În prima parte m-am ocupat în ceea ce am scris de starea noastră internă și cum vom putea schimba radical situația actuală. Pentru că, suntem de acord cu toții, nu suntem bine deloc. Și încă mai putem face ceva să întoarcem istoria în favoarea noastră. O simplă privire de suprafață ne conduce la ideea că singuri, aproape întotdeauna ne-am descurcat cel puțin onorabil. Când domnii noștri au avut aliați, s-a întâmplat ori să fie asasinați, ori să rămână singuri pe câmpurile de bătălie. Doar cu rușii la 1877-1878 am dus-o până la capăt.
Acum voi face referire în cele ce urmează la efectele politicii de alianțe din ultimii 75 ani și cu accent pe perioada de după 1990.
Nu strică așadar să ne amintim că în anul 1941, statul român de atunci a decis trecerea râului Prut cu armată pentru a-l susține pe Hitler în campania lui de distrugere a Europei. Fără prea mult succes și cu pierderi masive, acțiunea dovedindu-se un fiasco a fost oprită prin arestarea liderului de la acea vreme, mareșalul Ion Antonescu și mai apoi printr-o decizie a regelui Mihai s-au revizuit planurile operaționale ale armatei prin reconsiderarea inamicului. Astfel că România a ales să acționeze de partea aliaților în contra lui Hitler, ale cărui armate le-a silit să se retragă complet din țară. În ciuda faptului că Regele Mihai era șef al statului atunci, mareșalul conducând un guvern doar, el a reușit să impună un ordin de atac convins de justețea acțiunii sale, considerând faptul că regele era mult prea tânăr și neexperimentat pentru astfel de decizii. Măcar că viziunea mareșalului nu prezenta niciun fel de garanție. Concluzia acelui timp a fost că statul român, prin liderii lui, nu a fost în stare să-și coordoneze acțiunile conform intereselor sale ci doar în urma unor viziuni pe termen mediu a unui singur individ necontrolat de vreo instanță constituțională. Practic, un om a decis cu de la sine putere să trimită la moarte corpuri întregi de armată doar pentru că așa a înțeles el timpurile. Efectul trecerii Prutului de către armata română a fost dezastruos pentru țară în următorii ani. Asta e istorie. Acei ani au avut cu totul alte determinări. Astăzi lucrurile sunt mult mai serioase și periculoase decât atunci. Și se pare că din nou suntem plasați în tabere greșite.
Suntem de aproape 20 ani în NATO și cam tot atâția în UE. Serioși cum ne pretindem ar trebui să ne facem câteva socoteli pentru a putea constata dacă suntem sau nu pe plus.
În ceea ce privește NATO putem spune sigur că am cumpărat cioara de pe gard. Cu bani mulți și cu cedare de suveranitate. Concluzia? Suntem proști de-a binelea. Am stat cu sovieticii mai mult de 10 ani în țară după 1947, le-am hrănit și întreținut armata pe gratis pentru că așa a vrut Stalin, i-am scos afară fără a trage un singur cartuș și n-am învățat nimic. Sigur comuniștii și-au dorit o societate aidoma celei din URSS, numai că nouă nu ni s-a cam potrivit. Și ar fi durat mult prea mult. Așa că ne-am debarasat de ei, preferând pe la începutul anilor 1970 să dezvoltăm economia apelând și la tehnologie imperialistă, nu doar sovietică. În tot acest timp rușii ( sovieticii) și-au văzut de ale lor și nu ne-au istovit cu incursiuni militare, fiind într-o alianță total defensivă. Ne-au chemat ei să ne alăturăm lor în 1968 să-i pedepsim pe cehi dar Ceaușescu, un șmecheraș de clasă le-a tras zăvorul în timp ce semna export de instalații petroliere către arabi. Că aceiași ruși l-au pedepsit 21 ani mai târziu este o altă poveste. Tot istorie. Cert este că rușii nu ne-au atacat, chiar dacă și-ar fi dorit.
Cu UE este o altă tărășenie. Una cu efecte întârziate.
La care niciunii dintre noi nu am fost și nici nu suntem pregătiți. Renunțarea la suveranitate și cedarea resurselor în favoarea UE sunt printre cele mai nocive efecte.
Pentru suveranitate s-au luptat strămoșii noștri. Cu greu au obținut-o și cu mult mai mult efort au menținut-o. Dar ce înseamnă să-ți pierzi suveranitatea? Ce e așa de periculos în asta? În primul rând un popor suveran poate să-și decidă singur evoluția. De suveranitatea lui depinde viitorul generațiilor. Cedând-o, nu faci altceva decât să lași decizia cu privire la copiii și nepoții noștri în mâinile unora care n-au nici un fel de simțire sau empatie pentru poporul român. O chestiune care în timp poate duce prin emigrare în masă la asimilarea altor culturi și identități străine națiunii noastre. Mai luăm în considerare și faptul că Dumnezeu ne-a așezat pe acest teritoriu și ne-a dat identitate nu pentru că n-ar fi avut altceva mai bun de făcut, ci pentru că suntem socotiți un neam care ne temen de El și îi slujim aici așa cum ne-au învățat strămoșii. În ceea ce privește resursele, ele ne-au fost lăsate pentru a ne asigura o viață liniștită și tihnită, nu pentru a le tranzacționa. Măcar pentru acestea două noi, această generație, suntem obligați să devenim mai responsabili și să-i oprim pe veleitarii națiunii române în a ne distruge la propriu. Nu spun că nu avem nevoie de alianțe ci doar că înăuntrul lor noi trebuie să fim cu adevărat parte, nicidecum anexă.
Ambelor alianțe le datorăm taxe sau cotizații. Nimic nu e gratis.
Primim în schimb vorbe și zâmbete. Și promisiunea că în eventualitatea unui atac al Rusiei, armatele NATO vor sări să ne apere. În insulele tropicale nu există în locuințe încălzire centrală. Caloriferele sunt inexistente. Și acolo vine luna decembrie doar că ea vine cu cca 28-30 grade. Comercianții de instalații de căldură dau faliment dacă își propun deschiderea de afaceri acolo. NATO ne flutură pericolul rusesc deși noi cu rușii am avut graniță pe treisferturi de țară cu ei și nu ne-au călărit cu oaste să ne certe. De ce ar face-o acum? Doar dacă nu-i lăsăm în pace și îi ciupim de fund mereu s-ar putea supăra pe noi și în două-trei ore ar fi la Curtici cu câteva brigăzi. Dacă nu-i stârnim ei n-au nicio treabă cu noi. Realitatea ne-a arătat în acești doi ani că lucrurile cu ei stau exact așa. NATO inventează inamici, apoi propune statului țintă o aderare în scop de apărare la nevoie. NATO are buget consolidat din taxele plătite de membrii alianței. Industria de apărare produce și trebuie să vândă. Unde să vândă? În Afganistan? Acolo nu e nevoie că americanii de azi lasă armamentul cadou turbanistanilor. Cu muniție cu tot. Ca să aibă cu ce produce atentate. Sau să le vândă piraților din Somalia. Și să justifice costurile întreținerii unor structuri militare.
Pe final, cam pe așa ceva se duc banii noștri. Pornind de la legatul la cap în lipsa durerii până la omoară-mă să-i dăm de lucru și cosmeticianului de cadavre. Alianțele sunt bune doar dacă există beneficii de ambele părți. Altfel sunt costuri inutile și pierdere de vreme.
Citește și:
