LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (xiii)…
Scrisoarea a noua: SCRISOARE-DESCHISĂ CĂTRE: TURNUL EIFFEL (Paris) & STATUIA LIBERTĂȚII ( New-York)
Iubitele mele monumente funerare,
Să nu vă vexeze aparenta mea formulare insolentă; (en effet / as a matter of fact) este o marcă de profund respect, pentru că reprezentați amândouă, sinecdotic, prea-umanele coșmaruri (les symboles de / the icons of) civilizație-progres și aspirație-utopie, spre neîngrădirea metafizică a omului… Vă aflați amândouă, de o parte și de alta a Atlanticului; pe undeva – ÎNTRE (Sic!) – mă mai găsesc și eu, umil român-ardelean, venitură în Insulele Britanice. Există aici un fel de „triunghi amoros” (de la dreapta <<Est>>, la stânga <<Vest>>): În primul rând, în ciuda legendei că oțelul din La Tour Efiffel de Champ de Mars ar parveni de la Reșița „românească” – (en fait /in fact) atunci, vremelnic, teritoriu austro-ungar – există aici un sâmbure de adevăr; procedura turnării acelui oțel a fost preluată de la noua rețetă reșițeană; deci, totuși și totuși o legătură cu România ardelenească… În al doilea rând, Statuia Libertății din New-York este – azi! – proprietatea d-lui yankeu Bradford Hill, a cărui actuală soție este… Iasmina Milutinovici (născută și școlită în Timișoara); din nou o legătură cu România ardelenească (bănățeană)… În al treilea rând, prototipul Statuii Libertății (yankee) se găsește în Jardin du Luxembourg (Paris), autor – Frederic Auguste Bartholdi; statuia respectivă a fost un cadou al Franței pentru centenarul + încă 10 ani al Independenței (și Revoluției!) Americane; armătura de oțel a statuii (de 93 m. cu soclu cu tot) a fost executată tot de ing. Gustave Eiffel de Paris… ce vreți, amour francais a l’americaine / American style French love… În al patrulea rând, o statuie asemănătoare au și britanicii; Britannia (cu mai multe înfățițări în mai multe locații din U.K.), ceva mai „bătrână” decât surata sa franțuzoaică: cele 7 vărfuri ale coroanei sale stelate simbolizau gomoșenia britanică a apogeului Imperiului, recte, cele 7 continente (în mintea briților): Europa, America de Nord, America de Sud, Asia, Africa, Antarctica, Oceania-(i.e., Australia, Noua Zeelandă et Co. …). În al cincilea rând, … mai exist și… eu … încă; stau în Britain (Kent) iar ca român- ardelean „încleiez”(nu în sensul golănesc de a… !) menționatul „triunghi amoros” și cred că sunt primul dacă nu și singurul care realizează (de la englezescul „to realize”…) că avem de-a face cu o astfel de „trilaterală”!…; în definitiv, și aici avem Turnul Londrei (London Tower) și Turnul de la Westminster (cu faimosul Big Ben)… la fel cum, în Românica, avem Turnul Chindiei (sic!)…
Înainte de „a reveni la oile noatre”… cred că este totuși cazul să mă justific pentru etichetarea voastră drept monumente funerare… Dar,„și mai înainte”, să ne lămurim cu „zisa franțuzescă” cu oile… revenir a nos moutons. La cel de-al treilea unghi al „triunghiului amoros” pomenit, ar veni, în completare, „zisa englezească” (British…) to get back to our sheep – nu cred că sună prea englezește, poate ceva de genul to put one’s foot in it – recte, „a o face de oaie”… mai pe românește, în „dialect de gang/mahala”, nefamiliarizat cu limba lui Shakespeare, „să-mi bag… picioarele!…” E clar acum?… Deci:
Pe de o parte, Turnul Eiffel (conceput de Emile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre), ridicat de Eiffel & Co. (firma celebrului Gustave Eiffel, care cumpărase brevetul de la cei trei angajați, menționați mai înainte), inaugurat la 31 martie 1889 în cinstea Centenarului Revoluției Franceze, la deschiderea Expoziției Universale, a fost hulit de elita intelighenției francaise a timpului. Considerat o monstruozitate de metal, în fermecătorul și romanticul Paris, încărcat de atâta duhoare (de la „duh / spirit”, sic!) medievală, menit să dureze doar 20 de ani, La Tour Eiffel a supraviețuit și a devenit simbol nu numai al Parisului, ci și al întregii Cocoșimi galice (nu „galinacee”!…); la 28 noiembrie 2002, s-a contabilizat cel de-al două-sute-milionulea vizitator! Simbol al progresului științifico-tehnic al vremii, devine monument funerar al ambițiilor gomoase deșănțate nu numai ale parizienilor, francezilor, ci și al întregii suflări omenești ratate…
Pe de altă parte, Statuia Libertății („La Liberte eclairant le monde”), aflată pe Bedloe’s Island – vechiul nume – ar putea și ea „spune”: It’s a long story!. Povestea începe în 1876 și se termină în 1924… Inițiativa „cadorisirii” yancheilor (sub spectrul „bunei fantome” – Marquis de La Fayette; nu înșir aici toate cele 10 noms de famille…) a aparținut lui Eduard de Laboulaye (istoric și abolitionist); „Facerea / travaliul” a necesitat mari eforturi financiare, iar aici, un nume ilustru: publicistul Joseph Pulitzer – a contribuit, decisiv (!), la crearea emulației americane în adunarea de fonduri (de la cele mai modeste – sub 1 $ – , în „sus”). Celebrul publicist poartă numele propriului premiu de excelență în jurnalism – premiul Pulitzer!… Nu!, nu e eroare de formulare, căci vreau să fiu insolent, sarcastic până la capăt: de pildă, râul care trece prin Arad (de fapt, Târgu Mureș, Alba Iulia, Deva și…) – orașul meu de adopțiune pentru a doua treime a vieții mele – îmi poartă (și mie) numele! (sic!)… De ce este – pentru mine – Statuia, (și ea!) un monument funerar? Pentru că și ea „îngroapă” marile idealuri utopice iluministe ce-au făurit Franța modernă dar și America (revoluționară și independentă)… Evenimentele – la cronologia istorică – s-au derulat în ordine inversă (întâi, 1776, apoi, 1789…); „morbul” rămâne cependant, francez… dar,… ca vremelnic locuitor al Perfidului Albion, nu pot uita ancestralitatea unui Thomas Hobbes!.
Priviți lumea noastră actuală, haotică, dezorientată, sfâșiată de fatal de interminabile conflicte… Iată de ce, veți înțelege: atât La Tour Eiffel cât și The Statue of Liberty rămân pentru mine monumente funerare… Un fel de „Ce-am avut și ce-am pierdut (pardon, îngropat…)”…
Din nou, iată de ce le adresez LOR (!) prezenta epistolă, iar acum e momentul să intrăm în adevăratul conținut al acesteia…
1. Nu mă pot opri aici nici din insolență și nici din insolit: am să încep cu un P.S. al prezentei epistole și acesta… nici măcar adresat celor două monumente funerare: Sâmbăta trecută a fost zi de Sf. Ilie (și prâslea dintre cei trei fii ai mei îi poartă numele;… de fapt, sfântu’ proroc poartă numele lui prâslea al meu! sic…). La tine, Sfinte Proroc, mă gândesc: mare trebuie să fie mânia Cerului pe bietele sale creații, de ne potopești cu foc și pară, „asezonate” cu furtuni și inundații cumplite… În Cartea a treia a regilor (cap. 17-20) din Vechiul Testament, Ilie înseamnă în ebraică „Dumnezeul meu este Iahve”. În acord cu Noul Testament, atât catolicii cât și ortodocșii te sărbătoresc pre Tine, Sfinte Ilie; la catolici e mare sărbătoare pentru Ordinul carmelit, la ortodocși, în speță, românași, peste 120.000. de persoane îți poartă numele, bașca faptul că ești ocrotitorul Forțelor Aeriene Române… Ce Deriva continentelor, ce Tectonica plăcilor, ce vulcanism și seismicitate naturale!… Vax! Noi, nemernicii de oameni, suntem cei care am intoxicat planeta, purtați cu entuziasm de elanul avântat (sic!) al progresului… Care mama-dracului progres, că tot pierim pe capete?… Tot „circul existențial” în care ne bălăcărim de când am venit pe lume – prin „grația divină”, sau „moșiți”, mai degrabă, de Darwin- Wallace – tot acest „balamuc”, spun, ni se datorează nouă, oamenilor: nu există armonie (asta-i o prostie utopică!) ci doar conflict (asta-i cruda realitate structurală biologico-socio-culturală … Homo homini lupus & Bellum omnium contra omnes!). De aceea, Sfinte Ilie, continuă-ți opera cu și mai mult sârg! Poate ajungem și noi, nemernicii, la mult visata mea anarhie bine temperată… Asta-i adevărata libertate ca înțelegere a necesității! Nu vrei, dobitocule de homo sapiens-sapiens, să pricepi odată naibii cum stăm cu această necesitatea înțeleasă? Foarte bine, atunci un pumn în gură, un glonț în ceafă și … alegeri „libere”!…. I.e., PANEM ET CIRCENSES!… Pace!… Juvenal!
