La finalul anului trecut, Fundația Culturală „Augustin Buzura” a publicat un superb album-antologie bilingv, în condiții grafice de excepție, intitulat: 1.20.2024. Poezie Contemporană Românească/ Contemporary Romanian Poetry, care reunește poeme semnate de 20 de scriitori ai zilelor noastre, 10 poeți și 10 poete, toți dintre ei nume sonore în cultura autohtonă. Semnificația titlului „1.20.2024” este: „1 poem sau grupaj, 20 de autori, selecție realizată în 2024”. Volumul a fost tipărit cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), selecția poemelor fiind realizată de Carmen Corbu și de Corina Taraş-Lungu, inițiatoarele multor proiecte culturale de anvergură, dintre care cel mai de succes s-a numit „5 minute de literatură”. (detalii aici: https://5minutedeliteratura.ro/)
Cei 20 de poeți, în ordine alfabetică, sunt: Ramona Boldizsar, Svetlana Cârstean, Dan Coman, Teodora Coman, Andrei Dósa, Vlad Drăgoi, Anastasia Gavrilovici, Adela Greceanu, Iv cel Naiv, Marin Mălaicu-Hondrari, Ștefania Mihalache, Andrei Mocuța, Ioana Nicolaie, Ligia Pârvulescu, Dan Sociu, Octavian Soviany, Robert Șerban, Olga Ștefan, Radu Vancu și Elena Vlădăreanu.
Traducerea în limba engleză a fost realizată de prof. univ. dr. Lidia Vianu, cadru didactic la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București și director al Editurii pentru Literatură Contemporană/ Contemporary Literature Press și a revistei online Translation Café, consultant fiind Anne Stewart, poetă britanică, agent literar al grupului poetry pf, o comunitate care reunește peste 400 de poeți.
Ședințele foto au fost găzduite de Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, iar artistul care a realizat portretele autorilor este Cristian Șuțu. Design-ul antologiei a fost asigurat de Nicu Ilie.
Nu îi putem reproduce pe toți cei 20 de poeți, dar oferim celor curioși o mostră grafică și lirică generoasă/ consistentă:
Svetlana Cârstean
uită mângâierile, îmi spune.
uită-le.
nu mai striga în urechea mea,
vorbele astea sunt arme
pe care tu știi să le mânuiești.
auzul e ultimul dintre simțuri
care dispare atunci când mori.
cine nu e primit în casă
nu aparține nimănui.
cine nu e strigat pe numele lui
a fost uitat.
cine nu e mângâiat nu există.
***
această umbră de dragoste
pentru care poți accepta să traversezi noaptea
această mare de umbre
prin care umbli desculță
cu părul neîmpletit
și rucsacul în spate
tu știi ce e frumusețea
dar asta nu e de ajuns
și nici nu garantează nimic
tu spui
e multă frumusețe aici
e multă frumusețe prin preajmă
nu întoarce privirea
nu privi în spate
m-am antrenat pentru clipa asta
convinsă că cei care știu ce e frumusețea
sunt în tribul învingătorilor necunoscuți
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții.
Vlad Drăgoi
Poezie pentru porumbel
toți vulturii și toți corbii imenși
pe care i-am văzut
planând în depărtare
calmi sau puși pe vânătoare
i-am văzut pentru că mi-au fost arătați
de prieteni mai atenți decât mine
vă mulțumesc foarte mult
că sunteți atât de buni cu mine
***
niciodată nu am văzut o pasăre
să se așeze pe pervazul meu
ce e în neregulă cu mine
***
moni și sandu aveți la chișinău
un porumbel care s-a obișnuit
să vină la geam ca să-i dați de mâncare
da am auzit că o să vă mutați
în alt loc
mi se rupe inima
doamne dumnezeule
***
măi păsărilor
vreau și eu să știu
cum treceți voi așa
foarte aproape de capul meu
și foarte repede
încât dacă dau să mă feresc
știu imediat că-s fraier și că nu e nevoie
că voi oricum nu m-ați lovi
pt că sunteți cele mai bazate
Ștefania Mihalache
Om frumos, om urât
Vara în locuri frumoase
se duc oameni frumoși
oameni cu corpuri perfecte
cu bronz perfect
și zâmbete de sub care sclipesc
dinți albi
perfect aliniați
de carnasiere cumințite.
