ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE!… (din „Legile lui Murphy”) [Serie nouă, România – Arad – 6]
CASTRAVEȚI MURAȚI – APERITIV LA FESTINUL DEMAGOGIEI
Pro-„Log”: „Așteptându-l pe Godot” sau Înainte de „Festin”…
În tinerețea mea – dusă demult pe apa sâmbetei, dar trăită în „Epoca de Aur”!… – cam pe la această ultimă felie a anului calendaristic, se trâmbița, enervant de sonor și „vizual”, „Luna preparatelor culinare”!… Amarnică ironie! Cei pătrunși de fiorul mistic ortodox tocmai intraseră în Postul Mare al Crăciunului… Cei „nepătrunși” priveau în gol la niște hârtiuțe desenate (doar contururi!) ce semnificau „ou”, „pui”, „carne de porc”, „unt”, „ulei” etc. – cartele mai mult sau mai puțin darnice, după „putirința” fiecărui prim-secretar de județ… În Cluj, curticeanul nostru mare-șef, zis Mocuța, era zgârcit al dracu’… Gospodina – fiică a clasei muncitoare, „conducătoare” în societatea socialistă multilateral dezvoltată – se scărpina în creștetul capului, cu părul spălat doar cu „Cheia”: cum să taie „feliuțe” bonurile de cartelă încât preparate – cât mai spornic! – să ajungă la tot familionul! „Care-le” se tot mărea, după atâtea și atâtea imbolduri erotice venite „de sus”, de la Motanul Arpagic & Ovarășa Codoi… Regretatul Cornel Udrea găsise soluția la rețeta „Ciorbă de pui”: pui o ceapă, pui un morcov, pui un pătrunjel, pui un cartof…. pui, nu pui!…
Azi, cam tot în aceeași „felie” a anului, ne pregătim, în mod „post-comunist” de un mare „festin”. Zice-se, pantagruelic! Tot Clujul săracu’, cu „UBB”-ul, „păstorit” de Digi 24 tv (moderatori propuși – Liliana Ruse & Cosmin Prelipceanu)! Dar înainte de a ne îndopa cu verzi și uscate scoase pe gura prezidențiabililor și apoi îndesate în urechile noastre, să ne amintim de Sfaturile de sănătate de la Realitatea.net… Printre cele „7 beneficii pentru sănătate ale castraveților murați” sar în ochi două: (a) „castraveții murați îți întăresc imunitatea” și (b) „castraveții murați ajută digestia”. Să fie primit! La „ospățul așteptat” va fi nevoie! Mai ales pe post de aperitiv. Preventiv! Cine este „Godot”, cel pe care-l așteptăm? Cred că (încă) nici Samuel Beckett nu știe… Noi, vom trăi și vom vedea… Personajele Vladimir și Estragon, din celebra piesă, ne vor lăsa cu ochii-n soare. Dar să ne pregătim de ora 20, belind ochii pe sticlă… Doar e 18 Brumar (nu al lui Ludovic [!] Bonaparte!…).
Dar, înainte de „festin”… merge „una mică”… de încălzire și prevenire a indigestiei: „Politica este pseudonimul demagogiei” [Costel Zăgan – „Fefiniții eretice” – 2010 ] și „Triumful demagogiei este temporar, dar ruinele ei sunt eterne” [ Charles Peguy ].
Se apropie ora 20… După ultima „dezbatere” (2014: Iohannis vs. Ponta), acum chiar că vom avea o „premieră”. Așa că voi lăsa dracu’ fotbalul zilnic pe sticlă („la seral”) și… să-l așteptăm pe… Godot!…
„Log”: Godot sau „Festinul”… sau… „Cei patru evangheliști au fost trei: Luca și Matei”…
… După cum cântau cu osârdie învățăceii de pe la Seminarele ortodoxe… De fapt, am avut de-a face cu „Gala premiilor de consolare”. După „memorabila” seară de 18 Brumar, am preferat să-mi macin insomnia zbătându-mă în pat, cu fantasmele mele, decât să „debitez la cald” ce-am văzut (și auzit) pe sticlă. Abia acum, în dimineața rece (The Day After) pot rumega „la rece” show-ul… Mai întâi și întâi, câteva observații „tehnice”:
- Nu-mi este prea clar, au fost invitați toți cei 14 „catindați” și au răspuns – în principiu! – doar opt, sau au fost invitați direct doar „cei 8”? Cert este că „s-au prezentat la participare” doar 6! Ciolacu avusese „misie importantă”, pe la Bruxelles, cu NATO; Ciucă avusese un tete-a-tete cu Lehammer, la Viena… „chestii importante”, boieri dumneavoastră… Deci 2 „evangheliști” importanți, bine cotați pe la „casele de pariuri”, au zis (și făcut!) Pass!
