Sorin Voicu, inginer automatist la o multinațională, caută să evadeze în spații erodate, părăsite, în debaraua minții, de unde încearcă să mai recupereze câte ceva. Participant la mai multe lecturi, prezent în două antologii și în câteva reviste, speră la un volum cinetic.
următorii patruzeci de ani
oprești lupta când începi să înțelegi
că ultima vietate din cutia
unei femei primordiale,
cea care te ține cât de cât pe coordonate,
cea care îți reduce excesele
înspre care trage animalul din tine,
se stinge ușor.
pereții debaralei se apropie
cât să nu te sufoce, fotonii îndreptați
până acum în față se dau peste cap
și scopul pentru următorii patruzeci de ani
nu mai e preaplinul inimii
ci mai puținul suferinței.
atunci cauți în această lume
plină de posibilități
drogul potrivit
drogul care să-ți activeze visele lucide,
unde te poți juca cu narativa
așa cum vrei tu.
nu suntem noi de vină
am nimerit cu puțin noroc
în partea de sus a sinusoidei,
a unui montagne russe
și am crezut că acolo vom rămâne.
acum ne ținem cu îndoială
de convingerile care aveau sens în vârf,
acolo de unde hăul părea mult prea departe.
prindem viteză la vale și știm
că trebuie să ne desprindem.
nu am vrut să vedem semnele,
am apăsat ca nebunii pe accelerație.
la final, dacă mai scăpăm, vom putea
să spunem că cineva a sabotat
direcția, accelerația
sau frâna pe care
abia acum o descoperim.
narativă, divertisment, pâine cât să nu mori
regele înțelept e patronul artelor.
regele înțelept își cinstește poeții
care îmbracă balaurul în văl de catifea.
regele înțelept își cinstește menestrelii,
trubadurii care ating corzile corecte
cu vraja cântecului lor.
regele înțelept își cinstește pictorii,
cei care aștern pe pânza istoriei
tușe tari, personaje ecvestre
și, mai ales, nobile.
regele înțelept își cinstește actorii
care declamă cu patos calea de urmat.
regele înțelept își cinstește artiștii
care fac apel la emoție,
care aduc imboldul mobilizator.
voi, cei plini de virtute,
apărători ai valorilor, haideți.
la câmp, la pădure, la război,
căci al vostru e regatul,
dar în niciun caz,
în morții mamelor voastre,
nu veniți la castel!
evadare
sunt confratele care îți spune să nu riști
acolo unde nu ești penalizat în niciun fel.
sunt maimuța care își apucă
puiul de mână și îl trage în jos
să nu mănânce bananele,
mult timp după ce sarcina
a încremenit în firul electric.
sunt partenerul care ia calitățile de bune,
dar pe defecte pune lupa.
sunt naratorul care îți spune când se trezește
să nu te duci direct la drog,
la recompensa imediată,
chiar dacă totul e mai șters doar prin ochii tăi
decât prin ochelarii de realitate virtuală
de care nu știi cum să scapi.
la capătul hărții
dincolo de cocioc, de pădure,
de câmpurile de la fermă,
un balaur cu ochi însângerați
mă face de fiecare dată să privesc în altă parte
și să adorm fără teamă în locurile cunoscute.
uneori am însă impresia că lumea asta
pe care o pun în insectar
nu a existat niciodată,
că facem lucruri
la presiunea unor oameni morți
doar pentru că ne scapă
de oarecare responsabilitate,
că totul e o lupă ce mărește anemoia*
de care mă agăț când încă mai văd
noaptea prin iarbă
ochii roșii ai sălbăticiunii.
*anemoia = sentiment nostalgic față de un trecut pe care nu l-ai trăit niciodată
doar un set bun de scuze
în podul ăsta plin de praf și mentă uscată,
cu un ochi de geam prin care intră
mai mult zgomot decât lumină,
încerc să accept că nu există butonul
care schimbă oamenii ca în filmele
rulând pe cearșaful minții mele,
că mai bine las lampa proiectorului
să se stingă împreună cu lumea
căreia îi pasă prea puțin de gravitație.
în satul ăsta din bărăgan
încerc să mă uit la emoții ca la droguri,
îmi promit că o să mă iau la palme
de fiecare dată când joc prost jocurile,
că o să-mi scot din cap
liana care mă încolăcește,
crescută din perversitățile unei virtuți
ce claxonează la fiecare intersecție.
aici, ca oriunde altundeva,
dacă e să îmi doresc ceva cu adevărat
e ca la finalul zilei să nu fie totul
doar un set bun de scuze.
Citește și:
- [CRITIC GUEST] Sorin Voicu: „Sunt omul care pretinde că e o mașină care pretinde că e om”
- [CRITIC GUEST] Virgil Botnaru: „Alți oameni concreți”
- Vezi mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
