. Din fosta Yugoslavie, nu cred că avem ceva de împărțit cu ea. Dar acești Balcani încă freamătă; n-au uitat că au fost „Butoiul cu pulbere al Europei”…
(iii) La Vest, no problem… („hârâiala” cu Ungaria rămâne de interes doar pentru nostalgicii utopici ai istoriei). Dar la „Far-West”, peste gârla atlantică, Unchiul Sam pare mai încruntat ca niciodată (față de noi). Vrând să așeze Europa „la locul ei”, i.e., ca vasală, supusă Americii, ne șantajează pe toți europenii (încă liberi… depinde de Mat’i Rossia!…): de nu plătim mai mult pentru apărare, de nu cumpărăm mai mult de la ei (yankeii), atunci ne lasă-n curu’ gol în fața Ursului siberiano-euroasiatic… Mai mult, spiritul tranzacțional, de tarabă, ce a înlocuit recent subtilitatea politico-diplomatică a Washington-ului, deschide drumul spre cea mai ciudată (să nu spun sinistră) amiciție dictată de pur spirit mercantil, cu… „Marele Est”…
(iv) La Est… vai și jale!… Putin se visează stăpânul Europei (măcar partea ce o avea sub cizmă până la teribilul an 1989…). Dacă nu poate avea (încă!) Țarigrad-ul (ex: Bizantium, Constantinopolis; actual – Istambul) deci o „Mare Nostrum” pur rusească (+ strâmtorile Bosfor-Dardanele), atunci s-ar mulțumi și cu gurile Dunării. Ca să înțelegeți ce ar însemna asta, gândiți-vă că Dunărea este singurul fluviu mai de Doamne’ajută ce traversează – practic – Europa de la Vest la Est (socotind și sistemul Rhin-Main asociat…). Republica Moldova nici nu mai contează (pentru „El”). Pierderea Ukrainei în perioada 1990-91 a însemnat „ruperea” celei mai „grase hălci” din fosta URSS europeană… acum înțelegeți de ce „se întâmplă” tot ceea ce se întâmplă „acolo”? Bașca, ocuparea porțiunii de platou continental care (acum, revenit Românicăi) deține „ceva” petrol și gaze…
B. „Gropa cu lei” din Românica…
Aici nu mai avem de-a face cu patru puncte cardinale, doar cu două… iar acestea nu au „iz” geografic, ci pur politic (cu trimiteri – mascate! – geografice…).
(i) Tabăra pseudo-suveraniștilor, în fapt niște amărâți nostalgici după vremurile „Epocii de aur” și, mai realist vorbind, îmbrobodiți de vise pășuniste, protocroniste. Ea se zguduie strașnic după „săpăturile arheologice” făcute de oamenii legii pe situl numit „(…) File-din-Poveste alias Mesia geto-dacic… Mai au de săpat… „artefactele” deja găsite promit descoperiri demne de un muzeu „piramidal”!… (vezi Egiptul!…). „Zona crepusculară” (fain serial!… încă din 1959… realizator de program, Rod Serling), de data asta „cea de la noi”, începe să se destrame: acum ne apropiem de înțelegerea încăpățânării lui Mesia în a susține că n-a cheltuit un sfanț cu propaganda eRectorală… Ar fi însemnat ca „sponsorii” să fie nevoiți să justifice uriașele sume de bani pe care sperau să le „spele” cu această ocazie… Lanțul matrapazlâcurilor pare, mai degrabă cu origini interne… Nu degeaba susțineam că „buba” e la noi acasă și nu chiar prin stepele și Taigaua Rusiei… Enigma care mai rămâne este cea legată de cum a fost posibil să prostească atâta lume… Nu știu dacă în alte culturi și limbi mulțimea amorfă e catalogată cu termenul de „prostime / pulime”; cert este doar faptul că, la noi, epitetul i se potrivește ca o mănușă ! Păi așa, Șoșocoaia e „copil de țâță” și ar merita, acum, să fie numită președinte/ă din oficiu, fără a mai pierde vremea cu alte alegeri… Silfidele de Gavriloaia von Deva, Țața Leana of Câmpulung, Lavinioaia di Dej… par adevărate zeițe în trena lui Zeus-Mesia… Iar schizofrenicul devenit „pan-american”, recte Gică a lu’ Simion, nu degeaba pare „schizoid”, căci nu se mai „hotărăște”… Dacă BEC & CCR nu-i dau „pașaport de liberă trecere” lui Mesia? Mai apucă gorjean-olteanul verde să se înscrie în cursă? Parcă mai distractiv ar fi dacă Gigi Becali („oierul fotbaliator”) se decide totuși să….
