Scriu aceste rânduri cu exact două săptămâni înainte de 5 noiembrie, marțea decisivă a lumii. Lumea mai mică, de la care lumea mare așteaptă un semnal de oprire a ultimei zvârcoliri a satanei, are de ales între o căruță și un Lexux.
Ambele sunt mijloace de transport și deci utile omului în truda lui cotidiană. Doar că mai contează, din fericire, viteza și confortul. Asta numai dacă nu ne facem planuri să trăim intens pe parcurusl călătoriilor. În acest caz căruța se va plia foarte bine pe intenții. Iar dacă îi punem și coviltir ne putem desfășura în deplină siguranță și intimitate. În plus putem beneficia și de curenții din aer numai buni să aprindem felinare „ticluite” electric. Cu toate aceste avantaje tot nu cred că va fi cineva întreg la minte, stârnit din lumea aia mică, să aleagă căruța în detrimentul automobilului.
Deși pare că societatea americană este împărțită aproape în două părți egale, mie îmi este greu să admit faptul că o „căruță” ar putea lua voturi atâta timp cât opțiunea cealaltă sub toate aspectele este net superioară. Tocmai de aceea mizez mult pe înțelepciunea unui popor bine așezat între popoare să arate lumii mari că își merită renumele și prin opțiunea lui din prima marți a lui noimebrie va reașeza normalitatea democrației constituționale și va arunca definitiv toată pleava aceea de stângă progresistă inumană la haznaua istoriei și să se alăture astfel celor din secolele al XVI-lea și următorul (inchizitorii și iacobinii), întrucât nimic nu pare a-i diferenția de aceia. Și astfel, până la turul 2 al alegerilor de la noi, probabil vom ști și noi pe cine să alegem, sau să ni-l aleagă alții.
Și așa facem trecerea oceanului înainte de sărbători.
Important este că nu vom încheia anul cu același individ cu care l-am început, în poziția cea mai de frunte din stat. Mulți dintre noi vom considera ca și un cadou faptul că vom scăpa de KWI. Definitiv. Deși cunoaștem zicala, schimbarea șefului, bucuria prostului, cred că aici nu se va aplica. Cu greu se pot însuma atâtea rele într-un singur individ și mult prea mare ghinion ar trebui să avem încât următorul să aibă mai multe metehne decât are acesta de acum.
Trecând în revistă paleta de candidați și evaluându-le șansele în mod real, niciunul nu pare a se apropia măcar de apucăturile solare ale nealesului de două ori. Cu greu ne vom schimba convingerile după 5 noiembrie. În ceea ce mă privește eu am încredințarea, pe baza experienței, că la ora asta toți cei care sunt deciși să voteze știu deja cum o vor face. Numai dacă în SUA se vor răsturna din nou lucrurile la noi se vor activa serviciile. Doar că de data asta va fi foarte greu. Campania electorală care va începe în scurtă vreme nu va reuși să schimbe nimic în economia votului din decembrie. Ea (campania) se va desfășura doar pentru a se justifica banii aruncați la presa dependentă de politică. Cealaltă presă se mulțumește cu firimituri din partea unor candidați cu șanse reduse. Vom avea parte de alte determinări sau alianțe imediat după validarea noului șef de stat.
Pe vremuri spuneam că cel mai bun să câștige.
Nu câștiga nici atunci cel mai bun dar ne verifica atenția. Ne vorbea frumos, ne promitea fel de fel dar conta, cum
spunea un „mare gânditor sovietic”, cel care număra voturile din cutie. Sau de cel care stătea pregătit cu cealaltă cutie pregătită pentru validare. Acum cu digitalizarea cutiile sunt de prisos. Se poate câștiga doar din formulă. Vor întreba cei mai mulți, cum? Oricine a creat o mașinărie știe cum să umble la ea să o strice parțial sau total. Trebuie doar să-i ceri asta. Dacă ai nevoie de un rezultat îl poți obține prin aplicații matematice în sens invers. La noi sistemul electoral nu e atât de complicat încât să fie nevoie de prea mulți specialiști în programare. Și nici nu s-a mers vreodată până la capăt cu verificarea fizică a voturilor din cutie sau saci. S-au „descurcat” ei când s-a candidat pe colegii uninominale și trebuiau împărțite resturile după o formulă a câturilor de opt (metoda proporționalității d”Hondt). E drept că atunci a rezultat un Parlament de cca 700 de indivizi de soiuri multiple dar nimeni nu s-a sinchisit. Erau buni toți la democrația pedeliberală sau ARD-istă de atunci. Acum se merge din nou pe liste de partid ceea ce face din liderul de gașcă un fel de suprem. Oricum treaba cu colegiul nu a funcționat deloc. Parlamentarul nu avea nici o legătură cu oamenii din colegiul în care a candidat. Sigur că nici acum nu are vreo legătură cu cei de la care ei cer votul dar e mai simplu și ușor de verificat.
Nu este nevoie de două zile să se finalizeze toată aventura cu sacii plini la BEJ-uri.
Totul se poate termina în cca 4-5 ore după închiderea urnelor. Cu tot cu schimbarea cutiilor dacă se va ivi necesitatea. Vor argumenta unii că partidele au observatori în secțiile de votare. Așa e. Numai că acei oameni sunt acolo pentru o zi, flămânzi, obosiți și cu ochii pe ceas. Niciunul nu este atent la activitățile președinților sau locțiitorilor din secții. Aceștia fac și desfac după cum le este menirea sau funcția. Și e aproape imposibil să probezi loialitatea lor față de lege.
Nu încerc să spun că nu contează votul nostru. Spun doar că bătaia de joc este la un nivel invers proporțional cu încrederea pe care noi o avem în așa-zișii „oameni politici”. Ei cred că noi îi prețuim, iar noi credem că ei ne iau în serios. Nimic mai fals. Cu toții jucăm într-o comedie grotescă la care din păcate nu râde nimeni. Că n-are de ce.
Revenind la lucruri serioase,
candidatul Ciolacu a clocit un nou proiect de dezvoltarea al României atotcuprinzător. Pare că nimic nu i-a scăpat. Promisiunea că PSD va împărți puterea pare una tot din filme. Din acelea exclusiv cu proști. Admitem că PSD-ul va câștiga primul loc în procente și voturi absolute. Ceea ce îi va conferi și poziția de prim ministru constituțional. Dacă Ciolacu va câștiga cum va gândi el împărțirea puterii? Va da mandatul de premier unuia de la următoarele partide? Nimeni, dintre cei normali nu va crede așa ceva. În acest caz Ciolacu nu-și va putea ține promisiunea și va fi pus în MINCIUNĂ. De câte minciuni este nevoie pentru ca cineva să fie declarat mincinos? Așa că, nene, fă cumva și retrage-ți vorbele fără acoperire ca să nu extindem minciuna și la celelalte.
Personal nu am nici un fel de așteptări de la următorii demnitari, mare parte dintre ei fiind cam aceiași. Sper totuși ca cel ce va câștiga mandatul de președinte să fie măcar atât de responsabil și să țină România departe de intențiile războinice ale celor din UE și să nu mai zgândere ursul de la Moscova. În rest, aici prin țară mă aștept chiar să înțepe broasca ce l-a ajutat să treacă lacul. Adică, în traducere să le dea peste mână chiar și celor de la PSD. Oricum dezmățul nu va porni înainte de sfântul Ion.
