Scriam în precedentul articol despre cele două Castele ale familiei Bohus din Șiria, cu prelucrarea unor informații comentate din presa vremii, așa cum au fost ele publicate de Andrei ANDO, în volumul I din cartea 1918. Formarea și deformarea opiniei publice. Agenda unui an istoric (2019). Afirmam că textul publicat, în patru volume, devine o sursă de documentare în vederea cunoașterii unor aspecte prezentate de presa anului. De această dată, mă voi opri la ziua de luni, 11 martie, în care, într-un articol nesemnat din ziarul Aradi Kõzlõny, se prezintă „povestea inedită a castelului din Bocsig”.
Puțini știu – nici măcar cei din zonă – că Bocsig, pe la 1870, a fost „sediul casei regale sârbești”, a familiei Karagheorghevici, fiind construit de Alexandru, principele, tatăl lui Petru, regele Sebiei. Scrie în „poveste” că Alexandru a fost detronat în 1858, fiind obligat să părăsească țara. Familia regală renegată se mută într-un mic palat la Budapesta, pe care, mai apoi, pentru siguranță, l-a schimbat cu conacul moșierului Laslo Iozsef din Bocsig. Nefiind suficient de arătos și confortabil pentru membrii familiei regale, conacul a fost dărâmat, iar pe locul respectiv, în chiar centrul localității Bocsig, s-a înălțat „un castel modern”, în stil roman și cu geamuri impunătoare, cu camere înalte și ample, cu o frumoasă arhitectură nobiliară, cu subsol și două nivele. Patru camere erau spre șosea (sufrageria, sala de mese și două dormitoare), aranjate în jurul unui hol imens, cu coridoare largi și cu vedere spre spațiul verde al grădinii. Aici au crescut prinții Arsenie, Gheorghe și Petru, amestecându-se cu copiii țăranilor bocsigani, dar crescând au plecat fiecare la școlile imperiului. Mama prinților, cu numele Persida, moare la Bocsig, unde este înmormântată, pe piatra funerară fiind înscripționat că aici își are „somnul de veci mama regelui sârb, Petru, Persida, principesa Karagheorghevici”.
Zice jurnalistul, în continuarea povestirii, că băieții mai mari au fost foarte neastâmpărați, creând nenumărate probleme tatălui lor, regele văduv. Arsenie a plecat la Paris, iar Gheorghe a apucat drumul spre Regatul României, unde familia avea un domeniu regal. Avea patima consumului de bani pentru femei, jocuri de noroc, chefuri cu mult alcool. La Paris, Arsenie intră în anturaje dubioase și cheltuitoare, practică jocurile de cărți, amanetează proprietăți, făcând presiune asupra părintelui spre a-i trimite bani. Cu asemenea feciori-prinți, necazurile tatălui creșteau, ajungând la disperare, când în fața Castelului a oprit caleașca unui marchiz, anunțându-l pe fostul Rege că a devenit stăpânul de drept al proprietății. Parizianul Arsenie pierduse la cărți întreaga avere. Părăsind, în disperare și necaz, Castelul din Bocsig, fostul Rege al Serbiei se instalează într-o locuință în Timișoara, unde moare după scurt timp. Iată o istorie regală într-o localitate din județul Arad. Acum, în Castelul din Bocsig funcționează școala. Doar clădirea și mormântul uitat al prințesei-mamă amintește taina surprinzătoare a unor destine regale dramatice.
Sursa Foto: Liga Transilvania Democrată
1 comentariu. Leave new
Pt pasionati.Bocsigul are o carte autobiografica scrisa de un preot in anii 70 , pr.Frentiu daca nu ma insel.Acolo sunt multe marturii interesante despre viata comunitatii.Ar trebui salvata in format digital pana nu i prea tarziu.