(ii) Tabăra pro-europeniștilor-nordatlantiști pare să fie mai liniștită. Desigur, între visătorul și retoricul Crin Antonescu (numit și „Căcărău” de către Radu Banciu, carele a cam luat-o și el „pe arătură”) și pragmaticul Nicușor Dan („Pitagora al Românicăi”), mai există o „plajă” populată de câțiva anonimi; dar „ăia” nu prea contează… Între experiența politică peste care s-a așezat praful unui deceniu și spiritul cartezian (deocamdată, doar miticesc)… va fi greu pentru eRectorat să se decidă. Mă refer la oamenii cu scaun la cap și nu la sub-culturalii ce, culmea!, se mai cred și naționaliști (poate, extremiști!). Dar să vedem cu ce se întoarce, din vizita preconizată, pe duminică, la Londra, al nostru „interimar”… Sir Keir Starmer – premierul britanic – va da „raportul” după vizita de joi la Marele Vultur cu Cap alb (dar fără „cap” de politician autentic, poate unul de tarabagiu…). Sunt invitați câteva „capete” din Europa NATO-istă (printre care, surpriză!… și al nostru președinte-interimar…). Va fi reușit oare Donald-Duck-Dick să-i scoată din pepeni pe calmii britanici? Pentru cei din urmă e tot mai clar: „Continentul” (cum „alintă” ei Europa) este oricum mai aproape (doar English Channel / La Manche; în zona Dover-Calais, doar vreo 30 de km…. sau mile?), comparativ cu imensitatea Atlanticului… Dar să nu uităm, pentru ei, mările și oceanele lumii nu prea mai au taine: n-au fost ei cel mai mare imperiu colonial din istorie? Iar vineri, un alt „pelerin” la Casa Albă: președintele Zelenski. Merge să semneze contractul cu yankeii: pământuri rare contra continuării mângâierii pe creștet a ucrainenilor din partea Unchiului Sam… Iată de ce, pe lângă Donald, am mai atașat și hiperbolele de Duck, respectiv, Dick: pentru primul epitet, deoarece se „rățoiește” una-două, dacă nu-i convine ceva, în acel moment (ceea ce se poate schimba imediat!…) pentru ca atunci când grandoarea sa găunoasă este satisfăcută, să treacă de îndată la mângâieri, să toarcă de plăcere, pisicește… De aceea, al doilea epitet: eu îl taxez drept mare curvă (la noi, ardelenește, îi mai zicem și… Dick !… pricepeți voi, boieri dumneavoastră!).
Ei, cam asta a fost… hic et nunc!
Dar pentru că de sâmbătă (1 Martie-Mărțișor), timp de 7 zile (până-n 8 Martie, Ziua Internațională a Muieretului) întrăm într-o altă „săptămână a nebunilor” (pardon, nebuniilor!) va trebui să ies din „groapa cu lei” și să reiau o „vizită” la Menajeria de sticlă!…
Deocamdată, doar un „aperitiv”:
Dimineața zilei de 1 martie: Te-ai trezit cu o femeie necunoscută în pat? Prezintă-te și întreab-o cum o cheamă. Dacă ți-ai luat una peste gură, ești cu nevastă-ta!
Asociația Românilor Optimiști recomandă ca mărțișoarele să fie prevăzute nu doar cu șnur, ci și cu săpun.
„Iubitule, îmi iei şi mie mărţişor?”
„De ce draga mea, ăla de anul trecut te strânge?”…
O vasluiancă a primit de mărțișor un pumn în gură de la soțul ei. Ea a declarat că gestul soțului a dat-o pe spate…
Citește și:
- LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (XXXIII)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
