[ARGUMENT. Mai toate dicționarele serioase cad de acord asupra ideii că „pălăvrăgeala” este „Discuție despre lucruri lipsite de importanță”. Deci, un fel de vorbărie inutilă… Și totuși întreaga istorie a umanității este punctată – dominant! – de astfel de momente. Când un fenomen „întâmplător” se manifestă repetitiv, enervant de „repetitiv”, atunci el devine necesar!… Cel puțin așa ne spune dialectica: „necesitatea” își croiește drum prin intermediul „întâmplărilor”, la fel cum legitatea obiectivă (statistic-probabilistă) apare în și prin „jocurile hazardului”…]
„VIAȚA BATE FILMUL…” sau „O IMAGINE SPUNE MAI MULT DECÂT 1000 DE CUVINTE…”
1. Cei ce-au lansat asemenea „butade” n-au fost idioți…
Am intrat în week-end! După o zi de vineri (!), 13 (!) decembrie (horribile dictu!)… Pauză în negocieri, acolo „sus”…?!… La fel ca noaptea, și un week-end poate fi un „sfetnic bun”… Dar să existe „ceva” și în tărtăcuța celor ce-și arogă dreptul de a gândi / „pune la cale” și pentru noi… Nu mă mai interesează:
* ce sfânt mai e „prăznuit”;
* la ce moaște se mai târăște-buluc prostimea drogată mistic, să pupe oscioare înnegrite de vreme – oricum, dubi(oase) – întru slava „cerului” și, mai ales, a visatului noroc chior de sănătate și fericire personală;
* ce predică „făcătoare de minuni” mai vomează ÎPS Teodosie-Savonarola of Tomis;
* ce ispravă mai „trântește” interminabila (în lung și-n lat) Șoșocoaia;
* ce nouă „revelație” venită din „transcendent” mai are Găvriloaia – cea „tânără”, cu partidul ei cu tot;
* ce-i mai fată „udul rațiunii” lui Gică a lu’ Simion ș.a.m.d. …
Nu mă interesează! Este week-end și… atât!… La fel cum este și pentru partidele pro-europene, pro-atlantice, care „s-au frânt” de munca pălăvrăgelilor (vedeți, boieri dumneavoastră?!…) și n-au realizat încă acel consens (național!) visat, dar mai ales urgent pentru țară! În loc să înțelegem că nu intră în cultura noastră, tradițională, conducerea țării de către o muiere, în loc să înțelegem că un stat ca al nostru, cu curu’ în două luntri – ba semi-prezidențial, ba „semi-parlamentar” – nu se poate rupe de tradiția „bolnavă” a nevoii unui tătuc, în loc să se facă odată dracu’ curățenie generală (și radicală!) în „intestinele” organizării și conducerii societății noastre (nu a „alteia”!), în loc de… Iată: PĂLĂVRĂGEALĂ!… O fi și asta necesară și utilă… Așadar: „Fuck it all!” & „Je m’en fiche!”…
Ne-am obișnuit azi cu o societate comunicațională, în fapt, INCOMUNICAȚIONALĂ (!)… prin supra-saturarea mediilor cu fake-uri de felurite naturi (nu numai știri!), încât nu mai putem discerne „igienic” între adevăr și fals… Personal, iau de bună lozinca empirismului englez tradițional „a fact is a fact as a fact ” (un fapt / un „eveniment” este un fapt ca fapt!). Problema este ca mintea noastră să fie capabilă să discearnă între fapte și pseudo-fapte… Iar acest lucru ține de individualitatea noastră strictă, ireductibilă, irepetabilă și NU de un ipotetic mental colectiv!
