Atacul aviației anglo-americane asupra orașului german Dresda, din 13/14 februarie 1944, a fost cel mai devastator din întreaga istorie a celui de Al Doilea Război Mondial și s-a desfășurat în trei valuri consecutive, cu formațiuni de bombardiere grele care au înglobat 1300 de aparate. Pentru a scăpa de furtuna de foc declanșată în urma bombardamentelor, unii civili din oraș s-au refugiat în bazinele de apă existente atunci, numai că acestea s-au dovedit adevărate capcane ale morții.
Un astfel de bazin a existat în piața Altmark. A doua zi, când echipele de salvare și-au croit drum până la piață, jumătate din imensa cantitate de apă se evaporase. Toți cei rămași în marele rezervor muriseră. Un șir macabru de cadavre carbonizate înconjura pereții rezervorului. Erau trupurile celor care nu reușiseră să ajungă la rezervor înainte să ardă de vii, sau care fuseseră uciși de gazele toxice. În rezervorul din Seidnitzer Platz, un pătrat cu latura de cincisprezece metri, potențialii supraviețuitori se îngrămădiseră în apă până la buza rezervorului – apa era suficient de mică ca să poți sta în picioare – până când nu a mai putut intra nimeni. A doua zi erau încă acolo, majoritatea înghesuiți, ordonați unul lângă celălalt. Toți asfixiați.
În rezervoarele mai mici, apa a devenit atât de fierbinte, încât oamenii au fost literalmente fierți. Margaret Freyer a trecut pe lângă câteva rezervoare a doua zi și a văzut că „din grămezile de moloz răsăreau brațe, capete, picioare și cranii sparte. Rezervoarele de apă erau pline cu morți până la vârf. Cei mai mulți arătau de parcă ar fi fost umflați, iar pe corpuri aveau pete galbene și maronii. Erau oameni ale căror haine încă ardeau”.
Dresda, „Florența Nordului”, a fost distrusă într-o noapte. Între 20 și 40 mii de oameni au fost uciși în bombardament, plus o moștenire arhitecturală creată în multe secole de istorie a dispărut. Chiar și atunci când sfârșitul războiului era aproape, în mai 1945, în 17 minute, asupra Wurtzburgului, sanctuarul barocului european, au căzut 1100 tone de bombe, valurile de bombardiere succedându-se matematic, la fiecare 4,76 minute. Un oraș construit începând cu 1040, terminat șapte secole mai târziu, a fost ras de pe hartă într-un sfert de oră. Am luat două exemple dintre numeroasele care vorbesc despre suferințele cumplite și distrugerile produse de bombardamentele aviației anglo-americane: asfixierile celor adăpostiți în pivințe și adăposturi subterane, arșii de vii de la suprafață, morții de sub dărâmături etc. O cifră estimativă spune că circa 600.000 germani au murit în urma bombardamentelor strategice efectuate asupra Germaniei, dintre care 75 mii copii iar între 18 și 20 milioane de germani au rămas fără locuință. Circa 161 de orașe germane având între 100.000 și peste un milion de locuitori au fost aproape rase de pe fața pământului, aproape 850 sate distruse. Multe din bombardamente au fost socotite acte de răzbunare pentru victimele și distrugerile provocate de germani englezilor.
Citește și:
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (III) | România se alătură Națiunilor Unite
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (II) | Catastrofa germană de pe Frontul de Est
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (I) | Debarcarea aliată din Normandia
- de același autor – AICI
