Ne apropiem de perioada alegerilor. Când se vor relua aceleași teme și atitudini cu care nu doar că ne-am obișnuit deja dar ne-am și decis să le parcurgem de fiecare dată la fel.
În ciuda faptului că încă din 1990 am putut constata că am ales o cale greșită, noi ne încăpățânăm să n-o abandonăm. Pentru că ne e mai ușor să acceptăm grăunțe zilnic și să așteptăm precum găinile din ogradă ca o altă găină să vină la rând înaintea noastră pentru a fi scurtată de cap. Atâta timp cât grăunțele vin, nicio găină nu se arată tulburată de lipsa vreunei surate de la ospăț. Unele poate chiar se bucură, având mai multe grăunțe de cules, deși în timp se va dovedi fatală lăcomia lor prin faptul că vor ajunge la greutatea ideală mai repede.
Această rețetă s-a perpetuat timp de cca 30 ani la noi și pare că nimic nu se va întâmpla pentru a fi oprită.
Deși noi știm foarte bine că cei care ne zâmbesc din toate pozițiile în care sunt lipiți (pe garduri, stâlpi, cruci) nu fac altceva decât să ne mintă, ne ducem în ziua alegerilor și punem ștampila „convinși” pe deplin că am procedat corect. Adică am ales foarte bine pe cel în care avem încredere. Și apoi gata cu relația noastră constituțională cu cel pe care l-am ștampilat. De aici înainte „acela” are doar voința partidului care l-a pus pe listă, și „ștampilantul” nu mai contează în niciun fel. El e acolo la ghișeu unde trebuie să-i platească celui ștampilat salariul. Și nu doar salariul. Unde mai pui că toți acești ștampilați ne-au stricat și o zi sfântă din săptămână. Am rămas după toți acești 34 ani cu ideea că așa trebuie și nimic nu se poate schimba. Mai grav este că tot acest timp se scurge din VIAȚA noastră. Timp pe care nu-l mai putem recupera și pe care nimeni nu ni-l poate da înapoi.
Concluzia se despreinde ușor printr-o zicală foarte bine ticluită de poporul nostru: paza bună trece primejdia rea.
Asta este. Nu ne păzim ograda, toți prădătorii au liber să ne jefuiască. Sunt doar două tabere: cea a proprietarilor, adică noi, poporul român, și cea a jefuitorilor strânși într-o tagmă cum spunea Tudor. Cine sunt jefuitorii? Nu le voi scrie numele aici din motive de spațiu și plictiseală, dar cu toții le știm. Ca o caracteristică generală ei sunt cei care au pus mâna pe dex abia după ce au devenit membri într-unul din partidele care de la început au avut acces la banii statului român. Și și-au însușit noțiuni într-o nouă limbă de lemn cu care ne-au încurcat existența. Mai apoi, prin școlile înființate tot de ei, și-au făcut rost de diplome care să le permită să fie egalii celor mulți școliți la în vremea când școala era o instituție nu o afacere. Cei mai mulți și-au făcut rost de diplome doar pentru a fi angajați la statul român în funcții din care să poată „executa” pe cei care s-au ostenit să-și facă o afacere pe cont propriu.
Așa au apărut mulți comisari la finanțe, la oficiile de protecția muncii, la sănătate sau te miri pe unde. Cu toții înfipți în scaune din care să producă prin mijloace oculte bani pentru ei înșiși cât și pentru cei care i-au numit în funcțiile respective. O chestiune fanariotă.
Iată de ce eu cred că deja am mai pierdut încă 4 ani datorită următoarelor alegeri la
care vom participa necondiționat. Și, din păcate vom avea parte de încă tot atâția ani de constatări și lipsuri precum și de ticăloșii comise de aproape aceiași actori
spoliatici.
Sigur că e ușor să vorbim despre ceea ce fac alții și acești alții chiar ne pot reproșa că ei muncesc în timp ce noi îi criticăm.
Așa este, doar că munca pe care o fac în mare parte este doar în folosul lor exclusiv noi fiind din nou băgați în ecuație în 2028, când alte priorități vor fi luate în calcul. Există soluții pentru a ieși cu totul din asta. Și nu sunt neapărat politice. Mai întâi
trebuie să vedem dacă chiar vrem să ieșim și apoi să ne concentrăm pe ceea ce se
poate face. Ne e bine așa? Atunci tot ceea ce am scris e degeaba. Nu ne e bine? Vrem să schimbăm? Dacă da, atunci va trebui să ne folosim mintea și să ne creăm o altă Românie care să ne placă nouă tuturor românilor. Și mai ales să participăm cu toții dacă se poate la construcția ei. Nu ca pe vremea comunismului ci ca pe vremea înțelepciunii date de Dumnezeu nouă românilor.
Așadar, dacă nu ne gândim la o proiecție politică atunci despre ce poate fi vorba?
Ne gândim la o construcție solidă cvasi-participativă în grupuri fixe de 100, 1000, din care să iasă lideri după criterii bine întocmite. În final se constituie un grup din acești lideri care să redacteze un program cu efect de lege fundamentală votat în
toate grupurile de 100, cele mai mici. Lideri nu pot fi dintre cei care azi fac parte din aparatul administrativ politic al statului până la nivelul de inspector. Vor avea nevoie de studii superioare și pregătire profesională bine argumentată în timp.
Acesta este formatul care trebuie să adminsitreze statul român. Fără partide politice. Și cu termen foarte bine definit. Toate sunt bine detaliate într-un proiect mult mai amplu, care cuprinde și o organizare administrativă diferită de ceea ce avem azi. Se vor păstra județele dar se vor înscrie în regiuni. Regiunile vor avea guvernatori aleși din rândurile liderilor. Iar aceștia își vor alege judecător șef, procuror șef, polițist șef, medic șef. Împreună vor avea responsabilități de guvernare a regiunii. Tot ei vor propune spre vot candidați pentru un Parlament. Cu atribuții extinse. Nu se va renunța la Parlament dar vor fi alte metode de accedere în el. Și cu multe alte atribuții. Și foarte important, nu vor fi remunerați de Parlament ci de administrația locală care i-a trimis acolo. Care, dacă își va permite, îi va plăti în funcție de activitate. Iar administrația locală va fi nevoită să-și ridice economia până la un nivel mediu acceptat pe țară pentru a putea trimite deputați în Parlament.
Restul, există într-un proiect detaliat. Nu ne gândim la federalizare ci la autonomie regională limitată, concurențială.
Citește și:
