LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (LI) | What the fucking hell is going on? ( I )
Justificare: RESET & RESTART
Nici nu știu de unde să încep… Câțiva prieteni care m-au contactat se întrebau ce se întâmplă cu mine de am absentat atâta timp din „paginile” lui Critic Arad. N-am dezertat! Se zice că unii m-au și dat gata „dus” și îngropat… nu e cazul… încă și, by the way, când „voi da colțul”, vreau să fiu „fript” iar cenușa să fie returnată râului care-mi poartă numele… Nu înainte de a-mi fi pusă cenușa sub cap!… Deocamdată, nu pot decât să spun că am avut parte de o vară complet ratată și o de o toamnă sclifosită… Motive foarte serioase de sănătate m-au ținut pe tușa evenimentelor; asta nu înseamnă că nu le-am „rumegat” și nu m-au condus spre concluzii amare, conform titlului acestui mini-serial… Dar acum, strâng din dinții care mi-au mai rămas și proclam ceea ce scriam la început: RESET & RESTART! Pentru mine, infernul continuă; haosul pe care-l simt – la nivel de țară și de lume largă – parcă intră într-o consonanță nedorită (parol!) cu supra-doza de cinism și sarcasm ce mi-a fost inoculată în ultimele luni de confruntare cu „tăvălugul sau mașina de tocat” a procedurilor medicale. Pentru mine, sarcasmul e un cinism multilateral dezvoltat… (Autorul). DECI:
1. „Precum în Cer, așa și pre Pământ”… sau „Precum pre Pământ, așa și în Cer”?…
Până nu demult, rondul ciorilor Aradului semăna cu ritualul schimbării gărzii la Palatul Buckingham: în zori de zi sau „în fapt de seară” își făceau turul deasupra buricului târgului, aproximând un ceas elvețian – parțial reparat (!?) – și croncănind tumultuos. Deci, m-am obișnuit ca în fiecare dimineață (devreme) și în fiecare fapt de seară (tot devreme), să mă hlizesc la armata de ciori frumos croncănitoare, ce se învârte câteva minute bune deasupra urbei; din balconul apartamentului, aflat (eu, nu ciorile!) la obișnuita țigară de dimineață sau de seară, le urmăresc cu osârdie și uimire: ca niște soldați bine instruiți, se învârtesc în cercuri largi și bine ordonate, de întunecă cerul… A propos de „cer”: nu mă refer la împărăția Celui de Sus, ci doar la cerul atmosferic și, eventual, astronomic! Ei bine, s-a cam dus dracu’ „ordinea și disciplina” zborului dragilor „concetățene urbane”… O mișcare browniană prevestitoare de rău, o dezorientare înfrigurată, panicată, ce mi-a amintit că am fost sub Ciclonul „Barbara”, cel de Cod roșu, pentru o bună parte din jumătatea de sud-est a patriei. Vorba vine, sau zisa lui Andreea Esca, „Ia, o ploicică acolo”… Am mai trecut de un vortex polar, acum ne paște un nou ciclon ce se formează în Atlanticul de nord-vest, ce mai, vine iarna; Carpații au încărunțit bine în mod prematur, sezonul de schi va începe și el, așijderea, prematur și ne întoarcem la „(…) les neiges d’antant” (!?) [Francois Villon – „Ballade des Dames du temps jadis”]. După o vară (standard), ce și-a respectat conceptul, apoi, după o „vară indiană” (varianta yankee) – reluată scurt și la început de noiembrie, pe post de toamnă – iată, plonjăm în ceva ce s-ar numi anotimp hibernal? Așa să fie, oare? Iată ce comenta – 08.10. a.c. – Andrei Ștefan, în Știripesurse.ro:
«Ciclonul Barbara, anunțat cu fast precum un cântăreț internațional care urma să susțină un concert uriaș în România, pare că ne-a ocolit, cel puțin pentru moment (…)Din păcate, aceste (…) evenimente nu au scos în evidență faptul că noi românii suntem niște apărători puternici ai propriilor păreri și reușim prin argumente și dovezi [? – n.n.] să le și susținem. A scos în evidență faptul că în acest moment suntem poate mai divizați decât am fost vreodată și că suntem capabili chiar să ajungem să ne urâm între noi doar pentru că alte persoane nu sunt de acord cu ceea ce credem noi.»
Prea bine, aici am vrut să ajung… În aprilie 1961, John Steinbeck (Nobel Prize – 1962) publica „Iarna vrajbei noastre”. Titlul este preluat din primele cuvinte ale lui Glouchester din Richard al III-lea din piesa lui Shakespeare „Now is the winter of our discontent / Made glorious summer by this sun of York”. Sunt cuvintele de deschidere a piesei, cele care pun bazele portretului lui Richard ca fiind un om nemulțumit si nefericit.
2. „Omul este o ființă mereu supărată” [Mugur Ciuvică]
Cam așa se exprima, acum nu prea mult timp, la un talk-show, pe Antena 3 CNN, controversatul jurnalist… Absolvent de medicină (pediatrie) – București, fost consilier prezidențial al președintelui Emil Constantinescu, apoi, din 2005, președintele Grupului de Investigații Politice [?] (GIP)… o carieră sinuoasă, din care nu au lipsit și confruntări destul de contondente cu justiția… to sum up, „o ființă mereu supărată”, cârcotașă, cum s-ar spune, „satisface perfect conceptul”… Ei bine, de data asta, „subscriu”! [Mircea Badea]… Și completez: p’ăștia nu-i mai satură nici Dumnezeu și nici Dracu’! Aferim…
Oricum, pentru mine, am de ce să fiu un om supărat: recent, am pășit în cel de-al 75-lea an (sau a 75-a „toamnă”) al ființării mele întru existență și cred c-am dat de dracu’ cu sănătatea iar când intri în „malaxorul” medical… nu mai scapi… Iată, totuși, și un motiv de bucurie: în 28 septembrie s-au împlinit deja doi ani de colaborare (loială!) cu Critic Arad… Un prieten arădean, ceva mai tânăr ca mine, îmi spunea deunăzi că nu mai e cazul să ni se spună „La mulți ani (înainte)” ci „La mulți ani înapoi !”… Bine cugetat! Dar „socoteala de acasă nu se ‹vâjește› cu cea din târg”: după aprox. 9 săptămâni de radio-terapie la Cluj, plănuiam ca – la întoarcerea la Arad – să mă „arunc” pe scris… aveam atât de multe de „povestit”… dar „șocul post-traumatic” m-a „ținut pe tușă”. „Toamna se numără bobocii”? Așa o fi, dar N.B. (!), socotelile se mai pot și încurca!… Acesta este și cazul meu…
Ați auzit de Jane Goodall? În fapt, Dame Jane Morris Goodall, antropolog, etolog, mamiferolog și primatolog, apoi, Mesager al Păcii din partea O.N.U. Savant de talie mondială, cel mai mare expert în cimpanzei din lume (35 de ani a studiat cimpanzeii în sălbăticie – rezervația „Gombe Stream” – Tanzania). Posesoare a numeroase premii și onoruri din partea mai multor guverne și universități de prestigiu. Îmi amintesc bine sfârșitul anilor ’70, când și la noi a apărut traducerea cărții sale celebre „În umbra omului” („In the Shadow of Man”), lucrare pe care am citit-o pe nerăsuflate. Din păcate, prestigioasa savantă britanică ne-a părăsit la 1 octombrie, a.c., la venerabila vârstă de 91 de ani. De ce pomenesc acum de ilustra savantă? Într-un ultim interviu, cu puțin timp, înainte de moarte, ni l-a „pictat” pe Donald-Duck-Dick [D.D.D.] cum n-a mai făcut-o nimeni până acum. Eu vreau doar să atrag atenția: „Au bon entendeur, salut!”… „Să fie clar!” (vorba „ex”-ului Adrian Năstase): eu mă refer, acum, la cimpanzeii noștri politici. Știți prea bine de cine este vorba…
„Există oameni care nu-mi plac și aș vrea să-i pun pe una dintre navele spațiale ale lui Musk și să-i trimit pe toți pe planeta pe care el e sigur că o va descoperi”, i-a spus Goodall intervievatorului Brad Falchuk în timpul specialului interviu de 55 de minute, dedicat vieții, muncii și moștenirii sale. Întrebată dacă Musk, fondatorul SpaceX și [fost? n.n.] aliat al lui Trump, ar fi printre ei, Goodall a răspuns: „Oh, absolut. El ar fi gazda. Îți poți imagina pe cine aș mai pune în acea navă spațială. Alături de Musk ar fi Trump și câțiva dintre susținătorii săi loiali. Apoi l-aș pune acolo pe [președintele rus] Vladimir Putin, pe [președintele Chinei] Xi și, cu siguranță, pe [premierul israelian] Benjamin Netanyahu și guvernul său de extremă dreapta. I-aș pune pe toți pe acea navă și i-aș trimite