Am crescut cu percepția falsă că noi, românii, suntem foarte importanți în lumea largă. Cu alte cuvinte, cel puțin până în 1990 credeam, unii dintre noi, că suntem buricul pământului. Poate că ne ajuta să gândim astfel îndeosebi propaganda lui Ceaușescu și a echipei lui precum și victoriile obținute de sportivi în numele României. Acestea nu erau puține. Echipa de handbal a băieților ne ținea încordați la fiecare atac la poarta celor din RDG și răsuflam ușurați la orice atac eșuat al est-germanilor. Patzaichin la rândul lui ne făcea să stăm liniștiți încă de la prima bătaie a lopeții în apă, iar Viorica Vicopoleanu în 1968 la Olimpiadă, sărind atât peste cei aproape 7 metri de nisip cât și peste toate națiunile prezente acolo ne-a dat încă o dată sentimentul unei națiuni bine înfipte printre națiunile de luat în seamă ale vremii.
A urmat apoi vremea lui Ilie Năstase, care i-a făcut pe importanți oameni ai planetei să rostească numele României. Chiar umbla clandestin un banc: întrebare radio Erevan: știți cine este Nicolae Ceaușescu? (un nume pronunțat cu mare grijă atunci), vă spunem noi: un obscur politician pe vremea lui Ilie Năstase. Noi ne amuzam atunci chiar și cu acest fel de glume. Spuse doar în cercuri sigure. Așa am crescut mulți dintre noi. Cu percepții induse și mai ales cu vise. Nu aveam emoții în simulacrele numite de comuniști, alegeri. Pentru că se organizau și de ei astfel de activități. Fiind un partid unic participam cu toții prin neimplicare directă ( un oximoron obositor și inutil) la congrese fără nici un fel de miză. Și, nu credeam o iotă din ceea ce scriau ziarele cu privire la fericirea românilor după ce secretarul lor general se reporta la fiecare 4 ani. De fapt, nu le citeau decât corectorii din redacțiile ziarelor. Și mai mult ca sigur responsabilii cu cenzura, care astfel învățau limba română.
Așa era atunci. Și cum ziceam, credeam că avem o țară cu un impact deosebit între cei care chiar decideau în lume. Exportam pe credit utilaj petrolier, tractoare agricole, utilaje pentru construcții, în țările în care ceilați nu puteau vinde mai nimic. Ceea ce noi produceam se plia pe puterea lor de cumpărare și le erau suficiente din punct de vedere tehnic calitativ.
Acum, nimic din toate astea nu mai sunt.
Dar avem alegeri. Libere. Și în locul unui singur deștept avem o mulțime de purtători de vorbe și o altă mulțime necunoscută care precum regizorilor ne pun pe pânză personaje în cea mai mare parte a lor, necalificate pentru pozițiile pe care vor să se urce. Asta, la modul general, pentru că subiecții sunt și ei la rândul lor diferiți. Precum în filmele americane, actorii ucid în multe feluri. Singura constanță este faptul că oamenii sunt morți. Împușcați, înjunghiați, înnecați, otrăviți etc.
Revenind la președintele care se vrea ales începând de duminică 24 noimebrie; contează numele lui?
Dacă tot vom fi umiliți sau nerespectați, contează cum îl cheamă pe cel ce va fi plătit de noi să ne reprezinte? În cazul ultimilor doi N-A CONTAT ABSOLUT DELOC. Ba, din contra, ultimul și-a bătut joc de noi la oră de maximă audiență tratându-ne cu flit. Ne-a arătat că nu contăm și putem spune orice, că pe el nu-l atinge nicio scamă. Și a fost aruncat în 2014, pe brațe ca un învingător de către cei care acum ne propun un altul, asemenea lui, fără că vreunul dintre ei să-și asume ceva din mizeriile cu care KWJ ne-a copleșit. Ni-l prezintă ca pe o variantă nevinovată de bunic, familist și iubitor de țară. Crezând că mare parte dintre noi am rămas cu mintea înrobită de minciunile ultimilor 20 ani.
Nu, mulți își dau seama de înșelăciunea și minciuna adusă de formațiuni infracționale, legal constituite în partide și se orientează către cei care cât de cât au dovedit că nu ne pun țara toată pe tarabă. Și mai privesc spre oamenii care au trudit aproape gratis pentru țară. Ceilalți, deși fac, la propriu, spune la gură, au guvernat în așa fel încât salariile și pensiile să fie diminuate, ca efect al unor decizii specific incompetenților sau neștiutorilor. Acum ei ne promit că vor aduce bunăstare. Nu sunt buni decât pentru furat. Bani sau voturi. Alții, ceva mai radicali, și în aceeași măsură populiști, dar habarniști total, ne promit și ei o președintă scoasă din spuma mării. Doar că ei ne-au arătat o spumă poluată cu reziduri ale unor minți tulburate de progresul regresat de gen sau fără gen. Și o iubitoare de maimuțoi din kiev. Să spunem, ca pe vremuri, un NU, HOTĂRÂT, celor ale căror minciuni și vorbe la întâmplare nesăbuite ne agresează cotidianul chiar și în această săptămână.
Viitorul nu sună bine cu așa repetiții ale trecutului. Avem nevoie de un cu totul alt prezent. Nefiind un articol electoral, nu spun cum să votați. Am spus cum să n-o faceți. Măcar că știați deja.