Oamenii frumoși
își aduc cu ei vacanțele perfecte
în locurile de vacanță minunate
le scot din trolere
și le etalează pe falezele mărginite de palmieri
și apusuri
apoi fac cu rândul la poze
acum eu ție
acum tu mie
acum eu poză la vacanța ta
acum tu la a mea,
stai puțin, așa, încă o dată
că vacanța mea a clipit.
***
Oare cât de urâte sunt locurile
unde își fac vacanțele oamenii urâți
cum ajung ei
în locuri urâte, oribile, infecte,
unde zâmbesc cu guri știrbe
cu limbi mușcate
și resturi de mâncare în colțurile gurii.
Oamenii urâți
își aduc cu ei în trolere
vacanțele oribile, obositoare,
cu camere igrasioase și gândaci cât palmierii
le deschid și le etalează pe marginea troutarului
pe pungi de rafie
vacanțele lor bălesc puțin
se uită spre cer
acolo văd zburând alături
un avion, o dronă și o pasăre
și dintre ele
numai pasărea pare că știe exact ce face.
Andrei Mocuța
Esențialul
țin minte când tata
după ce mi-a citit una din povestiri
a întins hotărât mâna
și m-a felicitat prima dată
ochii îi străluceau
și vocea îi tremura puțin:
acum
în sfârșit ești scriitor
gestul lui m-a surprins
pentru că începusem să scriu
cu cel puțin doi ani înainte
dar nu m-a desființat niciodată
și nici nu mi-a lăsat de înțeles
dacă merită să continui
până atunci
îmi citea pe ascuns cărțile
din bibliotecă
de frică să nu fiu influențat prea tare
de autorii care mă fascinau
îmi repeta că-i în regulă
să am modele
câtă vreme rezist tentației
de a-i imita:
gândește-te că
ești un fluture de noapte
și poți zbura în jurul felinarului
după pofta inimii
atâta vreme cât nu te apropii prea tare
și te arzi
mai orbiți decât fluturii de noapte
sunt doar părinții
cărora atât de ușor le scapă
esențialul
că de fapt cele
mai apropiate modele
sunt chiar ei
Robert Șerban
Preferaţii mei
îmi plac oamenii cărora le tremură bărbia de emoție
care nu-și găsesc cuvintele și
încep să transpire căutându-le
până când li se udă cămașa-n spinare
până când picurii le ies dintre firele de păr
le alunecă pe frunte
pe tâmple pe obraji pe nas
îmi plac oamenii care se bâlbâie și care
exasperați de ce aud
își mușcă buzele de parcă ar vrea să se înghită cu totul
oamenii care clipesc des-des
atât de des încât se ridică de la pământ
și plutesc deasupra celorlalți
cei care se mișcă de pe un picior pe altul
în timp ce-și bagă și își scot mâinile în buzunare
timizii
blegii
fâstâciții
cei care roșesc când văd o muscă verde
care-și trag nasul din cinci în cinci secunde
și scormonesc abulici după batistă
îmi plac cei care privesc în pământ
ca și cum tocmai și-ar fi pierdut verigheta
îmi plac mototolii
credulii
împleticiții
cei care se scarpină
de parcă ar avea acolo un buton
ce nu face contact
oricât l-ar apăsa
îmi plac oamenii care-și vâră capul între umeri
ca niște transformers ce vor să se predea și n-au cui
cei plini de ticuri
cu șlițul descheiat
cu ciorapii de culori diferite
cu cravatele pătate
îmi plac cei care dau mărunt din buze
de parcă ar repeta
cea mai importantă rugăciune a vieții lor
îmi plac întârziații
sfioșii
naivii
nătăfleții
a lor va fi împărăția
și republica
și califatul
Citește și:
