Nimic din ceea ce ne înconjoară nu vine așa, din senin. Și, știm bine toate au cauze. De obicei ele nu ni se spun pentru că cele mai multe sunt presupuse a fi deja cunoscute. De pildă, la meteo, suntem anunțați de iminența unei furtuni sau a unor condiții meteorologice fără a ni se explica în detaliu cauzele.
În dezvoltarea societății umane lucrurile au stat mereu în paradigma interesului sau a beneficiarului direct.
Oamenii nu trebuiau lăsați liberi de capul lor să se administreze cu ajutorul nodurilor de la bâtă, și astfel încet-încet au apărut construcții (grupări, triburi, națiuni, alianțe, uniuni) care să genereze în mijlocul lor ambianță, bunăstare și continuitate. Apoi, pe măsură ce ei au început să se miște a apărut necesitatea schimburilor de mărfuri și obiecte dintre ei. Unii aveau ceea ce alții își doreau. Ceva foarte firesc și normal vom spune noi acum. Numai că pe atunci pentru a face o friptură, după ce deja „ai halit” una, și ai simțit pe papilă diferența aveai nevoie de foc (nu spun că azi nu ai nevoie). Or, acesta (focul) nu era la îndemâna oricui, (fabrica de chibruturi de la Brăila s-a făcut mult mai târziu, iar de brichete chinezșeti nici nu se poate face vorbire) el rămânând în posesia unuia cu pile la OSIM, și nefiind dispus să-l pună pe tarabă free, s-a gândit că poate să facă un profit măreț, precum America azi și de acum înainte, și după calcule bine întocmite a reușit să fixeze un preț relativ corect astfel încât cel nesățios să poată să-și frigă cotletul de mamuțel rătăcit printre spinii Anatoliei.
Sigur că n-a fost vorba de bani, ci doar de un schimb pe măsura dorințelor celor doi. Nu știu ce ar fi avut flămândul de oferit în schimbul focului dar sigur a fost ceva ce l-a mulțumit pe aducător. O femeie, câteva zeci de capre sau alte rumegătoare, acces la fântână, e greu să facem azi presupuneri. Și până la urmă dacă ambii au fost mulțumiți de tranzacție nici nu mai contează. Contează că noi azi avem foc și ne putem face singuri grătarul plătind doar niște bănuți. Care s-au inventat ceva mai târziu. Când deja focul era dorit de toți membri triburilor.
Între timp s-au inventat alte lucruri de care ei aveua nevoie.
Pentru că bănuim doar că îmbrăcămitea lor era în funcție de zona în care trăiau. Dacă unora le erau sufieicnte frunzele de ferigă sau chiar de bălărie, altora le cam îngheța fundul cu frunzele de brad. De aici nevoia de stofe și mătăsuri. Și odată cu ele a apărut transportul. Nu au inventat cămila sau calul. Le-au luat deja ca pe un dar al Creației, sau ca pe niște rămășițe ale potopului și le-au recalibrat pentru muncă. Asta a fost ușor că n-au avut nevoie de acceptul lor. Și așa au apărut în mijlocul triburilor cu prototanga oameni îmbrăcați cu haine dar și cu cămile încărcate cu stofe. Apariția banului ca mijloc de schimb a fost rapidă și eficientă. Am trecut peste descoperirile de aramă și fier pentru că ele au dus imediat la sfâșierea oamenilor între ei. Și articolul se vrea unul pașnic. Dar banul pe atunci era exclusiv din aramă. Produs în niște matrițe rudimentare dar numai în posesia unui foarte mic grup de șmecheri. Un fel de Bildeberg de Caucaz-Babylon. Și am ajuns la bani.
De aici încolo putem trece rapid peste cca 6 (șase) mii de ani, când deja avem așezate puterile globale în funcție de dolari, petrol, yuan-i, ruble, euro, și cu voia unora, tot mai puțini, roni. Aceștia contează azi mai mult decât contăm noi,
călcătorii acestui pământ. Sigur vorbim doar despre numărul lor, nu despre simpla deținere în scop numismatic. Am învățat la școală, la economie politică (unii știu despre ce e vorba) că masa monetară care circulă într-o țară ar trebui să aibă acoperire ca și garanție în masa de aur deținută de respectiva țară. Și probabil era corect. Atâta timp cât cifrele se răsturnau corect pe documente. Și cât n-au apărut golani care să le mistifice. Care aveau nevoie de bani scăpați de sub control. Nu spun pentru ce, că mi-ar lua prea multe caractere. Pentru orice, numai pentru a păstra bunăstarea oamenilor, nu. În general, pentru control. Pentru a ne controla pe noi, pe toți. Pentru a ne așeza pe o cale de rulare și a ne păstra pe ea. E clar că nu e o treabă ușoară să manevrezi cca 8 miliarde de oameni. Să gândească cum li se spune, să se supună unor reguli anormale, să nu mai fie oameni. De ce vor asta? Poate voi încerca să expun unel motive altă dată.
Acum, trăind ultimii 70 ani din tot atâția, am reușit să desprind faptul că mai multe grupări s-au zbătut să ajungă la nivelul suprem de a dispune de omenire după strict voința lor. O voință din capul locului, malefică. Și pentru asta n-au lăsat niciun efort să se risipească. Au făcut totul. Aproape că au ajuns la capăt. Numai că, acest capăt pare că le-a fost chiar capătul lor.
Aflăm, odată cu reinstalarea lui Trump la șefia SUA cu ce s-au „ocupat” unii de acolo și de prin alte locuri. Unele le bănuiam doar, dar acum avem și probe că au existat foarte multe acțiuni proiectatate, plătite și făcute de oameni care exact ceea ce am scris mai sus își doreau. Avem din presă avansată chiar o sumă cu 10 zerouri bugetată de democrații americani în sprijinirea acțiunilor acestei organizații, numite oximoronic USAID, de fapt o negație a ajutorului care s-a vrut a fi un înțeles de felul: ajutor al United States. Așa de mult au ajutat democrațiile de prin lume încât au impus ca lideri oameni de joasă calitate gata oricând, pentru bani să execute orice, chiar și în defavoarea propriului lor popor. Am citit chiar și numele lui M. Ciolacu pe o listă ca fiind beneficiar de bani de acolo. Noi nu putem crede că cineva dă bani doar pentru că omul promite ceva. Deci liderul PSD-lui dacă a luat bani de la USAID va trebui să presteze ceva în folosul acelora de acolo. Sau să o fi făcut deja. Vom afla negreșit. Chiar dacă va fi prea târziu, tot e bine să știm. Măcar vom ști cine a pus umărul la pauperizarea națiunii noastre. Și cu ce preț nici nu mai contează.
Acum, cu fiecare zi ce trece vom avea informații de acolo și vom reuși să punem cap la cap scopul pentru care unii „au muncit” pentru ca societatea să meargă diferit față de normal. Și pentru ca oamenilor să li se dea o direcție de vot total aiurea.
Nu ne miră deloc acum faptul că în ultimii 20 ani am avut ca lideri supremi în stat oameni compromiși total, submediocri ca și caractere, neiubitori de bine. Și nu ne mirăm nici azi de felul în care inutilul de la Cotroceni nu vrea să plece de acolo. Asta, deja știm, e o strategie pusă la punct de aceiași „morcoveți găunoși” care nu înțeleg vremurile și încă mai speră că vor mai conta în acest an. E dovada faptului că sunt proști și nu-și văd locul nici azi. Chiar dacă zgomotul avalanșei îi asurzește pe toți, ei nu-l aud sau sunt preocupați cu ascuțirea pixurilor. Am început cu meteo. Avalanșa tot în această categorie se încadrează. Măcar că nu e obligatoriu să se întâmple. Sunt niște condiții ca ea să plece din loc. Se stârnește. Exact ca în 1989. Noi nu suntem, geografic înafara spațiului. Suveransimul a trecut de stadiul primului vârf, care o ia la vale. La noi e clar că el rulează. Nu poate fi oprit. Avem doar două opțiuni. Să ne urcăm pe val sau să fim duși de el și aruncați pe stânci. În ciuda faptului că sunt mulți care nu acceptă realitatea acest val este real precum Alaska, și se mișcă. Că vrem sau nu.
Pildă. La radio se spune depsre existența unei tornade și se dau date cu privire la direcție și viteză. Toți oamenii normali aflați în calea urgiei își iau măsuri din vreme, se ascund prin beciuri și așteaptă. Alții mai sceptici și curioși vor să vadă ei tornada cum se mișcă și abia în ultima clipă fug la subsol. În grabă ei nu mai apucă să se îmbrace și vor suferi peste măsură astfel că vor pieri.
Chiar dacă nu ne place ce va veni, noi va trebui să luăm în considerare ideea de a ne pune la adăpost de tornada care are, din fericire, și beneficii. Și, când vom ieși la suprafață vom vedea că pagubele chiar dacă sunt mari pot fi reparate, dar ne vom putea bucura și de dărâmarea a ceea ce era deja putred și instabil din apropierea noastră. Iar pentru o vreme vom fi bucuroși că ne putem ajuta unii pe alții la reconstrucție.
Citește: mai multe OPINII ale autorului – AICI