departe”. Goodall: „Trump se comportă ca un cimpazeu când concurează pentru dominație”. Nu este pentru prima dată când Goodall, cunoscută pentru activismul ei ecologic, l-a criticat pe Trump. Într-un interviu din 2022 pentru MSNBC, ea spunea că acesta manifesta „același tip de comportament pe care îl are un mascul de cimpanzeu când concurează pentru dominație – se îndreaptă, se umflă în pene, se poartă mai agresiv decât este în realitate, doar ca să-și intimideze rivalii”. În interviul pe Netflix, (din care am citat copios, bănuiți motivele…) primul dintr-o serie dedicată unor figuri mondiale iconice, care va fi fost difuzat doar postum, Goodall a explicat mai profund cum gândea: „Există, interesant, două tipuri de alfa. Unul își impune poziția prin agresivitate și forță – dar nu rezistă mult. Altul folosește inteligența: un mascul tânăr nu provoacă pe cineva mai puternic decât el decât dacă are sprijinul unui aliat, adesea fratele lui. Iar aceștia rezistă mult mai mult.” Ea a analizat și „politizarea” comportamentelor, explicând ce a învățat despre agresivitatea grupurilor de oameni și de cimpanzei când percep o amenințare, chiar și atunci când aceasta nu există cu adevărat. Citiți și: „Trăim a șasea mare extincție”. Avertismentul celebrei experte în cimpanzei, Jane Goodall: Viitorul este aproape sortit dezastrului: „Cimpanzeii văd un străin dintr-o comunitate vecină și se agită, li se zbârlește părul, se ating între ei, au fețele pline de furie și teamă, și acest sentiment se transmite de la unul la altul până când toți devin agresivi”, a spus ea. „Este contagios. Aceste demonstrații, care devin violente, se răspândesc repede – toți vor să se implice și să devină agresivi, pentru că simt că își apără teritoriul.” Întrebată dacă același lucru se aplică și la oameni, a răspuns: „Probabil, uneori da. Dar eu cred sincer că majoritatea oamenilor sunt decenți.” (…) „Cea mai mare speranță a mea este să creștem o nouă generație de cetățeni compasivi”…
Boieri dumneavostră, translatați observațiile celebrului antropolog britanic de la „ciudatul” business-man [?] politician «de largă recunoaștere internațională» (vă mai amintiți de Ovarășa Codoi ?)” la realitatea românescă, la ceea ce se petrece” la noi acasă… DECI:
3. „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” (Andre Maurois) – versiune dâmbovițeană: ”(…) va fi delirant mistic sau ne ia Dracu’ !…”
Trebuie să încep tot cu un citat sugestiv (sau, poate, amenințător!): vorbind despre despre nevoia unei „renașteri spirituale”, în cel mai pur jargon legionar, „Mesia de România” grăiește: „Țara nu moare dacă are oameni care cred în ea. Țara are nevoie de Dumnezeu, de inimi neînfricate și de suflete care să se roage neîncetat pentru ea.” După cum observați, am ales unul cele cele mai benigne citate din Călin – File din Poveste… Dacă am pune cap la cap rostirile misticoide ale celui ce „s-a lăsat” de politică și apariții publice, spre a reveni, ca un „falnic-fabulos” arhanghel al renașterii, nu mai puțin mistice a acestui popor, atunci nu ne-ar mai rămâne decât să ne târâm, în genunchi, în jurul oricărui lăcaș bisericesc, spre a o face, în final, în fața „prea luminatului”… Și, atunci, ce naiba – Doamne iartă-mă! – se petrece? Amestecul jilav de patriotism și tradiție creștină năucește până și pe cei „mai tari cu duhul”!…
Aș vrea să fiu bine înțeles: deși sunt „liber-cugetător”, nu am nimic cu religiozitatea oamenilor; în definitiv, cred sincer că fervoarea credinței este o problemă pur individuală a fiecărui om; indiferent la ce confesiune aderă… Dacă am ce am cu „ceva”, aceasta este instituția religiei, care este biserica (de orice orientare, indiferent de ideologia religioasă). Aceasta este una dintre formele grave ale înstrăinării umane. Iacă, am spus-o…
Acum, pot depăna ultimele evenimente…
Totul re-începe cu pelerinajul de neînțeles (pentru un om normal) la moaștele Sf. Paraschieva, la Ieși, apoi, continuat la „ciolanele” lui Sf. Dumitru/Dimitrie (cel Nou), din Bula lu’ Pândaru… (Nu degeaba locuitorii urbei de pe malurile jegoase ale Dâmboviței se numesc „mitici”). Totul culminează cu buluceala de la „inaugurarea” (?) Catedralei Neamului (Națională)… Sanctitatea Sa, patriarhul Constantinopolului ( nu al Istambulului / Țarigradului!), asistat de Preafericitul nostru patriarh în exercițiu, a binecuvântat inaugurarea celei mai mari catedrale ortodoxe din lume… Evident, ea nu se putea afla decât în Bula lu’ Pândaru, alături de monstruozitatea stalinist-ceaușistă a Cotețului Poporului (a doua mare clădire – cu funcții sociale – din lume!). Acum, nu mai știu: ori „monstrul arhitectonic” întunecă imaginea catedralei, ori „magna cathedrala orthodoxiae” încearcă să lumineze peste întunecimea a ceea ce se petrece în clădirea în care zac inutil (la propriu!), inutilii „aleși ai neamului”? Certăreții și neîmpăcații ce fac cinste doar acestei tradiții a românașilor noștri, recte, arena în care se bat în coarne „berbecii neamului”!. Noi, ca popor mioritic, nu puteam avea decât reprezentanți ovini… pentru că i-am jigni pe cei… bovini…
Se spune că un popor abrutizat – în nemernicia sa – sleit de sărăcie și înapoiere, de grija neagră ca smoala a zilei de mâine, de deruta cronică, în care-l bagă guvernanții mai impotenți ca eunucii sau claponii, bântuit de analfabetismul funcțional, nu numai în literație, ci și în cunoștințe elementare despre lumea reală, înrăit ca și câinele cel mai blând (vezi Miorița), hârâit de lipsurile unui european normal (= aprox. 30-40 % la/sub limita sărăciei), va ajunge, ineluctabil, la speranța deșartă în pronia divină. Ochii spre cer, nu spre pământ… Ei bine, asta am ajuns? Nu cred! Totuși, dracu’ nu-i atât de negru! E drept, el se ascunde în amănunte! Amănunte create de guvernanți sau false și iluzorii detalii (nu e pleonasm!) oferite generos de o pseudo-opoziție, mai năucă și mai perversă decât oriunde… Doamne ferește!, nu cânt în struna actualilor locatari la Cotroceni sau la Palatul Victoria… Nicușor, al nostru, s-a dovedit a fi mai hăbăuc decât Herr Klaus, Carmen, împachetează, schnell! Ca fapt divers, n-am înțeles de ce merge cu mâinile lipite de corp, ca o marionetă… Mai mult, de ce-i musai să-și pună pirostriile (la cererea poporului profund ortodox) taman acum? E clar, omului când i se urăște cu binele, se însoară… Așa, mironosițele și „mironosiții” noștri „pravo-ortodocși” vor putea dormi liniștiți, zăcând în patul conjugal alături de persoana de care s-au săturat până peste cap, conform principiului „Să moară și capra vecinului!”… Cât despre Iliuță al nost’ premier, cred că s-a convins că „iarna nu-i ca vara” și nici Țara nu-i ca Bihorul! Proverbul „Dacă te amesteci cu tărâțele, te mănâncă porcii” trebuie reformulat: „Dacă te amesteci între politicienii mitici, te ronțăie corupția!” Aferim!…
Deocamdată m-am defulat pe sfert! Despre harababura de la noi și de aiurea mai am încă o groază de lucruri de zis… Dați-mi voie să-mi mai trag răsuflarea (pardon, o bere și o țigară!)… Mâine e 7 Noiembrie. Ar veni „Black Friday”… Eu cred că ar trebui să ne amintim de „Red Friday” (i.e. „Octombrie Roșu”, de „iubiții” noștri foști vecini sovietici, doritori să ne ia pe toți înapoi, la țâțele lui Mat’i Rossia). Nu voi avea somn (pardon, coșmar!) până nu voi chibița, mâine, despre felul în care se aplică ciudatul principiu Political Correctness în țara lui Putin (cel Puțin…): mă refer la cenzurarea filmului (rusesc!) de desene animate „Mașa și ursul”, una dintre savuroasele plăceri ale milioanelor de prichindei de pretutindeni. Nu este un moft al meu, are reverberații în toată lumea noastră nebună de legat…
Citește și:
- Integral seria LUMEA CA O VOMĂ sau GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI – AICI
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
