[ARGUMENT. Mai toate dicționarele serioase cad de acord asupra ideii că „pălăvrăgeala” este „Discuție despre lucruri lipsite de importanță”. Deci, un fel de vorbărie inutilă… Și totuși întreaga istorie a umanității este punctată – dominant! – de astfel de momente. Când un fenomen „întâmplător” se manifestă repetitiv, enervant de „repetitiv”, atunci el devine necesar!… Cel puțin așa ne spune dialectica: „necesitatea” își croiește drum prin intermediul „întâmplărilor”, la fel cum legitatea obiectivă (statistic-probabilistă) apare în și prin „jocurile hazardului”…]
COANA ROMÂNICA FAȚĂ CU „REACȚIUNEA”!…
– PARTEA III –
A. „De bello geographico” („adaptare” după Julius Caesar) sau „Răzbunarea chinezului”…
Nu mai țin minte dacă v-am mai pomenit cumva de bancul cu „Răzbunarea chinezului”; poate să fi fost cu multe luni în urmă, când domiciliam încă în Anglia (nu în Galia hodierna… Pace, Caesar!)… Dar „reactualizarea” bancului -… in Anglicus modo!… – nu strică la tema de reflecție (i.e., „chibițare”) de acum. Deci: cică, pe la 1900, în Chinatown (East End of London), seara târziu, un lord, destul de bine abțiguit, ieșea din clubul său, unde petrecuse foarte englezește și chinezește cu beutură & curve… Îndreptându-se spre cupeul care-l aștepta, se împiedică de un chinez mărunt ce-i ieșise – nefericitul! – în calea lui împleticită… spre „trăsură”. Cu bastonul (englezesc!) de care nu se despărțea niciodată, îi arse mărunțelului nenorocit vreo două pe spinare, concomitent cu rostirea „elegantelor” scuze (tot englezești!) din care nu lipsea conjugarea verbului „to fuck”… Umilit, bietul chinez, aflat la pământ, mai reuși să șoptească cu limbă șuierată de taipan („șerpele”, nu bogătanul de Hong Kong…): „Ai să cunoști răzbunarea chinezului!”… Ei bine, să n-o lungim… Lordul nostru ajunge acasă – pe undeva prin Kensington – și „foarte obosit” se trânti îmbrăcat în pat (spre disperarea lui „John”… din bancurile cu „Sir”…). A doua zi, dând să se trezească, încă mahmur bine, văzu peste tot în cameră, scris să sară-n uăchi, pe pereți, pe tavan, pe mobilă etc., „Răzbunarea chinezului! ”, scris, evident, în limba Marelui Will, „doară” nu în… Furios, dădu să se ridice din pat dar o mare greutate îl apăsa pe pântece… nu mică-i fu mirarea când văzu o ditamai cărămidă pe care era scris (cu litere roșii și aurii, …tipic chinezesc… dar în limbaj englezesc) același text „Răzbunarea chinezului!”. Depășind tradiționalul calm englezesc, se înfurie foarte „continental-europenește”, invocă același verb pomenit mai sus, luă cărămidoiul cu ambele mâini (era grea!) și îl azvârli cu toată forța pe fereastră, prin geam, spărgându-l… În acel moment se auzi un urlet cumplit și englezul nostru căzu lat (ba, chiar mort de-a binelea!) într-o baltă de sânge!…. Așa-l descoperi – alarmat de urlet – „tradiționalul” (tot al nostru) John, pe unlucky Sir… Explicația? Păi, am mai pomenit eu, tot în Critic Arad, de porecla „drăgălașă” dată de muieri bărbaților: „partea inutilă a…”. Ei bine, acum a fost invers: „Partea utilă a bărbatului” fusese legată (bine!) de sus-menționata cărămidă… Ertem baratok?…
După „excesul” epic al bancului-parabolă, iată și „post-explicația”: Într-o „intervenție” pe un platou tv, miercuri sera, destul de târziu, d-l Crin Antonescu – „catindat endependent” la Cotroceni, dar susținut (formal) de PSD, PNL, UDMR și de grupurile parlamentare ale celorlalte „minorități” naționale – întrebat fiind despre cele „lumești”, ale „noastre”, a folosit sintagma de „război geografic”. De mult n-am mai auzit această „înțelepciune”, ne-am tot obișnuit cu invocarea sintagmei de ”geo-politică”. Contextul discuției era ambigua angajare / non-angajare „catindațională” a „șerpelui” (poate vă place, „scorpionului”?…) de V.-V. Ponta… N.B.: al doilea „V”, vine de la Viorel, prenume „mult plăcut” lui Traian Bășe(sss)scu la vremea „aceea”, ceea ce mă oripilează, făcându-mă să mă simt tiz cu „șerpimea” „scorpionimea” << Sa >>… de Ponta, ben-sur…). Despre nea’ Trăienuț, „odihnescă”-se în pace… la pensie (!)… deși nu o prea face… după ultimele dezvăluiri din presa „noastră” de scandal…
Deci, întrebat de linia generală a politicii externe a Românicăi, i.e., cum se va situa (în viziunea domniei sale) țărișoara noastră, prinsă în „uraganul” ce bântuie planeta, D-l Crin ne-a sugerat doar ideea de a ne feri – ca dracu’ de tămâie – de materializarea intențiilor unui anumit „Mesia-File-din-Poveste”: dacă nu e cu rusnacii (rămânând un fidel adept al „trumpismului”???…), atunci nu-i rămâne decât să privească – cu jind – la „modelul” oferit de Beijing… De fapt, nici Dracu’, nici Mă‘sa, nici Tac’su nu mai înțeleg nimic din războiul geografic (un fel de „bellum omnium contra omnes”) întrevăzut de cel ce vrea să conducă țara, fără partide,… „numai cu poporul” (!), ceea ce nu-i o noutate… (pace, Benito Mussolini!). Spre cinstea sa, d-l Crin a reamintit că politica externă a Românicăi nu e „hotărâtă” de un „rezident” la Cotroceni, ci este o muncă de echipă, cu consilierii, Guvernul etc. … Deci nu se face după „umorile de moment” ale președintelui… Nici după constipația sau diareea sa; dacă ar ajunge „acolo sus” vreo muiere (Doamne păzește și ferește!), atunci ar mai trebui adăugat și condiționalul „n.f.” …
B. <<Legământul lui Dumnezeu cu Noe>>: „Iar voi creșteți și înmulțiți-vă; răspândiți-vă pe pământ și înmulțiți-vă pe el…” [Geneza 9:7]
„Drăguțu’ Cel de Sus” a estimat corect apetitul sexual nemărginit al creaturilor sale, apetit ce se convertește și se extinde într-o lăcomie demnă de Homo predator… numai că a comis totuși o eroare: distribuția teritoriilor, a bogățiilor naturale ale solului și subsolului nu se potrivea cu distribuția urmașilor creaturilor sale („după chipul și asemănarea” Sa)… De aici, interminabile răzmerițe, conflicte, războaie… ceea ce s-a numit – primitiv – „război geografic”, apoi – modern – „geo-politică… Și iată, minune mare: în lumea celorlalte ființe vii, populațiile de indivizi ai unei specii cresc sau scad (spontan!) în funcție de „oferta” (în primul rând, de hrană!) a arealului propriu… La oameni, se petrece ceva ciudat: cu cât o duc mai bine, se înmulțesc mai puțin; cu cât o duc mai rău, se înmulțesc mai abitir. Thomas Malthus (1766 – 1834) știa el ce știa… De ce să-ți aprinzi paie-n cap, făcând și crescând prunci? Mai bine – în civilizația post-tehnologică de azi – „trai pe vătrai”… În partea „opusă”, cum bieții oameni nu au altă distracție la dispoziție…
Dacă ne scobim ceva mai bine în creieri, vom realiza acum prima (deocamdată!) dintre noimele bancului etalat – in extenso – mai înainte… „Lordul” nostru o ducea suficient de bine (doar locuia în exclusivistul Kensington!) ca să-și trăiască viața în modul cel mai frivol (vreau să spun, „plăcut”) posibil. Inclusiv, să-i „ardă” pe spinare niște bastoane zdravene unui chinez pirpiriu… Ultimul provenea dintr-un „areal” unde explozia demografică era ceva de la sine înțeles…
Dar boieri dumneavoastră, de ce „răzbunarea chinezului”? Ei, acum revenim la oile noastre!…
Când aminteam de Crin aflat sub amenințarea norului de furtună, zis Ponta, problema mini-talk-show-ului, pomenit mai sus, era întrebarea (pe care o reformulez): cum crede un viitor posibil președinte că ar trebui să acționeze – pe plan extern – Românica în noua lume ce ni „se deschide” în față, și încă în viitorul imediat? Mai degrabă, „ni se închide în față”… Yankeii – porniți năvalnic spre „far-far-far West” (recte, China!) atât de amenințătoare (deocamdată, economic!), au trecut la creșterea tarifelor vamale, etc. spre a-și „proteja” (?) propria economie… Noul „Ăl’ de Sus” (dar de la Washington…) a greșit în calcule: dacă economia de avangardă științifico-tehnologică a Unchiului Sam are nevoie acută (mai ales în zilele noastre!) de metale nu rare, ci rarissime și dacă (deocamdată) China dispune de cele mai mari resurse de pământuri rare cunoscute de pe planetă (se zice că circa 40%, cel puțin…), atunci… iată „răzbunarea chinezului” (= a doua noimă a bancului nostru). China n-a stat cu mâinile-n sân: la măsurile plus-protecționiste americane, a răspuns cu propriile-i măsuri, cam usturătoare pentru decidentul din „Biroul oval”. Prin urmare, „partea inutilă a…” de la Washington își poate pierde „partea utilă”… prin măsurile prin care înțelege această „parte inutilă a…” să pornească marșul MAGA… După mine, având în vedere vârsta și gradul mare de uzură a „acelei” ”părți inutile a…” s-a ajuns ca și „partea utilă” să fie… tot inutilă! Yankeii au pornit năvalnic și către celelalte trei zări rămase… pe noi nu ne interesează „marșul spre Nord” (Canada & Groenlanda) și nici „marșul spre Sud” (e.g., Panama… fiți siguri că nu numai…). Ne interesează „marșul MAGA” spre far-far-far-East, unde ne mai găsim, încă, întâmplător… și noi… Aici e skepsis-ul al treilea al bancului nostru: ce-și propune – în principiu, deocamdată! – să facă D-l Crin? Nu are nimeni chef să se „bucure” de „răzbunarea chinezului”, mai ales că la tot românașul de azi, se pare că mai importantă e „partea utilă” decât „partea inutilă a…”. Tradițional, chiar și în vremuri grele ne-am aflat în relații „grațioase” cu chinezii. În relații „grețoase” am fost mai mereu cu rusnacii… Tehat figyelem, figyelem, figyelem!… Nu mai e nici o îndoială pentru nimeni: Donald-Duck-Dick își conduce marea iapă pe care a re-încălecat-o (la 20 ianuarie a.c. ) după regulile cu care era obișnuit: cele tranzacțional-comerciale – „îți dau, îmi dai”… E.g. Unchiul Sam nu mai apără pe nimeni pe gratis, fie acesta aliat credincios și „strategic”; în cazul Ukrainei, cere „la schimb” concesionarea și dreptul de exploatare a zonei de pământuri rare care – accidental – se află taman în spațiul victimei agresiunii rusești. Zelenski – se pare – nu are nimic împotrivă… dar „foarte împotrivă” este Putin!… Normal, el deja se și vede stăpân pe „vechile teritorii rusești” (cică…). De fapt, în „războiul geografic” pomenit, lucrurile sunt infinit mai încâlcite! Pentru D-l Crin (ca, de altfel, pentru orice „catindat” anunțat sau neanunțat) stă în față unica opțiune, un avertisment!
