M-am născut în Caransebeș în 23 noiembrie 2004 și am absolvit liceul la Colegiul Național „Traian Doda” din Caransebeș. În prezent, sunt studentă în anul I, la informatică, la „Universitatea de Vest” din Timișoara. Aș spune că pasiunile care mă definesc sunt matematica, unde am fost olimpică națională, natura și, bineînțeles, arta. Am început să cochetez cu scrisul în liceu, dar recent am avut oportunitatea de a mă apropia mai mult de acest domeniu, de când am descoperit un mediu extraordinar de cald și frumos la cenaclul „Comuna 30”.
1.
în nopțile când
îmi cuprinde cu ghearele plămânii
cea mai caldă îmbrățișare
e arsura
jocului de șotron
zgâriat pe interiorul pielii mele
liniștea nu o să
ne prindă din urmă dacă
inventăm povești și
mixăm melodii cu versuri pe care
nu o să le învățăm
dacă
vorbim orice
oricât
Cu ce device-uri putem înlocui
inimile celor care nu simt
ca să facem economie
de carne proaspătă?
ajung
la bucata de eugenie
căzută din sarafanul de duminică
al fetiței care
sare numai pe bucățile de pavaj roșii
pentru că îi place
culoarea sângelui
a limbii mușcate
la geamul de vis-a-vis
4 papagali gustă
pentru prima dată libertatea
unui termopan;
unul are culoare verde ca
otrava pe care
o beau in unele dimineți
ca să nu-mi
mai bată vântul printre coaste
o dată la 4 zile
la 673
are loc big bang-ul și
nu se mai știe diferența dintre
vocea mea și cea a berzelor
2.
la 11 ani a căzut salcia
în prima zi de iulie apar licuricii
în ultima zi de august
mor sufocați
în borcane
și nimeni nu mai stă
pe scaunul din capătul
grădinii de frică
să nu-i crape piciorul
nu se mai pot ține secrete în
craniul ăsta cu pereți subțiri
copii se joacă în lanul de
mătrăgună și mușcă
din ea până le putrezesc dinții
și adorm în lumină
artificială
mi-au spus că
dacă tai un cap de șarpe
ți se spală
7 păcate
atunci am năpârlit
prima oara
și mi-au mâncat solzii
înainte să plec.
3.
odată ce m-am vărsat pe podea
nu mai pot să-mi scot
sângele din epidermă
sinusoida mentala e
miel la tăiere
strivită ca să nasc o alta
atunci când
îmi inspir trecutul și
uit că e al tău
între două palpitații
mă ia de mână
umbra cu degete elastice
de care
m-am agățat în trecere
prin spărtura de la geamul dormitorului
în care m-am născut.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Maria Nițu: „Cercuri galbene la tâmpla zilei”
- Citește mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
