Pentru ca cele două să fie active se apelează la amenințare. Sunt instrumente cu care se lucrează în terorism. De orice fel. În acest triunghi circulă aceia despre care am scris nu demult. În următoarele rânduri voi încerca să explic fără a avea informații cheie din mijlocul triunghiului, ceea ce este pus la cale și ca urmare ce urmează a se întâmpla într-un termen destul de scurt. În București, mai precis în clădirea Guvernului se va încerca lovitura finală care să răstoarne în parte ordinea constituțională și care să mențină un sistem deja bine închegat. Așa cum spuneam, nu dețin informații în acest sens, dar dețin creier activ care pune în planșă toate evenimentele care s-au derulat în ultimii zece ani în țară, dar cu precădere cele din perioda apropiată. Mai precis iau ca bază de plecare ziua de 10 august 2018. Când, s-a experimentat. Mai mult ca sigur acel test a fost prelucrat și servit ca model de lucru dar și ca proiect pentru care s-au putut livra banii. Un fel de demonstrație din partea celor puși să execute care să arate că ei sunt în stare să ducă un astfel de proiect și deci își merită banii. Asta, doar în ceea ce privește ziua din august 2018. Testul în sine a arătat, mai ales după încheierea ostilităților din teren cel puțin două lucruri: (1) până unde sunt capabili să meargă inițiatorii și (2) reala susținere din partea unei autorități a statului care, prin acțiune sau inacțiune facilitează reușita „loviturii” decisive, din care nu vor face parte cei de acum, gen Bot sau alți rezistenți. Aceștia sunt folosiți doar pentru teste.
Faptul că puterea executivă nu a reușit să aducă în fața justiției pe cei vinovați de tot ceea ce am văzut la televizor în acea seară este și o dovadă a faptului că înăuntrul justiției există o temere majoră de poziționare individuală, cât și un semnal că strategia funcționează și că oamenii sunt deja „fezandați” pentru ceea ce urmează dincolo de acest exercițiu. Și, încă un lucru de spus este acela al reacțiilor din partea externă. Favorabile nu victinilor ci din contră, atacatorilor.
Autori cu nume la acest test: Klaus Werner Iohannis, lideri USR, Dacian Cioloș, activiști din tabăra REZIST, procurori care au marșat pe ideea cercetării celor care sunt în slujba națiunii. ș.a. Cu toții ușor de identificat și individualizat fapte. Care nu s-au încadrat înăuntrul Constituției. Și, ca atare, fapte care atrag răspunderi chiar penale. Riscul neaducerii unui astfel de dosar complex în fața justiției este unul imens. Pe care România nu și-l poate permite.
Mergând mai departe cu raționamentul invoc opoziția totală a lui KWI la tot ce înseamnă stat constituțional și funcționarea lui. Refuzul nejustificat de revocare a procurorului general în ciuda unei hotărâri a Curții Constituționale, emiterea ilegală a unui decret de menținere în funcția de șef de stat major a unui general din structurile armatei, refuzul obsesiv de a promulga legi emise de Parlament, însoțit de declarații politice care sfidează logica instituției prezidențiale, una echidistantă. Mai nou refuzul de a promulga bugetul în nepăsarea efectelor întârzierii acestui fapt. Toate acestea îl fac pe numitul KWI responsabil de fapte în afara legii fundamentale, fapte care trebuie să fie puse de îndată într-un dosar de cercetare de înaltă trădare și trimis în judecată. Asta o cere INTERESUL imediat al ȚĂRII. Iar puterea este OBLIGATĂ la a solicita justiției un astfel de demers. Altfel toate se vor întoarce împotriva ei. Și nu se vor putea dezvinovăți cu privire la ce urmează să se întâmple. Nu doar lor ci întregului stat unitar român. Pentru care foarte mulți români înaintea noastră au plătit cu viața să existe. Și nu e nimic gratuit în acesată ultimă afirmație.
Apoi, emiterea ordonanțelor de urgență care au creat puțină agitație în sistem datorită măsurilor cuprinse în textele lor. Deși ele fac obiectul unor reveniri la normal, prin lozinci bine ticluite se încearcă în aceste zile a se deturna sensul celor scrise scolo în speranța dar mai ales în motivarea unor acte de nesupunere civică. NU contează ceea ce faci, bine sau rău. Contează cel mai mult felul cum promovezi ceea ce faci. Acesta e principiul sau mai degrabă rețeta după care acționează oamenii mărunți ai sistemului. ȘI exact asta fac. Cei vizați și cercetați de noua secție de investigare a faptelor din justiție au devenit acum vârfuri de protest și transmit mesaje cu conținut mincinos cunoscând și bazându-se pe naivitatea sau pe nepriceperea românilor. Desigur un nou semnal că nu au în plan o capitulare. Nici epopeea Kovesi nu este în afara subiectului. În plus aceasta aduce și tema că în România se poate orice cu condiția tupeului la maxim după ce docilitatea s-a impus ca și criteriu de acceptare sau promovare.
Acestea toate care sunt la vedere și încă multe altele din imersiune duc către un deznodământ aproape sigur: desființarea în parte a ordinii constituționale în intenția menținerii României sub o cupolă de interese străine. Spun în parte pentru că vor avea nevoie în sprijinul pedepsirii celor care se vor mai opune, de unele prevederi legale, tocmai pentru a da o imagine de oameni drepți și călăuziți de bune intenții.
Pentru ca desfășurarea acestora să nu fie tulburată de chestiuni neprevăzute cum ar fi o stare de necesitate a fost nevoie și de o „măgărie” în ordinea Ministerului apărării naționale, ușor de înfăptuit de cel căruia nimic nu-i mai pasă. Acel decret complet ilegal ar putea crea o oarecare confuzie în timp. Doar că intervențai ministrului a retezat acesată posibilitate. Nu se știe însă la ce nivel. Dar emiterea decretului așa ceva a urmărit.
La nivelul întregului aparat de administrare a statului român însă este deja creată o incertitudine cu privire la stabilitatea funcționării lui, încât oamenii se tem pentru ei însuși iar acolo unde deciziile sunt așteptate echivocul începe să-și facă apariția. Mă refer desigur la justiție unde oamenii cu inteligență peste media sunt într-o așteptare justificată de împiedicările politicului.
Eu încă mai trag nădeje că zarurile încă n-au fost aruncate și cei de la putere încă nu și-au pierdut bruma de realitate și în următoarele câteva zile vor fi în stare să-și tragă propriile concluzii și mai ales să acționeze. Până la urmă deși nu este deloc ușor, ei trebuie să aibă în vedere doar continuitatea existenței în hotarele sale a statului nostru. Căci, în această situație ne găsim chiar dacă ne e greu să recunoaștem. Și, repet. Fără a avea informații dinăuntrul sistemului am scris toate acestea. Punând în ordine lucruri care s-au întâmplat și care se întâmplă.
O contribuție decisivă la prezumat dezordine din țară vine chiar din partea UE care amenință în fiecare zi cu activrea art. 7 din tratatul de aderaree. Sigur că el poate cântări întrucâtva dar riscul distrugerii statului român este infinit mai mare iar autostrada pe care vor veni actorii este deja gata. Președenția rotativă din acest moment poate fi în acest moment o piatră de moară. Cu toții din UE stau acum cu ochii pe pradă așteptând parcă un ultim scâncet pentru a se năpusti pe organul care li se pare mai atractiv. Exact precum vulturii pe hoituri. Măcar că România nu este un hoit decât în mintea unor turbați. Și pestriți la fiere.
Departe de țară, din inima UE, mai spun doar „God bless România!”…