2. Da, „foarte DA”!… Cei vechi n-au fost deloc tâmpiți: au formulat eufemistic ceea ce noi numim azi MANIPULARE! Peste veacuri și veacuri s-a produs și o altă perversiune (leninisto-stalinistă, deși nu sunt sigur că „cei doi monștri” dețin primatul…): „Spuneți-le ce vor s-audă!”… și „să vadă!”, aș adăuga eu, cu referire la cele două „monumente funerare” la care „fac vorbire”… Aici, cel puțin pentru mine, politichia românească deține capul de afiș: circul cu alegerile, uite catindatu’, nu-i catindatu’… nici acum nu e clar cu „orarul electoral” al Romînicăi; la atâtea modificări, din mers, ne putem aștepta la orice…Vorba aia, să n-ajungă cumva „ilustrul” Putin să candideze (și!) la „tronul” de la Cotroceni… Circului „performat” de „aleșii” noștri în Parlamentul Europei, întru personificarea lui Șoșo-Bau-Bau, i s-a dus buhu’ în lumea largă…(all over the world) nu mai comentez, că m-apucă „greața voioasă a cotidianului”… Dacă până și biserica ortodoxă de la noi a simțit nevoia să reacționeze… într-un târziu… De fapt, chiar „cloavna națională”, viitoare președintă a țării… dă Doamne!… (la concurență cu alt muieret – Elena Lasconi, care-i cam calcă pe urme, bardei naționale) spune cu emfază „O să mă înjure toată Biserica Ortodoxă…” Colac peste pupăză, dragii mei misogini-sexiști, iată, la „coarnele plugului” Europa se află cele patru „mușchetare” – QUADRI – MATRIARCHIA!: Ursula von der Leyen, Kaja Kallas, Roberta Metsola, Christine Lagarde… Cine-i „Domnul de Treville” („comandantul mușchetarilor”)? Deocamdată (totuși, un bărbat!) Antonio Costa; să nu se culce pe o ureche! La orizont, așteaptă o altă „scorpie cu fustă”, Marine Le Pen… De aceea, boieri dumneavoastră, nu credeți că ar fi mult mai corect să spunem „Pupăză peste colac”?!… Ce dracu’? Nu mai sunt bărbați pe lumea asta? Iată, și peste „Gârlă” la yankei… după ce i-a fost „pișcată” urechea dreaptă cu un glonț, Donald Duck se înfoaie și mai abitir în penele lui de „rățoi castrat / eunuc de Disneyland”, Joe Biden (la țanc motivat de un new-Covid!) renunță la o nouă candidatură și… până și pe Casa Albă vrea să-și întindă aripile indiano-afro-americane o rățoaie-„vice” – Kamala Harris!… (îi dau dracu’ pe cei de la CNCD!…). Deci: Boys, where are your balls?…
3. Dar să nu uităm de Panem et Footballenses & Panem et Olympicenses!… E ușor să închizi gura prostimii (pulimii) aruncându-i – din când în când – vreo ciozvârtă sau vreun codru de pâine iar apoi, deturnându-i atenția prin ceva ce place, atrage și-o îndepărtează astfel de adevăratele probleme ale zilei. Lăsați, Băi, „durerile de cap” pe seama „bravilor” voștri conducători! Ei știu ce fac, mai ales, ce trebuie făcut, spre adevăratul bine general!… (de fapt, exclusiv, al lor…). N-au odihnă, „… Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid …” (Pace ! Eminescu…). Păcat că un sport ce mi-e drag mie (haide „U” Cluj!, Haide CFR Cluj!, Haide UTA!…) a devenit un mijloc de manipulare (și deturnare!) politică. Ce dracu’ altceva a fost lacrimogena, patriotardă beție victorioasă a eșecurilor echipei naționale la Turneul final UEFA din patria lui Siegfrid Nibelungu’? Mă rog, și englejii mei au lăcrimat a doua oară, consecutiv, la pierderea unei finale, în fața corridei dezlănțuite de Furia Roja… Încep – foarte curând – Jocurile Olimpice de Vară (ediție festivă!)