Din câte știm până acum, istoria – factuală, nu imaginată – a culturii și civilizației umane (pleonasm!, dar, mai bine decât un oximoron!…) a evoluat de la comunicarea orală și vizuală / acustico-imagistică (vezi, mitologiile, respectiv, desenele / picturile rupestre) la cea scrisă, pentru ca apoi, (adică azi…) să revină la audio-vizualul atât de facil, dar dominant, furnizat de noile tehnologii. Dependența de informația „furnizată” de social-media este covârșitoare (i-phone, computerul „casnic”, tv. ș.a.m.d.) și, în aglomerația umană crescândă, în loc să ne înghesuie unii într-alții, ne izolează! „Bârfa” de pe laițele de pe ulițele satului, sau de pe scaunele incomode, de plastic, din cafenelele sordide din mahalale, sau de prin crâșmele de pretutindeni (la noi!) s-a transformat în „văzut-ai”, „auzit-ai”,… „cică”… totul cu invocarea a „ceva văzut”, „ceva auzit”, unde? … în „social-media”!… Inevitabil, oamenii fac comparații și… tot inevitabil, constată că față de ceea ce „se vede și se aude”, servit pe micile ecrane sau în căști, într-adevăr „viața bate filmul” iar o imagine „zice” mai mult decât cel mai mare „gurist” al satului sau al mahalalei… Și ne mai plângem de manipulare!…
2. În loc de „spune-le ce vor s’audă!”, „arată-le ce vor să vadă!”…
Da!, „Nursery Crime” – albumul fabulos al grupului britanic (nu mai puțin fabulos!…) „Genesis”, ne spune multe… „Play me <<Old King Cole>> / That I may joint with you…” [„The Musical Box”]… I.e., de ce e nevoie azi? – la noi! – de „vindecarea” de analfabetismul funcțional și, mai recent, de o nouă re-alfaberizare aritmetică?… unde e „Crima de la grădiniță”? Mai că sunt gata să subscriu vorbelor lui Joseph Goebbels (parcă…) – „Când aud de cultură, îmi vine să scot pistolul”… Eu nu am pistol, dar pot să mă explic…
Fuhrer-mujer a fost o notabilă „proafă” de română la un notabil Colegiu Național din Arad. Este vie și… neschimbată! Și acum, parcă o văd și o aud cum se chinuia cu „prichindeii” (mai mari și mai mici…) să deprindă terminologia „păsărească” vizând gramatica limbii române. Mai degrabă, a teoriei gramaticii. Păi, limbajul juridic este limbaj de mahala în comparație cu… La ce dracu’ le „trebe” copiilor așa ceva? Cât naiba o să țină minte, după ani și ani, și, la ce naiba le va folosi? Limba „nativă” o vorbești corect sau nu, te adaptezi la context sau nu și cui dracu’-i pasă dacă mai „calci pe lângă”? Important este să poți comunica, să te faci înțeles! La fel, acum mă gândesc la „experiența mea de „școlar”: câte „mici inutilități drăguțe” (pace, Cornel Udrea!) n-am fost obligat să bag în cap în anii de școală? La ce mi-au folosit? Dacă cineva – din vocație sau din curiozitate – vrea „să aprofundeze”, atunci n-are decât să treacă la studiul de specialitate! Există, și aici, o cultură generală de specialitate iar apoi, se ajunge la „savantul idiot”… Doamne ferește, nu pledez pentru „subcultură”… am în vedere o cultură pragmatică, adaptată vremurilor pe care le trăim… Așa se explică „analfaberismul funcțional”: este rezultatul dezinteresului (până la un punct, justifict!): tânara generație respinge acest „establishment” educațional care încearcă să-i bage cu tolceru’-n cap atâtea și atâtea inutilități… Rezultatul, se vede… Incultură sau subcultură de masă! Totul se reduce la: vrei să afli ceva interesant? Perfect! Ai la dispoziție „super-mega”-enciclopedia pe care ți-o oferă Net-ul! Numai că, și aici, informația este „clocită” și furnizată de alții și devine astfel un instrument perfect de manipulare… Și… „atonci”, de ce ne mai mirăm de impactul Tik Tok-ului asupra unor oameni fără educație civică, politică, antreprenorială, gata „nuzi”, datorită unei „școlarizări” atât de aiuristice? Da, zeii mei (Genesis, Pink Floyd, Gethro Tull…) au avut dreptate în elanul lor de contestare! Nu numai Nursery Crime, ci și The Wall, sau Thick as a Brick …
3. Ce am vrut să spun cu toată această „sporovăială” cu mine însumi?
În primul rând, nu suntem – în lumea asta – singura societate care nu știe ce vrea! Nu suntem excepția care întărește regula… Nu suntem singurii care strigă „We don’t need your education” – mă refer la „cei” ce cred că ne pot turna pe toți în formele răsclocite de mintea lor, așijderea, răsclocită! La britanici, „dirijați” sau nu, a răbufnit „Brexit”–ul, la franțuji, se tot schimbă guverne după guverne, la nemți, răzbate teama de a nu o „păți” ca noi, cu „primul tur de scrutin prezidențial”, la italieni, un premier (muiere!) cu „rădăcini” mussoliniene se dovedește mai european decât cei „consacrați”, la unguri, un premier „i-liberal” pare să penduleze între Mar-a-Lago și Kremlin, la georgieni (gruzini), oamenii de bună-credință nu o mai lasă cu protestele într-o țară unde președintele (o muiere) e pro-european iar Guvernul e pro-rus… Ce dracu’ se întâmplă?