C. „Cave canem… Georgescanem!”… Așijderea: „Șoșocoaiem… Leanam… Lavinioaiem” și alte lighioane – „ornamente” în jurul unei părți utile!…
Și iată că ajunserăm în miezul problemei… În latină „Cave canem!” însemna ceea ce întâlnim, scris și azi, pe multe porți și garduri, „Atenție, câine / cățea rău / rea!”. În perioada interbelică, într-una din campaniile erectorale, românașii noștri avea ce aveau cu mareșalul Averescu; de aici, legenda cu „Cave canem Averescanem!”; nici ei nu se dezmințeau în astfel de „campanii”… Cel puțin așa îmi povestea unchiul meu… Pentru muieretul doritor de Cotroceni, nu-mi permit să folosesc cuvântul „cățea” (totuși, nu e cazu’!)… eventual, le pot „drăgăli” cu termenul de canișe… Ce să mai zic de ultima știre, Lavinioaia of Dej „a încălecat pe-o șa” (la propriu!… „șa de bibicletă”…) și… „călărind” clasicul vehicul, o porni langa prin țară în propagandă erectorală…? Dar să revenim la războiul nostru geografic…
Crin Antonescu, în ultima prezență pe un platou tv. (atunci când re-lansase sintagma de „război geografic”…) s-a delimitat clar de Mesia… File-din-Poveste. Nici prin cap nu-i trece ca, atunci când va ajunge la… să treacă și el la un astfel de „război”. Mai ales, fiind de profesie istoric, ar fi putut să-și propună să treacă la un „război istorico-geografic”… De pildă, să invoce ipotetica hartă a regatului lui Burebista unde geto-dacii noștri ajungeau până hăt-departe!… pe la Praga… „Moda” nu-i nouă: și vecinii noștri de la Vest tot publică în năbădăi hărți cu Ungaria Mare, vecinii de la Sud-Vest vorbesc – mai pe șoptite – de „Banatul sârbesc” (ca cuprinde și…), vecinii de la Sud (de Dunăre!), mai scapă și ei, din când în când, câte ceva cu Dabrudja… Cât despre eternii și autenticii noștri „nepriat’eli” ce să mai vorbesc? În prezent, nu mai pun condiții prealabile la dialogul atât de așteptat, Donald-Duck-Dick – Putin… De ce? Simplu, pentru că ei au deja o poziție clară, de neclintit, se pare, de mai multă vreme. Nu intru în amănuntele viitoarelor tratative ruso- americane cu privire la Ukraina și, de fapt, la toată Europa. După marii mahări de la Kremlin și Casa Albă, acestea nici nu ne privesc pe noi. Invocând nevoia de a se reveni la relația (spațial-geografică!) dintre NATO și fosta URSS, cea din 1997 (sic!), la nevoia neutralității geo-politice a fostelor țări „frățești”, „de fapt și în fapt” la fosta URSS + sateliții ei tradiționali din Europa… Kremlin-ul nici nu-și mai ascunde intenția unui „deal” cu yankeii: America cu America și ce mai vrea „Ea” pe ici-pe-colo, Europa cu Rusia și ce mai vrea „Ea”, cam peste… tot!… El (Kremlin sau Putin… tot un drac!) contează pe spiritul tranzacțional-comercial al omului de afaceri înveterat, Donald-Duck-Dick… Și, la urma urmei, de ce nu s-ar ajunge aici? Vae victis!
Scorpionul – V.V. Ponta, tot scăldându-se în ambiguitatea participării sau neparticipării la cursa pentru Cotroceni, declară, sus și tare, că are și idei comune și idei „disjuncte” cu ”… File-din-Poveste. Ceea ce ex-premierul dezavuează clar este alunecarea spre fascism în Românica (i.e., neo-legionarism). Evident, este de-a curmezișul cu ideile pro-legionare și anti-semite declarate clar de Șoșocoaia (nu-i sigur încă faptul că ea va fi re-acceptată în grațiile CCR-ului; le fel, dar invers, în cazul lui „Mesia”…). Iată deci, boieri dumneavoastră, marile provocări din fața viitorului președinte al Românicăi. În concluzia concluziilor: să așteptăm cu răbdare… Și, fiindcă tot pomeneam de „Cave canem!”, să trăim și cu speranța veracității „zisei”: Câinii latră, caravana trece!…
Altfel, AM PUS-O DE MĂMĂLIGĂ!…
Citește și:
- PĂLĂVRĂGEALĂ DESPRE CONDIȚIA UMANĂ (7)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
