Unitățile românești care au apărat zona arădeană de atacul unguresc început la 13 septembrie 1944 și mai apoi au participat la eliberarea județului au fost subordonate Corpului 7 armată. După pătrunderea în câmpia Tisei aceeași mare unitate a primit ordin de înaintare spre Budapesta.
Înaintarea prin pusta Ungariei
Pregătirile de ofensivă fiind terminate, Corpul 7 a trecut la atac în dimineaţa zilei de 30 octombrie, pe direcţia loviturii principale a Armatei 7 Gardă sovietică, spre Kapolna-Tortel, rolul cel mai important revenind Diviziei 19 infanterie, în care erau încadrate regimentele 94, 95 şi 96. După ce au rupt apărarea inamicului regimentele au ieşit în seara zilei de 3 noiembrie la 3 kilometri sud de Cegled, iar în 4 noiembrie au interceptat comunicaţia Abony-Cegled. În aceeaşi zi cele două localităţi au fost cucerite, românii continuându-şi înaintarea. „După ce luptele de la Alpar s-au încheiat în favoarea noastră, ne-am continuat înaintarea printre fermele din pusta Ungariei. În fiecare zi, în orele după amiezii, trebuia să fim atenţi pentru că era timpul potrivit efectuării contraatacurilor trupelor hitleriste. După un contraatac cu tancuri, dat spre seară, în timpul nopţii, trupele inamice se repliau spre o nouă linie defensivă, de unde trebuia să le dislocăm cu noi jertfe. La un asemenea contraatac am avut de făcut faţă după ce am traversat o şosea care ducea spre Cegled. Era o zi frumoasă de octombrie. Pe la 3-4 după amiază, un foc năpraznic s-a abătut asupra unităţii sovietice din stânga noastră, care n-a rezistat şi s-a repliat. Peste puţin timp focul a fost extins asupra poziţiilor noastre. Reuşisem să ne săpăm şanţuri bune şi să amplasăm mitralierele şi aruncătoarele din dotarea companiei noastre. Când focul s-a mai înteţit am văzut un soldat în stânga mea zvârcolindu-se. Era caporalul Guran din Moldova Nouă, un soldat isteţ şi rezistent. Fusese lovit de câteva schije în umăr şi în ceafă. Sângera destul de puternic… Luptele purtate de noi în pustă au devenit mai crâncene pe măsură ce pătrundeam mai adânc în dispozitivul inamic, a cărui apărare devenea din zi în zi mai îndârjită. În primele zile ale lunii noiembrie aveam în faţa noastră numai trupe germane. Bine amplasate în adăposturi individuale, folosind din plin experienţa de luptă şi priceperea soldatului german, configuraţia terenului, unităţile inamice din faţa noastră ne opuneau o rezistenţă înverşunată. Ploaia rece şi măruntă de toamnă ne defavoriza şi mai mult. Hainele ne erau mereu umede, iar adăposturile pe care ni le construiam deveneau cu timpul inutilizabile. Aprovizionarea soldaţilor din linia întâi cu hrană caldă şi cu muniţie devenise tot mai dificilă din cauza drumurilor deteriorate”. În acest fel descrie cunoscutul istoric arădean, Vasile Popeangă (Regimentul 94 Infanterie) înaintarea prin pusta maghiară
La şapte zile de la declanşarea ofensivei din capul de pod Alpar, trupele Corpului 7 au reuşit să înainteze 50 de kilometri. Într-o scrisoare de mulţumire adresată în 9 noiembrie comandantului Corpului 7, generalul Nicolae Şova, comandantul Armatei 7 Gardă, generalul M. S. Şumilov spunea: „Vă rog să transmiteţi domnilor generali, ofiţerilor, subofiţerilor şi trupei mulţumirile mele pentru lupta dusă în ultimele zile pentru respingerea atacurilor germanilor-ungari. Sunt încredinţat că corpul dumneavoastră va continua lupta şi mai bine pentru victoria asupra ocupanţilor germano-fascişti”.
Asalt asupra Budapestei
La jumătatea lunii noiembrie, ostaşii Corpului 7 au asaltat un sector al marelui sistem fortificat folosit pentru bararea Budapestei: tranşee continue cu şanţuri de comunicaţie, baraje din reţele de sârmă, câmpuri de mine, cazemate de beton, obstacole antitanc. În plus în calea unităţilor româneşti în zona Isaszeg-Godollo, terenul se prezenta deluros şi împădurit. Ofensiva a continuat susţinut, iar Anul Nou 1945 a găsit Corpul 7 Armată la periferiile Budapestei. Luptele din interiorul capitalei au fost extrem de dure, fiecare casă, fiecare stradă constituind obstacole amenajate genistic şi extrem de greu de trecut.
