Mă numesc Melisa Balint, am 18 ani și sunt elevă la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” Arad. Am început să scriu poezie din pură pasiune și sub îndrumarea unei profesoare de limba și literară română care mereu mi-a fost alături, iar mai apoi am început să scriu simțind că este o parte din mine pe care o pot exprima și care poate avea un impact pozitiv. Pe lângă literatură și poezie mă pasionează mult geografia, psihologia și filozofia, fiind și o iubitoare de diferite genuri muzicale. De asemenea îmi plac mult pisicile. Prezentă în antologia „reStart 2023” coordonată de Florin Iaru și Dan Mircea Cipariu și editată de Ioan Matiuț.
***
credeam că dacă o
să resimt briza mării
sau adierea vântului sau am să aștern mii de versuri și cuvinte…
O să îmi găsesc pacea și poate că
atunci o să fiu fericită.
credeam că o să mă îndrăgostesc de un om
și o să îi arăt ce înseamnă
iubirea.
am cimentat inima cu inima ca fiecare rană
să pompeze pentru artera dreaptă care are nevoie
de sursa de energie și
cunoaștere pentru a se putea reface,
sau?
apoi am cimentat suflet cu suflet pentru ca amidonul și
prezenta minereurilor să
Corespundă și gradația ADN-ului să fie complementară și
consecventă.
Inimă cu Inimă
am cimentat fiecare perfuzie și fiecare dezintegrare
și proces de degradare pe care
sufletul meu l-a suportat ca
sa poată sa iubească iar și sa se refacă printr-un proces
de vindecare și iubire necondiționată.
am cimentat iubirea în sufletul confuz,
pierdut și lipsit de libertate.
[v] metrou
aș vrea să-ți simt atingerea
fie în zonele centrale,
în metro,
într-o cafenea sau în patul pe care îl
împărțim cu
așternut din bumbac și
miros de apă de trandafir
ca doi copii care abia s-au
îndrăgostit.
my body
corpul tău
precum
niște văi pline de
civilizații care,
își caută chemarea în neant.
Iar corpul meu
e doar o peșteră, prin care
ori de câte ori
îl analizezi te vei pierde, în
conglomeratele de flori, ciuperci și
buburuzele spiritului
care le veghează.
Cina cea de taină
nu am să mai apuc să te
revăd
și nici paltonul tău de catifea,
bastonul tău din lemn de stejar,
pe care te susțineai când simțeai,
că îți pierzi echilibrul.
nu am să mai văd
nici zâmbetul tău
nu mai rămâne nimic.
nici tonele de cartuș,
de țigări;
marlboro scurt sau
winston
în ambalajul albastru.
și nici poveștile
din România socialistă,
sau Republica Populară
Română și chinul al lui
Ceaușescu.
e doar memento în capul meu.
Nimic
Cu Montell Fish în căști
Interacțiunile dintre oameni,
În anticariate, saloane, parcuri,
Pe străzi,
În școală
În toate zonele aglomerate
Intră în sute de pagini
Subliniate, citite, analizate și
Recitite să fie inutile
Să nu mă ajute la
NIMIC
Restaurare
Casa nu mai are demult 4 ziduri
Ci 4 membre
Nu are un acoperiș, ci o inimă.
Nu are camere sau baie
Ci probleme o droaie.
Dar eu promit să bat cuie și să lipesc
Până când rănile le cârpesc.
Și voi deschide ferestrele
Și voi lăsa soarele să intre
Și îți voi șterge lacrimile cu poezie de mătase
Cu ramuri de liliac și miros de vanilie,
Cu îmbrățișări și declarații
Deloc false.
casa nu mai are demult 4 ziduri,
pentru că zid cu zid s-a dezintegrat.
așa cum a trecut viața și
s-a descompus sufletul meu,
pentru ca zid
cu zid să facă
proiecția
casei.
casa în care
ramurile de mesteacăn se vor perpetua,
se vor preface
iar
razele soarelui vor
purifica locul.
casa, nu mai reprezintă
doar niște ziduri
nu are camera, nici baie,
nici cuie să bat și
să lipesc
proiecția casei de la cărămidă
cu cărămidă și zid cu
zid,
pentru
Restaurare.
- Citește mai mulți invitați ai rubricii CRITIC GUEST – AICI