În al doilea rând, suntem în stare să facem „ordine” la noi acasă? Neo-legionarismul românesc (?) este „ca atare” așa cum era stră-stră-stră-bunică’mea fată mare… Rămășițele comunismului (național-socialismul de Dâmbovița) au răbufnit din rândul ultimilor „dinozauri” care au supraviețuit „epocii de aur”: așa cum vechii legionari s-au pervertit la comunism, tot așa vechii comuniști s-au pervertit la „neo-legionarism”… Și încă… oameni ce-au îmbrăcat (nu demult) haina militară?!…
În al treilea rând, nu avem de așteptat o „mutație” pozitivă în rândul „clasei politice” de la noi; mă îndoiesc (mai întâi) că există o asemenea „clasă”, mai degrabă o adunătură de „flămânzi” de putere (și beneficiile materiale de rigoare!…) care, nu numai că dau cu bâta în „adversarii” la masa cu bucate, dar își dau și singuri cu stângu-n dreptu’… Ce pretenții, ce așteptări putem avea de la niște oameni care pun orgoliul lor mai presus de interesul național?
În al patrulea rând, avem oare, realmente, o elită politică, cu adevărat „elită”, care să-și asume scoaterea țării din marasmul în care s-a băgat (singură, dar și cu „ajutor” intern de la factori externi)? Mai nou, se face apel la „așa ceva”, mai ales când e vorba de un „tătuc” conducător (meteahnă cronică!). Nu înțeleg cum de se uită așa ușor rolul (mai degrabă „decorativ”!) al unui asemenea „tătuc”. În detrimentul unui guvern căruia i se „sparg în cap” toate „belele” zilnice. Din nou, recurs la … Constituție…
În al cincilea rând, cât timp vom mai tolera ca o nebună patentată să mai „baune” că se vrea închiderea ei pe viață la pârnaie (greșeală, la casa de nebuni!), ca un „Savonarola”, daco-român, să proclame „trimisul lui D-zeu” pe un trimis al Moscovei, ca niște „tinerei” să susțină ceea ce nici ei nu știau, ca un „românaș verde” să vadă „verdele” mai verde decât este? Fără complicitate de „sus”, o asemenea commedia dell’ arte nu era posibilă…
În al șaselea rând, cât timp va mai dăinui confuzia din capul oamenilor: Europa ne subjugă, Rusia de oferă „liniștea dinaintea furtunii”? Cum a fost posibil (și mai este) ca o masă amorfă și amețită de propaganda pe Tik Tok și alte „specimene” să se lase „dusă în ispită” de un „suveranism” (= autarhie, demnă de secolul XVII-XVIII) într-o lume a interdependențelor economice obiective?
În al șaptelea rând, când vom înțelege oare (fără defetism!) că nu suntem decât o țară din „lumea a treia” din U.E., care are nevoie de investiții externe, în lipsa unui capital autohton puternic? Că am pierdut lupta pentru dezvoltare și impunere ca țară din „linia I”? Ne legănam în iluzia că țările dezvoltate ne vor aștepta pe noi… la potou?
În al optulea rând, dacă e să facem „curățenie” la noi acasă, de ce zăbovim? Mă refer la ultimele „evenimente”, unde persoane „dubioase”, poate ne-dovedite integral, încă zburdă în ograda suspiciunilor și îndoielilor „rezonabile” (?) ale justiției? Ce-i face pe magistrații noștri să stea pe gânduri, să se codească? Oare, nu cumva…?
În al nouălea rând, cum se face că „lumea interlopă” (inclusiv cea manelistă) a aderat așa ușor la mișcarea „suveranistă” a „trimisului lui D-zeu” (din „Raiul” Rusiei), iar apoi s-a dezis de tâmpenia făcută? Doar pentru bani? Se re-adeverește nivelul sub-sub-cultural al acestei „pături sociale”… dar și al „adepților săi…?!…
În al zecelea rând, cine va „da socoteală” pentru toate „derapajele” produse și, mai ales, cui? Încrederea noastră în justiție și, în genere – în organele de drept – a ajuns la nivel „sub-pământean”… cum s-a ajuns aici? Populația nu mai are încredere decât în Biserică și Armată… Prima ține de „lumea de apoi”, a doua, de „lumea dinainte de „The Day After”…
Ei bine, asta-i „lumea noastră”! Cum va fi cea viitoare?
Iată de ce și „pălăvrăgeala” are un sens…
Citește și:
- ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XXX) | SUVERANISM GLOBAL vs. GLOBALISM SUVERAN
- GREAȚA VOIOASĂ A COTIDIANULUI (28) | LINIA (ÎN)FRÂNTĂ A FRONTULUI DE EST AL EUROPEI CIVILIZATE
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
