Cristina Boncea (n.1 ianuarie 1998) a debutat la 17 ani cu romanul „Octopussy” care face parte din trilogia cu același titlu; au urmat alte două romane. A absolvit Facultatea de Filosofie și în prezent urmează cursurile masterului de Inovare Culturală din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Preocuparea ei principală este poezia.
enya
hai să aruncăm o privire
așa infantil gândeam când am mers
în vizită la colega noastră în cimitir
găsită cu greu printre zeci de coroane
n-ai fi zis că enya a fost așa iubită nici
nu cred că știam atâția oameni
până la 15 ani.
i-am scris furioasă scrisori mi-a spus că
mă iubește când am văzut-o înainte de
noaptea aruncării în gol de la zece etaje
cum am aflat din reportaje la mec romană
și încă nu părea real. am văzut cum
toată lumea avea ceva bun de spus
dar eu nu.
era doar prima persoană care a comis actul
la care ne gândeam și noi miruna ne-am
supărat împreună când directoarea nu a
menționat-o la festivitatea de deschidere
în clasa a X-a. doar pe un alt fost elev care
a murit încercând să salveze un copil de la înec
pe el da.
la noi în liceu s-a luat următoarea măsură:
pentru actele de auto-vătămare comise
în incintă – un punct scăzut la purtare.
mi-am imaginat de multe ori scena o visez
desculță pe marginea acoperișului am citit
despre cum mai trăiești câteva secunde chiar
și zdrobită de asfalt probabil a simțit
impactul actului ei premeditat mi-am
amintit cum a zis că va răspunde câinele
la ușă când o mai caută cineva.
mă întreb ce face acum fratele tău
mai mic nu l-am cunoscut niciodată
am doar câteva poze cu noi credeam
că ești urâtă ca mine din cauza acneei
vreau să știu dacă a meritat dacă îmi
poți păstra un loc just in case și cum
recomanzi să procedez
să mă scufund într-un lac înghețat ca aglaja veteranyi
sau în cadă ca hannah din 13 reasons why?
nici acum nu știu ce să cred despre fata
care ne-a arătat mie și mirunei
cum e să fii moartă.
încă trăiești
trăiești
trăiești
trăiești.
ceva orice
păpușă confecționată
din DVD-uri aruncate
de millennials
fiecare așază un pahar
la perete
șușotesc
când îți aud vocea.
se iau de mâini
adolescente
dansează pe trap englezesc
e mare crack house
în plexul păpușii
când zici ceva
orice.
chiloții lor atârnă
în semn de pace
fire de păr sintetic prind
viață ca șerpii Medusei
se încolăcesc de câte un stâlp
brațele păpușii sus jos sus jos
de buză îi atârnă un semn de întrebare
pun la cale o invazie
se reorganizează
ca stolul de păsări
al cărui prim-rândunel
a schimbat direcția
în declin până aterizează
în realitate
fetița se așază în genunchi
mama, plânge!
zi ceva
orice.
x. încredere
încrederea ca leagănul pisicii
elasticul se trage înapoi și sângerezi
înduri
încerci din nou
rănile supurau
dinainte ca fire mai mari
să vă lege
ca siamezii într-un cocon
& unul vrea să plece.
cred într-unul instinctul meu
călăuzitorul
busola internă cu baterii de pe olx
care nu mai pornește
în contact cu sângele
intoxicat.
crezi în mine când am uitat de reguli
& m-am uitat la noul sezon
în solitudine.
& când am zis
că nu îți revine sarcina
de a te război cu demonii mei
să nu mă crezi.
încrederea ca un hol cu oglinzi
în parcul de distracții.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Sorin Voicu: „La capătul hărții”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