- A urmat „bomba” dezumflată cu Orban-nagybasci (al „nostru”, nu cel de la Budapesta…): a decis să „abdice” din (im)postura de „catindat” în favoarea Țaței Leana, după cunoscutul principiu „Mă iubește femeile… și ele pe mine …”. Deci, cam ca în povestea polițistă cu „Zece negri mititei”, au mai rămas… aici și acum… doar 5!
- N-am mai înțeles ce „contribuție” semnificativă a avut-o „UBB” Cluj la toată „varza” asta. Că s-au „văzut” – pe „platoul” din Bula lu’ Pândaru – rectorul, un pro-rector, o strudentă-masterand… „cu o floare nu se face…”. Totuși distinsul Domn Daniel David a pus o problemă pe care o știam și eu de multă vreme, de fapt, un paradox: Românica se „strofoacă” de peste trei decenii să adopte tipuri de instituții europene (U.E., marginal, și NATO), în acord cu tradiția noastră deja străveche – forme fără fond… Le adoptatărăm… Dar, între timp, „Europa” e în plin proces de restructurare instituțională. Din nou, noi am ajuns prea târziu la potou… gâfâind din greu…Ce mama dracu’ trebuie să facem? Întrebare, din nou, de un milion de puncte, pentru un prezidențiabil…
- Organizarea show-ului a marșat pe punerea „catindaților” prezenți în fața a 4-5 probleme-„provocare”… Nihil sub sole novum! Apoi au intrat în scenă jurnaliști (ăi’ mai vestiți…) și … lumânarea (pardon, stafida ) de pe colivă, întrebări ale publicului-popor de pretutindeni (selecționate! din noianul de interogații propuse). Nu știu de ce, dar totul a „mirosit” a regizare foarte atentă și… tot atât de inutilă…
Iar acum, să trec la „conținut”… Nu vă speriați, nu urmează o „disecție de prosectură”!… Mă voi rezuma doar la câteva constatări ( să zicem) de bun simț…
Precizez, de la început, că nu sunt nici de dreapta, nici de stânga, nici de centru, nici măcar anti-sistem… Sunt, pur și simplu, un nimic nihilist dar conștient că în fața noastră „se joacă” o piesă de teatru absurd (a propos de „Godot”-ul lui S. Beckett), într-o regie „strălucit” de… pusă la punct… Percepția generală (the big picture) este cam așa: un accidentat grav (să zicem, după ce a încercat să intre pe o „autostradă”, nu prea respectând „regulile de circulație”), scos cu multă greutate dintre fiarele contorsionate, de cei de la descarcerare, ajunge să fie „ghipsat” din creștet până-n tălpi. Numai că medicii au cam uitat să-i scoată ghipsul (la timp!) iar acum suferă de cumplite mâncărimi ale pielii… Ciudat, mâncărimea feroce respectivă o simt și cei din jurul său… Dar să purcedem la o analiză „para-medicală” și, în nici un caz, una politică…
a) La „startul ” raliului s-au prezentat – în carne și oase – 6 „concurenți”. Înainte de „start”, unul a abandonat. Nagybacsi Orban, în favoarea Țaței Leana… „Forța Dreptei” pentru anemica-anti-sistem „USR”; un gest de curtoazie a unui bărbat cam „trecut”, da’ bun gurist & chitarist, pentru o „doamnă”, gură mare dar fără veleități „artistico-muzicale”. Deci… 5!
b) Doi concurenți au fost independenți (Distinsul domn Diaconescu & Prostănacul lui Iliescu). Apoi, unul venit purtat pe valurile a ceea ce numim political correctness, da’ de o ținută intelectuală ireproșabilă, așa cum le stă bine „capilor” de la UDMR (formație politică dar nu partid!). Kelemen Bacsi ne-a demonstrat, încă odată că e este perfect educat și că rămâne (totuși!) un poet și… scriitor de formație filosofică. În fine, ultimul, un AUR-ist, încă neșlefuit, cam necioplit, dând semne că se „străduiește” să… , dar cam în zadar… Dacă e adevărat că s-ar trage din rrromii-ursari ( pace, Dinescule!), ce dracu’ vrea să se dea argintar (pardon, „aurist”)?
c) Prostănacul lui Iliescu a ținut morțiș să facă o arogantă paradă cu „experiența” lui de diplomat și ajutor de băgător de seamă pe la NATO și… în fața cui? A „Tufei de Veneţia”, biata Țața Leana (simpatizata lui Băsescu???), care ne-a dovedit – ca muiere-primar de târgușor de provincie – că și în ranița ei se află un baston de mareșal (dar a cărui menire este să rămână „acolo”)… „Tufa” și-a demonstrat (pe viu!) „vasta cultură generală și politică” căzând în toate capcanele perfid întinse de ”…-nacul lui Iliescu”. Fără comentarii și chibițuri…
d) Cel mai interesant – pentru mine! – a fost D-l Cristian Diaconescu, ale cărui competențe politico-diplomatice și juridice nu cred că i le poate contesta cineva. Vorbește experiența profesională… Dar ce „fuck!” căuta domnia sa pe această „corabie a nebunilor”? A dovedit – prin toate interpelările și reacțiile sale – că știe bine „lecția” (învățată în atâția ani de profesare). Nu comentez toate răspunsurile și intervențiile sale de bun simț, dar mai ales autentic profesioniste! Probă: cam nimeni n-a îndrăznit să… Dar, aici e aici, cu toată stima: nu e cumva cam prea târziu să participe cu un monopost clasic la un „raliu” cu mașini „tunate”? În lumea de azi, tactul și conduita stilată nu mai ajută la nimic. Priviți peste Atlantic sau spre Kremlin!…
e) Întrebările-„provocare” (vreo 4-5, am pierdut socoata’… nici nu merita măcar „ținută”!) au fost … de și pentru Gâgă… orice muritor de pe plaiurile noastre mioritice, chiar absolvent de 8-9 clase ar fi putut răspunde bazându-se pe un minim bun simț. Analiza acestor „provocări” o voi face în episodul viitor…
f) Jurnaliștii au cam fost ținuți în hățuri sau s-au auto-cenzurat („singuri ?… ha,ha,ha!…). Și ce ocazie mare au pierdut! Mai ales că au fost aleși (zău, pe bune!)… pe sprânceană… Nu știu de ce… Probabil pentru că au vrut să mențină ștacheta la nivelul cât de cât academic al UBB-Cluj… să nu mai asistăm la corul disonant al vorbitorilor ce se înghesuie să glăsuiască toți deodată și să se întreacă în măscări… Singurul care a mai descrețit frunțile – atât de pline de morgă ale asistenței – a fost Florin Negruțiu (pe care am început să-l apreciez crescendo…): se întreba unde sunt cei doi copii „din flori”, făcuți (probabil prin „însămânțare artificială, în eprubetă”) cu PSD și PNL… știți de ce „bitangi” e vorba!… și, mai ales, de către care „tată”…
g) Și fiindcă veni iarăși vorba de „UBB” Cluj, revin obsedant cu întrebarea: ce naiba căuta distinsa și selecta instituție („ce mai cea” din lumea noastră academică, parol!) în tot circul ăsta? Nu suntem în America, unde… totuși și acolo!… orice se poate transforma într-un show… Și nu neapărat de bună calitate și de bun gust… Or fi vrut cei de la Digi 24 tv. să-și pună o „rochie de bal” mai acătării?
h) „Marii noștri doi absenți”… Cum îi stă bine românașului nostru „imparțial”, nu putea lipsi bârfa la adresa lui Ciolacu și Ciucă (ex-covrigarul și ex-generalul). Nu cred că și-au „planificat” atât de oportun „vizitele afară”… Oricum la orele 23 și ceva, după show, am închis „sticla”. Puteau să vină „la resturi” oricând… Nu mă mai interesa, vorba aia „Tarde venientibus ossa!”… Premierul se laudă, acum, cu o convorbire telefonică directă cu Donald Duck în care l-a asigurat de mersul nostru (de șoricel), „ne-a-bă-tut” (!) alături de marele nostru „elefant” (pardon, aliat strategic). „Încă-șeful” PNL vine cu o „îndurare” semnificativă a Austriei față de noi, în chestiunea interminabilului Schengen (pe „uscat”!). Cum rolul „șefului de stat” este, în primul rând de a „veghea” și a reprezenta Românica – pe linie de politică externă… Iată cum cei doi mari absenți (și cotați la pariurile turf-ului – „horse rating” – cu „șanse”) s-au și „insiduat” în / sub pielea de „președinte”… Așa că, „ ’geaba” concurenții noștri de luni-seara și-au vărsat năduful și zoaiele pe „aceștia doi”: au fost „Ciuca” imprecațiilor și „Ciola(nul)cul” mult dorit – „knocked-out”?… Câinii latră… caravana trece… Ferească-mă ‘Ăl de Sus de vreun parti-pris….
Ca să mă justific, în finalul acesti paragraf, citatoman fiind: „Demagogul, la tribună, / Ne prezintă în răspăr: / Adevărul ca minciună / Și minciuna adevăr” [Florea Ștefănescu – „Adevărul și minciuna” – 2011]. Dar, mai ales, special pentru schizofrenicu’ de Gică a lu’ Simion, acuzat de „probleme sexuale” cu colegele de Parlament: „Demagogia, azi, perfida, / Se ia în Parlament ca SIDA, / Deci să se pună preventiv, / La microfon, prezervativ” [Elis Râpeanu – „Pledoarie pentru epigram – 2007”].
Epi -„Log”: După așteptarea și „sosirea” lui Godot sau „Post-Festinul”…
„Gala Premiilor de consolare” s-a terminat… Nu s-au terminat însă nedumeririle: în definitiv, cine este acest Godot atât de așteptat? Să nu uităm înțelepciunea altora: în atingerea unui țel, mai important e drumul spre acesta și nu țelul însiși… Tot așa, și aici, așteptarea unui eveniment e mai importantă decât evenimentul însuși… S. Beckett nu mai este printre noi să ne poată da un răspuns. Bine s-a spus, teatrul absurd (cinste și lui Eugen Ionesco!) a făcut furori în deceniile 6-7 ale secolului trecut, dar câți au priceput mesajul? Chiar și „spilcuiții” occidentali… Să nu-l uităm și pe Bulgakov…(telefonul, de la Stalin, care nu mai sună…). Ce a făcut Digi 24 tv. se potrivește de minune cu marele Will: „Much Ado about Nothing” („Mult zgomot pentru nimic”). Să zicem oare, „Așteptând un președinte”? sau… „Un tramvai (pardon, președinte!) numit dorință”?… Incursiunile în cultura universală pot continua la infinit. Eu unul, azi, mă gândesc la tabloul lui Salvador Dali – „Presimțirea războiului”…
„The Day After”, mă așteptam la un potop de comentarii, mai ceva ca deluviul lui Noe… N-a fost așa. Pentru că „evenimentul” atât de trâmbițat n-a fost pe măsura așteptărilor! Și este ceva firesc… Cu sau fără cei doi „mari absenți”, sufragetul românaș va continua să se întrebe „Eu, pentru cine votez?”…
Bulă candidează independent la prezidențiale. La final, primește doar trei voturi. Muiere-sa îl ia la rost: „Bulă, sunt supărată pe tine!”… „Da’ de ce, Bubulino-mujer?”… „Ai primit trei voturi! Știam eu că ai amantă!”…
P.S. Voi încerca o modestă „disecție” a întrebărilor-provocare” (?) puse la „Gala premiilor de consolare” în episodul următor… Take your time!… Have a little patience! I.e., „Aveți puțintică răbdare!”…Până atunci… vorba de la Europa liberă: „S-auzim numa’ de bine!”…
Citește și:
- OMULUI I-A FOST DATĂ LIMBA SPRE A-ȘI ASCUNDE GÂNDURILE
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