… la Paris! Un prilej minunat pentru visele faraonice ale lui Monsieur President de la Republique, Emmanuel… Poate mai spală din rușinea pățită cu partidul „găinei galice” Martine Le Pen… În definitiv, cine, fucking Hell, l-a pus să fie și el un „președinte-jucător”?… Sub oblăduirea Turnului Eiffel, din nou o prea-mărire „moartă” a unei glorii de mult îngropate în Champ de Mars… De peste Gârla atlantică va adia duhoarea altui cadavru al libertății – „Statuia”! Totul e o „splendidă” manipulare, „mârșavă” deturnare… Nu vedeți, Voi, adresantele mele, înțepenite în giulgiul funerar al unei lumi ratate, ce se petrece în realitate? Ce ne paște? Nu vă adie – dinspre Estul apropiat (!) duhoarea cadaverică a războiului? La ce mai folosește semeția Turnului și aurora speranței radiate de Statuie?…
Ca de obicei, iubitele mele monumente funerare, aș avea atât de multe să vă spun! Ca monumente cu această noimă, păstrați-Vă totuși menirea de eternă readucere aminte… a gloriilor acestei lumi îngropate, și ea, în Everestul de gunoaie pe care tot distinsa de „Ea” le produce neîncetat… în primul rând gunoaie umane!…
Ce ne așteaptă, în primul rând, pe noi, românașii (că tot ne credem „buricu’ Pământului? Un nou (sau nouă!) Agamiță Dandanache la Cotroceni? Un nou val de prostime / cretinime patentată politic la frâiele țării? Un nou duș rece (economic, sic!) după euforia „cadorisirilor” electorale… evident, anul viitor? Căci o notă de plată va trebui oricum achitată!? O nouă „revoluție” (interminabilă!) în educație școlarizare/formare spre a produce noi și noi deșeuri pe piața muncii? O nouă emulație în învățarea preventivă a limbii ruse? (N-am nimic, decât admirație sinceră față de marea cultură rusă). Aici e vorba de „altceva”!… știți prea bine… Să ne dregem cu toții vocea spre a intona litaniile cu Sic transit gloria mundi & Vae victis!?
Asta vreți dragele mele monumente funerare? Sau preferați un final en fanfare?
În anecdotica franțujilor circulă o poveste despre un texan (petrolist) putred de bogat ce vizita, prin anii ’30, în premieră, Parisul. Ca tot yankeul „cult” (poate cool…), văzând La Tour Eiffel, nu s-a putut abține?: „Dacă tot n-ați găsit petrol aici, de ce nu ne vindeți nouă, dracului, ditamai (fucking!…) sonda asta?” [Interogația subsemnatului: nu cumva cei trei proiectanți ai Turnului – angajații lui Gustave Eiffel – s-au inspirat din una din noile tehnologii ale timpului – extracția de țiței? Oricum, baba-i moartă și îngropată azi, cu „galopul” deșuchiat după energie verde!].
În anecdotica yankee, circulă o vorbă despre un franțuz, un brit și un românaș ce se hlizeau – toți, în premieră – la The Statue of Liberty… Franțuzul – „Oh, c’est merveileuse, c’est magnifique!”; Britul – „It’s wonderful, masterpiece!”; Românașul – „Să-mi bag…. picioarele…! ” [Comentariul subsemnatului: Franțujii au și ei cam aceeași versiune, dar spectacolul se petrece la Muzeul Luvru, în fața tabloului Mona Lisa…]. DIXIT!…
Citește și:
- GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (12)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