În ziua de 1 ianuarie 1945, către ora 3, toate pregătirile Corpului 7 Armată, cu diviziile 19, 2 Infanterie şi 9 Cavalerie erau pe sfârşite. Când s-a crăpat de ziuă, la posturile de comandă ale diviziilor şi regimentelor se găseau toţi comandanţii. La orizont se puteau vedea siluetele clădirilor oraşului profilate pe cer. Peste tot o tăcere grea. La ora stabilită a început uraganul de foc al artileriei.
Lupte crâncene în capitala ungară
Sublocotenent Vasile Popeangă, descrie intensitatea deosebită a luptelor pentru Budapesta: „Deşi era începutul lui ianuarie, timpul era frumos. În general aşa a fost în primele două săptămâni ale noului an. Rar fulguia câte un pic. Luptele purtate în aceste zile au fost de o intensitate neobişnuită. Se resimţea din plin îndârjirea cu care inamicul apăra fiecare colţ de stradă şi fiecare clădire pestană. Înaintarea noastră viza ocuparea hipodromului şi a fabricii de rom. Când ne apropiam de hipodrom, un contraatac efectuat de o puternică formaţie de tancuri „Panther” şi „Ferdinand” a izbit ca un ciocan în linia de rezistenţă sovietică. De pe linia de tramvai, situată cu aproximativ un metru deasupra câmpului din stânga, am văzut cum se apropiau tancurile germane. Tunurile sovietice le-au întâmpinat cu un foc dens când s-au apropiat la 600-700 metri de linia de apărare. Am asistat la un spectacol rar întâlnit. Tunarii trăgeau la disperare, proiectilele izbeau turela tancurilor și ricoşau, înălţându-se, aprinse, câteva sute de metri în aer, până când obosite parcă şi atrase de pământ, cădeau. Când au văzut acest spectacol, ostaşii sovietici, luptători cu o îndelungată experienţă de război, au introdus trotil pe ţevile tunurilor şi au provocat explozia lor, după care s-au retras. După ce am constatat această situaţie, m-am furişat printre case şi am raportat colonelului Mihăilescu situaţia creată, cerând ordine asupra atitudinii noastre în caz că tanchiştii inamici ar decide să treacă şoseaua şi linia de tramvai”.
Până în ziua de 15 ianuarie combatanţii Corpului 7 armată român străbătuseră 6 kilometri în oraş, spre vest şi se aflau la doi kilometri de Dunăre. Dar această mică distanţă, a fost parcursă cu pierderi uriaşe, cum nu au mai fost înregistrate în nici o altă bătălie pe frontul de vest. Astfel, în întreaga operaţiune Budapesta, începută în 30 octombrie din capul de pod Alpar, după 80 de zile, Corpul 7 a pierdut 10.708 militari, morţi, răniţi şi dispăruţi, adică 30 la sută dintre cei 36. 348 existenţi la începutul operaţiei.
Sovieticii refuză românilor participarea la capitularea orașului
Corpul 7 armată român nu a mai apucat ziua când Budapesta avea să capituleze pentru că, în data de 15 ianuarie, pe când acţiunile ofensive erau în curs de desfăşurare, a primit ordinul mareşalului Rodion Malinovschi (comandantul Frontului 2 ucrainean), conform căruia marile sale unităţi trebuia să fie scoase din dispozitiv şi regrupate în vederea angajării în operaţiunile din Cehoslovacia. Generalul Nicolae Şova a făcut o întâmpinare, cerând ca forţele sale să fie menţinute în noul sector de front ce i s-a repartizat, dar ordinul mareşalului sovietic a rămas în vigoare. Astfel tunurile care au anunțat capturarea unui mare oraș european au tras salve în cinstea victoriei doar la Moscova, românilor refuzându-li-se beneficiul victoriei. Corpul 7 armată român transferat pe frontul din Cehoslovacia a prins însă Ziua Victoriei din 9 mai 1945 luptând din greu pentru înfrângerea Germaniei naziste.
Citește și:
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (X) | Distrugerea Germaniei naziste
- 8o de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (IX) | Eliberarea lagărelor din Vest
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (VIII) | Bătălia pentru Ardeal
- 8o de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (VII) | Eliberare și răzbunare
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (VI) | Moartea din lagărele germane
- 8o de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (V) | Crimele de la Katyn
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (IV) | Furtuna de foc de la Dresda
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (III) | România se alătură Națiunilor Unite
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (II) | Catastrofa germană de pe Frontul de Est
- 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial (I) | Debarcarea aliată din Normandia
- de același autor – AICI
